sâmbătă, 14 septembrie 2013

Bistrita, "surioara" Sibiului

Dacă tot ne place tuturor Sibiul atât de mult, ce spuneți dacă ne-am deplasa 200 km mai la nord, pentru a cunoaște un oraș cel puțin la fel de atrăgător, care din cauza poziționării "excelente" (direct în calea hoardelor cotropitoare) nu a avut răgaz pentru stilizări arhitecturale, dar care a rămas în istoria noastră ca "Poarta Transilvaniei", orașul cu cel mai înalt turn de biserică din România, "capitala Earth Hour 2012", "orașul imnului național" și cel în care a poposit personajul principal al lui Bram Stoker? Ce spuneți, merită o vizită?

Dacă ați răspuns afirmativ, vă invit la bordul Bistriței!

panorama bistrita turn biserica evanghelica

Până pe 20 iulie 2013, mai fusesem doar o singură dată în Bistrița, acum mulți ani, prea mulți ca să-i mai țin minte. Singurele amintiri care mă legau de oraș nu erau foarte flatante: dificultatea de a găsi un loc de cazare decent (găsisem chiar unul la un preț exorbitant cu TV alb-negru!), apoi o noapte petrecută cu fesu-n cap, într-o pensiune care de-abia la venirea noastră (a mea și a părinților mei) a dat drumul la căldură și un centru istoric cu câteva case vechi și o biserică, nimic spectaculos. 

Prin urmare, pe 20 iulie 2013, când în drumul spre Mocăniță, Bistrița îmi era la doi pași, nu aveam mari așteptări de la un oraș care nu mă impresionase. Dar cum Ionuț, partenerul meu de călătorii de această dată, nu mai fusese niciodată aici și cum eu fusesem acum mult timp, m-am hotărât să-i mai dau o șansă. Nu mi-am închipuit niciodată că o să mă îndrăgostesc de Bistrița!

Într-atât de mult mi-a plăcut încât am ajuns s-o asemăn cu Sibiul, un oraș-perlă al turismului românesc. Mă aflam încă în Transilvania, într-o urbe foarte importantă acum câteva secole, așezată pe ruta Transilvania-Moldova, fapt ce i-a adus deopotrivă beneficii și dezavantaje. Atestat documentar din 1241, orașul era în secolul XVI, conform lui Giovani Andrea Gromo, "frumos, bogat, aglomerat și puternic", priindu-i statutul de vamă. Dar pe cât de bogat era, pe atât de atacat a fost, amplasamentul pe un drum foarte circulat și important atrăgând atenția și celor mai rău intenționați. Din această cauză, din măreața cetate de altădată s-a mai păstrat doar Turnul Dogarilor și o replică în miniatură realizată din lemn, postată lângă cel mai cunoscut obiectiv al orașului - Biserica Evanghelică.

reproducere cetate bistrita


La acest turn al dogarilor am descoperit un ghid minunat, un om extraordinar, un tânăr care în timpul liber pictează și pe care nu l-a deranjat defel că am "aterizat" aici fix când se pregătea să închidă*. A fost o reală plăcere să ascultăm istoria orașului prin graiul său ardelenesc și să descoperim, surprinși, că în încăperea de la subsol, astăzi plină de tablourile sale, arme și armuri, se afla odinioară temnița unde erau aruncate prostituatele orașului! De asemenea, am aflat și de ce orașul era împânzit de struți (nu vă speriați, erau decor!): aceștia sunt simbolul Bistriței, găsindu-și locul chiar și pe emblema urbei, preluare din ornamentul de coif al regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, cel care a acordat Bistriței prima stemă și primul sigiliu. Dacă aveți ocazia, și eu vă rog să faceți în așa fel încât s-o aveți, nu ratați întâlnirea cu Alexandru Șerban

simbol bistrita strut bastion turnul dogarilor bistrita fosta temnita turnul dogarilor bistrita
galerie masti turnul dogarilor bistrita simbol bistrita strut tablouri turnul dogarilor bistrita

Turnul Dogarilor fusese penultimul obiectiv la care ne-am oprit în Bistrița și până aici deja aveam zâmbetul până la urechi și iubirea mare pentru acest oraș era deja în suflet. Mă uimise chiar de la intrare, când sub placa de intrare în oraș, am aflat că Bistrița este supranumită "Capitala Earth Hour 2012" și "Orașul imnului național". Cum așa? Anul trecut s-a "duelat" cu Timișoara și Iași în competiția organizată de World Wide Fund for Nature și a reușit să colecteze mai multe peturi decât celelalte orașe (sursa), iar Andrei Mureșanu, cel care este "vinovat" pentru versurile imnului nostru, s-a născut undeva altundeva dacă nu la Bistrița? :)

Prima oprire în oraș a fost la sinagogă, unde am aflat că sunt tare norocoasă, nefiind deschisă în mod normal vizitatorilor, dar cum nimerisem fix în ziua când găzduia o lansare de album foto, aveam ocazia ca la ora 17 să facem cunoștință. Tot aici a fost și ultima oprire, ocazie cu care am rămas impresionată de interiorul bogat colorat, dar și de poveștile emoționante ale unui fotograf care a capturat pe peliculă drama prizonierilor de la penintenciarul Aiud. Un singur lucru m-a lezat: accentuarea simbolului crucii și a ortodoxismului într-un lăcaș mozaic. Eh, detalii...

