Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 2 decembrie 2013

1 Decembrie atipic, cu superlativele Rupea si Viscri

Pentru mine, România este frumoasă 365 de zile pe an, nu doar în întâiele 24 de ore de iarnă. Pentru că este extrem de frumoasă și o iubesc de-adevăratelea, nu vreau să stau drept în fața ei, ci s-o vizitez ca pe o prietenă dragă. I-am urat "La Mulți Ani" oficial în câteva dăți, la paradele tradiționale, dar ea merita mult mai mult, s-o sărbătoresc la o masă delicioasă, privind spre câmpurile sale nesfârșite, urcând într-un turn vechi, ascultând-o chiar și acolo unde vorbește în germană sau maghiară, drăgălășindu-i animalele sau, pur și simplu, bucurându-mă de liniștea scăldată de soarele zilei prea scurte. Ziua de naștere a României este prea scurtă... Ar trebui să dureze ca-n povești, cel puțin 3 zile și 3 nopți, căci este o țară de poveste...

Aflată într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale României, Brașov pe numele său, 1 Decembrie nu putea să treacă fără o petrecere în stilul Hai la Bord, adică pe drum, călătorind :D Alături de Ionuț am bătut șoselele județului, unele în stare foarte bună, altele uitate de lume, dar nicidecum mai puțin plăcute (dacă-i ții pumnii mașinii să se descurce onorabil :D), am pozat mult, am vizitat un singur obiectiv, pentru că l-am prins închis pe celălalt, iar de altul am fost alungați de un nene, am mâncat bine și am încheiat ziua cu un apus superb, o priveliște încântătoare spre Măgura Codlei și alta spre Munții Postăvaru și Bucegi.

Pe larg, a fost cam așa:

portret cetatea rupea

Duminică, 1 Decembrie 2013, a început în centrul Brașovului, pe strada Republicii, în jurul orei 9. Până la paradă mai erau 3 ore, dar cea mai importantă stradă a orașului începea să se aglomereze.

strada republicii brasov


Noi ne-am refugiat de dimineața răcoroasă, cu acel frig de Brașov, care "miroase" a frig (pentru cunoscători :P) într-un loc pe care eu îl iubesc deja, restaurantul Festival '39. De data aceasta, am început cu un festin de mic dejun, care la doar 25 de lei avea incluse 3 băuturi - ceai, cafea, suc de portocale - un baban croissant cu unt și gem și specialitatea dorită de fiecare. Se înțelege, îl recomand oricui are treabă prin Brașov (sau cine nu are, să-și facă :P), pentru că este exact deliciul potrivit pentru o zi care nu are cum să nu devină minunată. Ah, și atmosfera locului e deja istorie!

restaurant festival39 brasov

După masa copioasă, nu prea ne venea să ne urnim din loc, ba să dăm piept și cu frigul, dar - hei! - ne aștepta România cea frumoasă. Am ajuns curând în Sânpetru și cum ușa bisericii evanghelice fortificate era deschisă, invitația a fost ca și lansată. Era ora 11, exact când începea programul de vizitare. Însă nu bine am fost salutați de o pisică grăsană, că ne și spune îngrijitorul cetății că atunci începea slujba de duminică și că de-abia peste o oră se poate vizita biserica. Am plecat cu regrete, cu gândul de a ne întoarce, dar n-a mai fost să fie, pentru că în România peste tot ai ceva de văzut și înserarea vine, mereu, prea curând. 

biserica sanpetru brasov

pisica biserica sanpetru brasov


Din mers am admirat bisericile din Bod, Rotbav, Feldioara...

