Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 5 iulie 2013

Moartea poarta numele de Ciudanovita

Există locuri în România care ar trebui șterse de pe hartă, uitate, lăsate istoriei. Sunt locuri unde domnește doar moartea, oamenii fiindu-i demult victime, marionete în voia unei sorți prea crunte. Și totuși, în astfel de locuri, viața se încăpățânează să nu se predea. Încă mai trăiesc oameni în locurile damnate, încă se nasc copii, încă mai pasc animale și soarele continuă să urce pe cer chiar și aici, deși moartea se simte în aer, stă după colțul caselor și rânjește cu coasa în mână. 

Un astfel de loc este Ciudanovița. Poate vă sună familiar, dacă ați apucat să "răsfoiți" articolul despre minunatul viaduct din apropierea sa. Atunci, în 2010, promiteam un articol mai detaliat despre această Ciudanovița, dar uite că s-a făcut 2013 și de-abia acum mă țin de promisiune. Ciudate mai sunt căile Domnului sau, în acest caz, ale morții, căci Dumnezeu i-a uitat demult pe acești cărășeni!

Am fost o singură dată la Ciudanovița, pe 2 august 2008. Țin minte data pentru că atunci mi s-a schimbat percepția asupra vieții. Am realizat că pentru unii români este o performanță să treacă de vârsta de 50 de ani și dacă pentru noi, restul, moartea e o noțiune relativ abstractă, de care ne lovim rar, pentru alții este o constantă în jurul căreia își guvernează viața. 

Nu mai știu exact când am auzit prima dată de acest loc, dar de îndată ce i-am aflat povestea, am vrut să merg acolo. Am făcut poze doar din mașină (vă dați seama, nici n-am coborât!) și n-am zăbovit decât câteva minute. De-ajuns, cică, să mă contaminez (!) și să-mi fac o impresie care m-a marcat. Ce este atât de captivant la Ciudanovița și, totuși, atât de speriat?



Este o fostă localitate minieră, unde până spre anii 2000 s-a exploatat uraniu. O informație seacă, dar care ascunde multe sentimente. Aici au trăit zeci de mii de oameni, mai bine ca în alte părți de Românie. Astăzi mai sunt câțiva, fantome, cadavre ambulante. De la circa 35.000 de suflete la în jur de 700 este o diferență enormă! Ceva trebuie să se fi întâmplat pentru o asemenea catastrofă, mi-ați spune. S-au închis minele, oamenii n-au mai avut ce să muncească, au plecat în lume pentru un trai mai bun. Greșit! Decimarea a început cu mult timp în urmă, chiar în timpul exploatărilor, când un inamic invizibil, dar incredibil de puternic, a pătruns în trupurile oamenilor, încet, dar sigur. Nu este vorba despre vreun virus necunoscut sau vreun fenomen paranormal, ci de... radiații. Acea "bogăție" cu care fiecare miner se întorcea acasă, după o zi grea de muncă. Acea "răsplată" pentru o muncă titanică, pe care nu mulți ar mai fi astăzi capabili s-o facă.

Cândva, la Ciudanovița, era mare veselie. Bărbații își întrețineau familiile cu un salariu mult peste venitul unui medic, localitatea dădea sportivi pe bandă rulantă (fotbaliști și boxeri), mamele nășteau la maternitatea din comună (deci o comună avea maternitate!) și tinerii se distrau la cinematograf. Nu știau atunci (sau credeau că pot fenta soarta), dar moartea era deja acolo cu ei. Aștepta doar momentul potrivit să atace. Efectele expunerii la radiații nu se văd imediat, dar și când se văd, nu mai există cale de întoarcere. Muncitorii au început să se stingă pe la 50 de ani, mamele au început să nască prunci cu malformații. Minele s-au închis, dar nu scapi așa de ușor de pericol! Neecologizată, cu haldele de steril în voia lor și minele închise în batjocură, de se scurg non-stop pârâuri toxice din ele, zona este un loc al morții, care îi afectează și pe vizitatori, darămite pe localnici! 

Astăzi, în această comună din județul Caraș-Severin, pensionar ești de la 35 de ani și agricultura ori creșterea animalelor, singurele activități care mai susțin zona, sunt practicate în condiții "normale", deși aici nimic nu e normal! Animalele se adapă de la râul contaminat, pasc pe haldele de steril și ce produc ajunge pe tarabele piețelor! Astăzi nu mai există cinematograful, nici maternitatea, nu există chioșc de ziare, supermarket-uri sau obiective turistice, dar radiații sunt din plin. Este o comună moartă! Mai sunt câteva clădiri ce stau să cadă, oamenii sunt rari văzuți, dar - culmea - la unele geamuri răsar antene parabolice. Dacă nu mă înșel, și acestea radiază!

Localnicii sunt condamnați la moarte. Dacă rămân să locuiască, în continuare, aici, sunt afectați de radiații. Dacă pleacă, răul vine după ei, căci și-a făcut deja "cuib". Și mai tragic, ciudanovițenii sunt conștienți de această realitate cumplită. Practic, nu pot scăpa de moartea iminentă, indiferent unde ar pleca!     

La 20 km de Oravița, în munții Aninei, pe DJ 573 sau pe cea mai veche cale ferată din România, există un loc care ar trebui șters de pe hartă, uitat, lăsat istoriei. Din 2008 încoace, pentru mine, moartea poartă numele de Ciudanovița.

avertisment radiatii ciudanovita


Spre deosebire de alte locuri din țară, aici nu te împiedică nimeni să pozezi și nici nu te avertizează careva că nu e ok să te expui radiațiilor
foto interzis ciudanovita


intrare mina ciudanovita


materiale radioactive ciudanovita


Haldă de steril vis-a-vis de mina de mai sus 
steril ciudanovita



Unde ajung minerii să se "trateze"?


Un reportaj despre Ciudanovița, by "România, te iubesc!"



P.S. Din păcate, aceasta nu este o poveste frumoasă despre România, așa cum v-am obișnuit. Dar sper s-o considerați frumoasă prin scriitură și dacă v-a determinat să vă vedeți viața un pic mai frumoasă, chiar și în zilele de r*h*t, mi-am atins scopul.


surse foto: arhiva personală, gps.ro, degetal.ro, csorescu.wordpress.com 

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!