Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 10 octombrie 2013

Romania se uita in oglinda, sub cel mai inalt varf din Orientali

Printre atâtea minunății cu care doar România se poate lăuda, mai avem una care, la fel ca și celelalte, este prea puțin cunoscută, dar extrem de interesantă. Ca să nu vă țin în suspans chiar din primele rânduri, vă mărturisesc că mă refer la Lacul Iezer, din Parcul Național Munții Rodnei.

Ce poate fi deosebit la o... băltoacă?

Ei bine, Iezerul are forma conturului României! Sincer, eu am fost șocată când am văzut pentru prima dată imaginea de mai jos și, instantaneu, m-am gândit cât de norocoși suntem, neștiind vreo altă țară în lume care se poate mândri că are pe teritoriul său un lac cu forma actuală a țării respective! După cum puteți vedea, Iezerul este, practic, România de astăzi, nu România Mare sau Regatul.

Wow, wow, wow!

lacul iezer muntii rodnei


Te-ai aștepta, bineînțeles, ca în jurul unui asemenea obiectiv să roiască turiștii, dar după cum se observă, malurile sale sunt goale... în toiul verii. Deși poți ajunge relativ ușor la el (dacă nu te sperii de la primul gâfâit), pornind dintr-un oraș destul de tranzitat (Borșa), unde ofertele de cazare sunt semnificative ca număr și pentru toate buzunarele, Iezerul rămâne singur, în cea mai mare parte a anului. Nu l-a „ajutat nici situarea la poalele Pietrosului Mare, cel mai înalt vârf din Carpații Orientali, de care îl despart o oră-două, după puterile fiecăruia.

Dar sper ca prin povestea de față, în care vom parcurge virtual traseul până la lac și dincolo de el, cel puțin vara, când drumul spre dânsul este cel mai accesibil, să-i fie alungată, mai des, singurătatea. Bineînțeles, așteaptă doar musafiri educați, care îl admiră fără a-i lăsa suveniruri foșnitoare sau a-i invada spațiul personal”, înotând.

Plecăm, așadar, din Borșa. Fost oraș minier, s-a dezvoltat turistic datorită apropierii de Vișeu de Sus și a cadrului natural montan ce i-a permis deschiderea unei stațiuni de ski cu același nume. În dreptul spitalului din oraș, vom găsi indicator spre un camping și... îl urmăm J Urmează un drum mereu în pantă, care se strecoară printre case și beneficiază, o bună parte din el, de asfalt proaspăt turnat (așa era pe 22 iulie 2013), iar în cealaltă parte (aia rea) este de tip drum forestier, pe care un Logan urcă lejer, alte mașini s-ar putea să facă fițe. Până în dreptul unei bifurcații unde spre dreapta se deschide un drum până la un schit, vă recomand să urcați cu o mașină. Altfel, la durata totală a traseului se va adăuga o oră, poate o oră și jumătate, și veți fi deja obosiți când începe partea interesantă a ascensiunii.

panorama pietrosu rodnei
panorama pietrosu rodnei

În dreptul acelei bifurcații, se poate parca mașina (este un spațiu ceva mai larg decât până atunci) și de aici înainte, timp de două ore (sau chiar mai bine) urci nenicule, cât să te saturi! După câțiva metri, vei considera că mai puteai trage de mașină și mai sus, dar oricum vei ajunge în dreptul unei bariere în echipament” dinamovist, pe care în acea zi am prins-o închisă și nici parcarea în acel loc nu e prea indicată. De la barieră încolo intri pe teritoriul parcului național și trebuie să respectăm niște reguli, pe lângă cele de bun simț. Acces auto interzis, campare doar în spațiile alocate (între stația meteo și lac), înotul în lac, de asemenea interzis, florile și jnepenii îi admirăm doar pozându-i, nu și răpindu-i în rucsac J

Acestea fiind zise, tragem din greu. Până la barieră, peisajul pare desprins din Apuseni, cu pășuni îngrădite și colibe din lemn, răsfirate de colo-colo. După barieră, semnele de civilizație dispar complet și ne ascundem în pădure, din când în când privind înapoi la înclinația pantei pe care tocmai am reușit s-o urcăm, dar și la panoramele superbe ce se deschid spre orașul pe care l-am lăsat în vale.  Acesta este doar un preambul pentru peisajele care vor urma...

flori muntii rodnei

traseu pietrosu rodnei

traseu pietrosu rodnei

traseu spre pietrosul rodnei


panorama borsa


Mai zărim câte o floare, ne mai tragem sufletul, că panta este foarte accentuată pe alocuri și, brusc, nimerim într-o căldare glaciară, de am putea crede că am ajuns în Retezat. Rodnei, însă, fratele mai mic într-ale peisajelor de tip glaciar, are și el propriile surprize...

Ne aflăm deja la 1785 m, în dreptul unei stații meteo. Aici nu se poate dormi și nici mânca, așadar, când vă încumetați să abordați acest traseu, nu uitați să vă încadrați în timp ca să vă întoarceți în siguranță la un loc călduros și îmbietor la somn (dacă nu dormiți la cort) și nu uitați să luați în rucsac apă și mâncare. Da, chiar și apă. Se mai găsesc câteva firicile curgătoare, dar nu există nicio sursă de apă sigură. Sper că n-o să vreți să beți apa stătătoare din lac!

peisaj muntii rodnei

peisaj rodnei

casuta rodnei

peisaj rodnei statia meteo

peisaj rodnei statia meteo

peisaj rodnei


După ce ne-am minunat cât ne-am minunat, ne strecurăm cum putem printre jnepeni și curând aproape călcăm în lac, pe care îl zărești de-abia când ești pe punctul de a te uda J

lacul iezer rodnei lacul iezer rodnei lacul iezer rodnei 

Hmmm... dar pare simplu, unde e forma aceea națională? Ei bine, ca s-o vedem în toată splendoarea ei, trebuie să urcăm pe o cărare îngustă ce pornește din stânga lacului, dar înainte să pornim la drum, ne gândim bine dacă suntem în stare.