biserica rotbav

panorama bod

panorama feldioara


...le-am lăsat să-și oficieze slujbele, și la prânz ajunserăm deja la un obiectiv mai laic, unul dintre cele mai importante din județ - proaspăt renovata cetate a Rupei. Eu făcusem deja cunoștință cu ea, în urmă cu niște ani, când n-o știa multă lume și când era departe de aspectul îngrijit de acum. Țineam minte drumul în pantă pe care ajunsesem la ea (astăzi, cetatea nu se mai "cucerește" pe acolo), deshidratarea severă provocată de o vară toridă în combinație cu expunerea "perfectă" a cetății, dar și panorama pe care, inevitabil, un astfel de loc ți-l oferă. Acum am revăzut-o în straie noi, poate în exces refăcută (cu adaos de cărămizi pe structura originală, ziduri cimentate, turnuri goale, dar deschise "ca să fie"), dar per total frumoasă. Plimbându-mă prin ea, am avut viziunea cetății Râșnov. Dacă se vor adăuga câteva ghivece de flori, o căruță într-un colț și câtva mobilier măcar în "căsuța din deal", mă tem că surata din același județ va avea un concurent serios. De-abia aștept "bătălia" și ce bine i-ar face turismului național! Doritorii de vizitare și privit orașul Rupea dintre zidurile cetății trebuie să știe că accesul este foarte facil cu mașina, indicatoare suficiente la E 60, drum asfaltat ca-n palmă până la intrare, două parcări, taxa de vizitare este 10 lei, iar programul (cel puțin cel de iarnă) - zilnic, de la 9 la 17. 

panorama rupea cetatea rupea 1 decembrie 2013 cetatea rupea 1 decembrie 2013 cetatea rupea 1 decembrie 2013 culoar cetatea rupea 
panorama cetatea rupea panorama cetatea rupea panorama cetatea rupea panorama cetatea rupea panorama cetatea rupea 

rupea 1 decembrie 2013


Frumoasă-frumoasă, dar nu Rupea este celebritatea județului Brașov, ci... Viscri, satul uitat de lume care i-a cucerit inima Prințului Charles. La 80 km de Brașov, 45 km de Sighișoara și doar 30 de Rupea, speram să nu mai fie chiar atât de uitat de lume după desele vizite ale distinsului britanic. Mi-l aduceam aminte din urmă cu niște ani, când ajunsesem la el împreună cu părinții mei pe un drum dezastruos (Rupea - Dacia - Viscri) și îl părăsisem pe un drum mai bun (Viscri - Bunești - Rupea). Străzile prăfuite, orătăniile bântuind pe la porți înalte și biserica fortificată cocoțată pe un deal. Nimic nu s-a schimbat nici în 2013, ba chiar drumurile s-au înrăutățit. Dinspre Dacia ar fi trebuit să fie un drum pietruit, dar iarna nu se mai vede de noroaie, peisajul însă e unul în care pare că timpul nu trece niciodată, unde doar vântul se aude și inima ta bătând puternic, iar dinspre Bunești, este un drum asfaltat extraordinar de distrus, deci s-ar putea să nu mai țină nici el mult. În Viscri am descoperit o pensiune, un guesthouse, o prăvălie, un magazin-birt închis, muuuulte pisici, un câine foarte drăgăstos, o doamnă drăguță care vindea șoșoni de lână colorată la 15 lei (scriu aceste amintiri încălțată cu o pereche de roz pal :D) și o biserică închisă cu 10 minute înainte de finalul orarului de vizitare (iarna: 11-14), alături de un număr de telefon la care n-a răspuns nimeni și o foaie pe care scria că am fi plătit 4 lei dacă am fi reușit să o vizităm. Viscri este un sat uitat de lume, cuibărit între dealuri line, izolată de drumuri nasoale, dar cu un monument Unesco și cu reguli stricte care e musai să fie respectate în arhitectura locală. Dacă n-ați mai fost în localități cu biserici fortificate, puteți foarte bine începe de aici. Și nu vă descurajați de drum, vă rog, nițică răbdare!

animale domestice viscri

biserica viscri unesco


panorama viscri 1 decembrie 2013 panorama viscri 1 decembrie 2013 pravalie viscri reguli conservare arhitectura viscri viscri 1 decembrie 2013 
viscri 1 decembrie 2013 viscri 1 decembrie 2013 viscri 1 decembrie 2013 viscri 1 decembrie 2013 viscri 1 decembrie 2013 

A urmat un drum lung înapoi spre Brașov, așa cum sunt toate drumurile înapoi spre casă, dar România ne pregătise o surpriză, pentru că o sărbătorisem atât de frumos - un apus magnific, cu câțiva km înainte de Brașov. În dreapta, soarele se ascundea în spatele Măgurii Codlei, nu mai voia să fie deranjat, voia să doarmă, dar în față, două masive montane maiestuoase (Postăvaru și Bucegi) mai aveau chef să stea treze. Parcă ne așteptau pentru a ne lumina drumul cu zăpada pe care o aveau pe umeri...

apus magura codlei

apus postavaru bucegi


Ehei, România, ne-ai impresionat din nou! Chiar și de ziua ta!

LA MULȚI ANI!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!