joi, 23 iunie 2016

Cat de tare e sa inveti istorie la fiecare pas: prin Cheile Tasnei, pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Romania

cheile tasnei iunie 2016Dacă lași Băile Herculane în spate, în direcția Baia de Aramă, și te depărtezi cale de 12 kilometri, vei nimeri în fața Motelului Dumbrava. Nu i-aș face o reclamă deosebită, dacă nu chiar pe lângă dânsul s-ar deschide o cărare prin pădure. Nu sunt multe semne la drumul principal (DN 67D) care să-ți atragă atenția, dar crede-mă că merită să oprești în parcarea de vis-a-vis de motel, să-ți pui bocancii în picioare și să pornești la pas pe acea potecă. Va urma o oră și jumătate de scos exclamații de genul "Vai, dar greu mai e!" (la început) și "Extraordinar! N-am mai văzut așa ceva" (în restul timpului).

Aici, în Parcul Național Domogled-Cerna, sunt multe locuri extraordinare, după cum ți-am mai zis de-a lungul timpului, iar acesta este unul dintre ele, bineînțeles de neratat: în secolul XIX și până la 1918, pe acest petec de pământ treceai, de fapt, dintr-o țară în alta! Pe partea dreaptă, cum vei călători prin munte, era Austro-Ungaria, iar pe cealaltă - Regatul României. Granița, așadar, era marcată de o potecă săpată în stâncă, pe unde își făceau gărzile grănicerii. Da, pe acea potecă, te invit și pe tine acum!

Astăzi, locul este cunoscut drept Cheile Tasnei (sau Tășnei/Țâșnei și alte variațiuni). 

vineri, 17 iunie 2016

Cetatile de la poalele Retezatului, perlele medievale din Tara Hategului: Colt, Malaiesti, Salasu de Sus

Nu multe se pot spune despre oamenii care trăiau în Evul Mediu prin România, pe de o parte pentru că nu ne-au rămas multe scrieri/inscripții și cine mai știe ce formă de comunicare, iar pe de altă parte pentru că efectiv nu au consemnat prea multe informații la vremea aceea, "întârziații Europei" atunci, ca și acum. Însă un lucru e cert, nu erau proști :) Cel puțin cei care sălășluiau prin Țara Hațegului. 
Poți să-ți dai seama de asta fără să citești mii de pagini de istorie, doar venind pe aceste meleaguri și dând cu ochii de cetățile de secol XIV. 

Remarci ușor o mare diferență între cetățile de aici și celelalte din România: nu sunt cocoțate pe vreun deal impresionant, cu panoramă la 360 de grade și ziduri odată de nepătruns. Oamenii anilor 1300 au știut să profite de mediul înconjurător, transformând într-un mare avantaj poziționarea în teritoriu care astăzi ni se poate părea dezavantajoasă. NU aveau nevoie de ziduri înalte și groase, deci nu le-au făcut așa, cheltuind banii inutil. Unde ne-a dispărut această chibzuire? Toate cele 3 cetăți au câte un turn impunător, cu ferestruici înguste, de unde se ocheau inamicii, acestora fiindu-le imposibil să riposteze. Erau loviți, dar să nimerească înapoi prin găurile alea... good luck with that! Apoi, se putea preconiza clar din ce direcție ar fi venit răul, pentru că dintr-o anumită parte, din spate mai exact, sigur-sigur nu venea nimeni. Pentru că acolo era cel mai mare aliat al hațeganilor, și anume... Retezatul! Clar, pe vremurile acelea, o barieră de nepătruns pentru o ființă omenească. Iar ca să vii ca intrus, neobișnuit cu atmosfera locului dintr-o depresiune de munte, cu vremea de un specific local, era ca și cum ai fi plecat din start la luptă cu o șansă în minus.

Cu asemenea gânduri în minte plecam ultima oară când am fost în zonă, câte povești s-ar putea spune și câte urechi ar fi dispuse să le asculte! Cetatea Colț, Cetatea Mălăiești și Cetatea Sălașu de Sus, la câțiva kilometri unele de altele, cuibărite la călcâiele Retezatului, atipice și fascinante...

cetatea malaiesti

sâmbătă, 11 iunie 2016

Cetatea Alba Iulia se vede cel mai bine stand jos, la o terasa ☕

Acest articol este dedicat celor care au vizitat deja cel puțin o dată Alba Iulia, au făcut slalom printre clădirile și zidurile superbe, s-au liniștit, formându-și deja o părere despre cea mai mare cetate din România. 