De aici încolo, traseul devine ceva mai complicat, timp de o oră (două ore după marcajul oficial) vei urca în serpentine accentuate, permanent în bătaia vântului și pe buza râpei, într-un joc al soarelui de-a v-ați ascunselea, pe alocuri cu pietre alunecoase și, în premieră pentru mine și Ionuț cel puțin, vei simți (poate) că pe porțiunile mai plate, obosești mai rapid decât în pantă! Traseul, însă, este extrem de spectaculos, peisajul (dacă nu e obturat de ceață) este incredibil, iar sentimentul când ajungi la 2303 m, pe Pietrosu Rodnei/Pietrosul Mare/acoperișul Orientalilor este de nedescris în cuvinte. Totuși, încerc: când am ajuns acolo, oboseala acumulată până atunci mi-a dispărut ca prin minune și mi-a reapărut de-abia când am realizat cât de mult am de coborât la întoarcere :D

peisaj rodnei peisaj rodnei peisaj rodnei  peisaj rodnei 
peisaj rodnei peisaj rodnei peisaj rodnei  peisaj rodnei 
peisaj rodnei peisaj rodnei peisaj rodnei 


Dacă nu vă încumetați până la 2303 m, dar totuși vreți să vedeți România ca din avion, puteți urca aproximativ 10 minute, până reușiți să distingeți forma inedită. Nu trebuie să urcați până pe vârf pentru priveliștea care merită tot efortul!

peisaj rodnei peisaj rodnei peisaj plaiul foii septembrie 2013 
peisaj rodnei peisaj rodnei peisaj rodnei  peisaj rodnei 

Pe ultima porțiune de traseu, chiar înainte de vârf (recunoscut printr-o coșmelie și un butoi gol), apar și primele lanțuri (distruse în mare parte) și câteva trepte din piatră. Nu am reușit să admir panorama înspre județul Bistrița-Năsăud, din cauza ceței (care se pare că împiedică mai toți montaniarzii să privească în acea direcție, mereu), dar panorama spre Maramureș este îndeajuns de amețitoare cât să te saturi sau... nu. Căci, sincer, cine s-ar putea sătura să tot privească spre Borșa, undeva mică, acolo jos, și spre Munții Maramureșului care te privesc direct în față? Iar tu ești acolo, la 2303 m, mai aproape de cer și mai fericit ca niciodată!

peisaj rodnei peisaj rodnei peisaj varf pietrosu rodnei  peisaj varf pietrosu rodnei 
traseu spre pietrosul rodnei varful pietrosu rodnei varful pietrosu rodnei  varful pietrosu rodnei 

peisaj varf pietrosu rodnei

peisaj rodnei

De reținut


1.Chiar și vara, traseul este puțin circulat, deși este al doilea cel mai frecventat din Rodnei (după cel spre Cascada Cailor). Pe 22 iulie, doar eu, Ionuț și un grup de studenți din Cluj (întâlnire din pură întâmplare) am abordat traseul. Mulți au renunțat pe parcurs să ajungă până în vârf. 

2. Dacă vremea este rea, nu aveți unde să vă adăpostiți, decât în coșmelia de pe vârf, în interiorul căreia probabil nu veți dori să intrați! 

3. Pe acest traseu, bețele de trekking sunt ca și obligatorii, ajutându-te enorm să înaintezi. Nu strică să ai și pelerină de ploaie (mai tot timpul creasta este învăluită în ceață și ploaia este iminentă), iar ceva pe cap și mai gros de pus pe tine este absolut necesar, tot drumul de la lac până pe vârf vei fi în bătaia vântului. 

4. Până la stația meteo se poate urca și cu Jeep-uri, unul chiar coborâse înaintea noastră, dar cred că erau la bord prietenii celor de la stația meteo. 

5. Traseul este marcat cu bandă albastră și deși nu ai alternative s-o iei pe alte cărări, îți recomand totuși să nu te abați de la traseu, mai ales că acest munte nu este la fel de circulat ca Bucegii. Atenție! Când ajungi în șa, în ceea ce pare sfârșitul ascensiunii, nu urma banda albastră în jos, ci în dreapta. La 5 minute vine și vârful.

hailabord pietrosul rodnei


Traseul (pe scurt):
nu luați mot-a-mot timpii de parcurgere; ei pot diferi în funcție de condițiile meteo, condiția fizică, echipament, determinare, porțiunea pe care reușiți s-o parcurgeți cu mașina

Borșa - intersecție spre schit/loc de parcare: 35 min (cu mașina - jumătate asfalt foarte bun, jumătate drum forestier în continuă pantă și îngust; timpul include și echiparea)
intersecție - stația meteo (alt.1785 m): 2 h 20'
stația meteo - lacul Iezer (alt. 1825 m): 20' (include sesiuni foto prelungite)
25 min pauză pe malul lacului Iezer
lacul Iezer - ieșirea în șa: 55'
șa - vârful Pietrosu (2303 m): 5' 
/ cel mai rapid de la lac la vârf se poate face 1 h, în ritm lejer: 1 h 30' - 1 h 45' /
vârf - lac: 1 h
lac - stație meteo: 15'
stație meteo - mașina: ~ 1 h 40'
_______________________________________________________________
TOTAL (aproximativ): ~ 7 h

hailabord pietrosul rodnei

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!