sinagoga bistrita sinagoga bistrita sinagoga bistrita

Când am pătruns pe strada Liviu Rebreanu, pietonala orașului, a trebuit să verific din nou harta, pentru a mă asigura că n-am greșit orașul și mă aflu, totuși, în Bistrița, nu în Sibiu. Case aidoma, dar fără acei "ochi" atotvăzători, zeci de pasaje printre gospodăriile vechi și îngrijite, istorie delicioasă printre terase îmbietoare.

centru bistrita


centru bistrita


pasaj VIII centru bistrita pasaj centru bistrita pasaj centru bistrita

Ah, dar ce scrie pe plăcuța de lângă ușa unui magazin? Fostul hotel "Coroana de aur"; aici a înnoptat Jonathan Harker, personajul principal al celebrului roman "Dracula", al scriitorului Bram Stoker, în drumul său spre castelul contelui-vampir, situat în Pasul Tihuța. WoW! Asta chiar nu știam! Și pun pariu că nici tu, nu-i așa? ;) Din păcate, în hotelul de altădată este acum un magazin, iar aspectul exterior nu este extraordinar, dar pentru povestea din spate, merită măcar o fotografie :D

fost hotel dracula bram stoker coroana de aur bistrita


Apoi mi-am îndreptat privirea în capătul străzii și... iat-o! Biserica Evanghelică, pe care o văzusem înainte de marele incendiu din 2008 (vezi foto aici și aici), și acum o revedeam, cu teama de a se prezenta vlăguită, nerecuperată după această traumă. Când colo, o frumusețe maiestuoasă!

biserica evanghelica bistrita


biserica evanghelica bistrita


turn biserica evanghelica bistrita


Și, ce să vezi, sunt oameni în turn? Daaa! Se poate urca și vedea orașul de sus? Acolo-i de mine! Cu atât mai mult cu cât înainte să plec de acasă tocmai se împliniseră peste 700 de ani de atestare documentară și văzusem panorama Bistriței, tânjind să găsesc și eu locul de unde se făcuse acea fotografie. După cum vedeți în fotografiile de mai jos, dorința mi s-a îndeplinit! 

Dar până să urc în turnul de 76 m înălțime, cel mai cel din România, m-am oprit vis-a-vis și am căscat gura de uimire (a nu știu câta oară deja în Bistrița) la ansamblul Șugălete, cel mai lung șir de case medievale cu arcade din România. Fainoșag, dar mă aștepta biserica evanghelică :)

pasaj sugalete bistrita


pasaj sugalete bistrita


Aici am dat de un alt nene simpatic (cam așa-s toți bistrițenii pare-se), care nu ne-a lăsat să plecăm fără pliante (i-a părut rău că mai avea doar în engleză), o hartă a orașului și mențiunea să ținem bine aparatul foto, căci din sfert în sfert de oră sună clopotul. Hmmm... de-abia așteptam, de fapt! Ok, hai să urcăm, că avem ceva, dar... unde-s scările? Ne-a poftit într-un... LIFT! A apăsat pe un odorizant, s-au închis ușile și am pornit cu 1m/sec până la 38,40 m, unde se află balconul (nu până-n vârf, din păcate). Aici e musai să spun că turnul bisericii evanghelice din Bistrița este singurul dotat cu lift de la Viena până la Moscova!

Sus, nu mi-a căzut aparatul de la o asemenea înălțime, ba chiar anticipatul tunet al clopotului a fost mai degrabă un clinchet, dar era să rămân fără aparat când priveliștea m-a aiurit total, de frumoasă ce era! Am rămas stăpână pe situație, nu știu nici eu cum, și m-am pus pe pozat. Ce interesant este să vizitezi un oraș din câteva priviri, să descoperi clădiri interesante pe care poate altfel le-ai fi ratat, să vezi teritoriul în ansamblu, acoperișurile pe care de jos chiar n-ai cum să le admiri, ordinea unui oraș medieval, culorile parcă mai intense, frumusețea mai vizibilă...

panorama biserica evanghelica bistrita panorama biserica evanghelica bistrita panorama biserica evanghelica bistrita
panorama biserica evanghelica bistrita panorama biserica evanghelica bistrita panorama biserica evanghelica bistrita

Lângă acest obiectiv pe care este inadmisibil să-l ratați (nu glumesc!), pentru a cărui vizitare am plătit 10 lei de persoană, am descoperit panouri cu anunțuri vechi bistrițene și vechea cetate în miniatură (ați văzut-o mai sus), prilej de a ne apropia și mai mult de oraș, apoi am făcut o scurtă oprire la Parcul Municipal, lângă frumoasa Casă de Cultură "George Coșbuc", din păcate la acea vreme era în reparație generală, dar doza de natură a ajuns unde trebuie și nu ne-a părut rău că am trecut și pe acolo.

casa de cultura bistrita parcul municipal bistrita parcul municipal bistrita 

Ei bine, aceasta a fost, foarte pe scurt, Bistrița. Un oraș cu adevărat turistic, cu indicatoare, atracții bine puse la punct, ghizi pregătiți, oameni cumsecade, curățenie, care ne-a impresionat pe amândoi, pe mine poate chiar mai mult, pentru că nu mă așteptam ca într-un interval de x ani să se schimbe atât de mult. 

Mulțumesc, Bistrița, pentru o zi minunată și... felicitări! Ești un oraș de vis! 

casa cu lei bistrita


*program de vizitare: marți - sâmbătă: 10-14, 15-17; acces gratuit

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...