M-am trezit într-o zi de vineri, la apogeul primăverii, într-un loc în care mai fusesem de cel puțin 3 ori (la un calcul rapid făcut în minte), ridicând privirea spre un soare orbitor și temându-mă deja de dogoarea care avea să mă însoțească în cele circa 2 ore în care îmi permiteam să "pierd vremea". După câțiva pași timizi pe dalele altădată arzânde, strecurându-mă printre cohorte de elevi scoși la culturalizat cu ocazia "Școala Altfel", mi-am dat seama că avea să fie, totuși, o vizită plăcută, cel puțin din pricina vremii. Un soare decent, un aer blând și o veche prietenă-cetate de redescoperit. Și primăvara cu acele înfloriri și înverziri, pe care acasă nici nu le bag în seamă :)

Aveam, de această dată, o misiune nouă: să arăt soacrei mele, pe scurt, frumusețile locului, ea fiind o persoană foarte curioasă, mereu gata pentru o poză de efect, dar și o bunică, în fond, care are nevoie des de odihnă. Când m-am întors la mașină și am pornit din loc spre alte destinații de neuitat (nu știu dacă e loc în România pe care să-l poți uita, apropo), am ajuns să-i mulțumesc (în gând atunci, dar sper să mă citească acum) pentru că, vrând-nevrând, m-a "obligat" să mă adaptez ritmului ei, felului său de a fi și a vedea lumea. Nu aș fi crezut niciodată că Alba Iulia îmi va putea plăcea mai mult nezorind de la un obiectiv la altul, ratând cu intenție anumite puncte sau stând pur și simplu degeaba cu fundul într-un butoi de lemn gândindu-mă cum alții muncesc într-o zi de vineri și eu mă simt ca plecată în vacanță de o lună!

panorama cetate alba iulia

duminică, 29 mai 2016

Taramul fantastic din basmele copilariei exista in realitate! Il gasiti in Simeria

Imaginați-vă un loc verde, cu miliarde de frunze și mii de copaci, cu alei întortocheate și dese ascunzișuri, populat numai de păsări și stăpânit de mici "dragoni", numiți pisici. Adăugați câteva podețe roșiatice peste pârâiașe liniștite, alături de bănci ca de jucărie, căsuțe din povești și iazuri care poate îndeplinesc dorințe, și ați creat cadrul ideal pentru un copil, adică pentru fiecare dintre noi; sper că în adâncul inimii ne simțim la fel de tineri, nevinovați și cu poftă de joacă ;)

Singurul element care lipsește este o zână bună, dar sunt sigură că odată ajunși aici, nu vă va fi greu să continuați procesul imaginației. Stop! "Ai spus cumva să... ajungem aici? Există un asemenea loc în realitate?"... Dragii mei, răspunsul este pur și simplu DA, v-am păcălit puțin punându-vă să vă închipuiți vreun tărâm magic, ipotetic, dar adevărul este că magia există în realitate, chiar în România, în județul Hunedoara. V-am captivat atenția?

Atunci vă rog să pășiți, momentan virtual, în Parcul Dendrologic din Simeria:

parc simeria primavara 2016

vineri, 27 mai 2016

Poti calatori ca un rege si la bordul unui autocar. Convinge-te chiar acum, printr-un drum spre Castelul Peles!

Confort. Curățenie. Wi-Fi. Probabil nu te-ai gândi să asociezi aceste trei cuvinte cu un transport atât de ancorat negativ în mentalul nostru, cel cu autocarul. Dar iată că România ne surprinde. Din nou! 

De curând, în flota Christian Tour, prin divizia sa de transport - Memento Bus, au intrat zece autocare Neoplan moderne, o investiție de 3 milioane € prin care cursele lungi vor deveni, în sfârșit, suportabile :) Ce e și mai tare este că tarifele sunt inteligente, începând de la 1 €/sens și scăzând cu cât rezervi mai din timp! Nu-i așa că sună fantastic să călătorești de la București la Cluj-Napoca, să zicem, plătind doar 30 de lei pe tur/6.6 € (am făcut o astfel de simulare în mai pentru plecare în septembrie) și pe deasupra să nici nu simți când a trecut timpul? Stai confortabil, într-un scaun cu piele ecologică, într-o atmosferă plăcută chiar și pe caniculă, cu un aer condiționat excelent distribuit, navighezi gratuit pe internet (funcționează perfect hotspot-ul de la Vodafone disponibil în autocare, pe testate :D), ești servit cu bomboane de un însoțitor de bord, care îți stă la dispoziție cu orice informație, admiri peisajele prin geamuri heliomate și... ai ajuns :)

memento bus parcare hotel mara

castel peles sinaia mai 2016