Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 18 iunie 2013

Cel mai mare "pacat" al turistului roman: fotografiatul

Visezi la călătoria asta de zile întregi și nu știi ce să mai faci pentru a zori timpul. Deja te imaginezi în fața obiectivului turistic, deja îi respiri istoria... Ești pregătit/ă să-i asculți povestea. Ajuns/ă, în sfârșit, acolo, bucuria te copleșește și tot ce îți mai dorești este ca acest sentiment să nu se piardă, să-l poți rememora oricând ai nevoie de un zâmbet. Vrei să retrăiești acest moment din nou și din nou, să fii fericit/ă. Atunci ridici aparatul de fotografiat, cauți cel mai bun unghi, și arătătorul se apropie, cu emoție, de declanșator. 

STOP!

O voce, de obicei suavă, îți răpește amintirea cu un simplu avertisment: "Fotografiatul este INTERZIS!"

sursa

Cu astfel de situații m-am întâlnit nu o dată în România. Când ești pe cale de a obține amintirea mult visată, o mână fermă pe umăr, un glas aducător de nori sau o privire cu venin te oprește fix în punctul culminant. Dezamăgire! Nervi! Indignare! Un amestec de reacții pe care în niciun caz nu ar fi trebuit să le experimentez la un obiectiv turistic. Pentru că fiind turistic, își asumă "riscul" de a fi fotografiat, promovat, din păcate și lezat. Fotografierea în scop turistic este, în 98% din cazuri, asemănătoare atingerii unei femei cu o floare. Nu face rău, ba din contră! În România însă, țara mereu surprinzătoare, fotografierea a devenit un păcat capital și nu m-aș mira, dacă nu luăm atitudine, să ajungă să fie o activitate pedepsită cu închisoarea! Mi-aș dori să exagerez, dar în ciuda faptului că ador să vizitez țara noastră, am ajuns să am o teamă constantă, de fiecare dată când vreau să fotografiez un loc, de care, ulterior, să vă povestesc și vouă, aici, la bord. Am avut prea multe discuții în contradictoriu pe această temă, prea multe voci ridicate, prea multe cuțite înfipte în inimă ca să mai merg la un obiectiv turistic cu inima deschisă. 

Știu că avem o țară extraordinară, știu că trebuie s-o protejăm, dar dacă încercăm s-o ținem închisă ca o comoară, la care să n-aibă nimeni acces, o să ajungă să se ofilească! Cel mai ușor mod de a promova un loc și de a-i face, în cele mai multe cazuri, un mare bine, este word-of-mouth sau mai pe românește - gura lumii. Câți dintre noi au mai mare încredere în review-urile citite pe internet, de multe ori plătite, sau de informațiile mereu frumoase de pe orice site al unei unități de cazare în detrimentul informațiilor primite de la prieteni, rude, cunoștințe? Deci de la oameni pe care îi cunoști, care au, în principiu, același stil de viață ca al tău și știi că dacă lor le-a plăcut undeva, cel mai probabil îți va plăcea și ție. Sau din contră. Dar oricât de multe vorbărie ar fi capabili să-ți depene, tot când scot o fotografie înțelegi ce au vrut să spună și te conving să ajungi și tu acolo. În plus, cine nu se mai laudă astăzi pe hulitul Facebook cu pozele din ultima vacanță? Gândiți-vă câtă publicitate gratuită poate primi un loc și, astfel, ar crește turismul și în zone unde localnicii ar trăi mai bine dacă ar fi mai vizitați. 

Cea mai gravă situație se întâlnește în locurile unde plătești ca să fotografiezi (mai peste tot sume mari), deci plătești ca să faci reclamă cuiva, dar nu ți se permite să te lauzi apoi cu isprava ta. Un asemenea caz este, dacă vă vine să credeți, la unul dintre cele mai faimoase obiective turistice din România: Castelul Peleș. Fotografierea interioară pentru amatori costă 32 lei/aparat (adăugați această sumă la minimul unui bilet de intrare - 20 lei), dar așa cum este specificat aici, "fotografiile precum şi filmările nu pot fi comercializate. Acestea pot fi folosite doar în scopuri personale". Prin urmare, dacă plătesc să fotografiez interiorul Peleșului, nu pot să public imaginile pe blog, pentru că nu le văd doar eu (personal) și prietenii mei, ci o audiență mult mai mare, de aici rezultând că îmi crește traficul și, prin urmare, pot câștiga bani din asta! Nu contează că astfel eu pot aduce mai mulți turiști la Peleș, determinându-i să se încumete să stea la cozile care se formează mereu la intrare (că, deh, se intră doar în grup!) și să lase bani în visteria muzeului. Turiști care ar lăsa bani în Sinaia, ar cumpăra suveniruri, ar mânca, ar plăti benzina sau bilete de maxi-taxi/tren. Turiști care și-ar reaminti cât de frumos este Peleșul și i-ar scoate la plimbare pe copiii lor, turiști care au fost "cu clasa" și acum ar reveni să vadă Peleșul cu ochi de adult.  

Cred că singurele locuri din România unde (încă!) pot face fotografii în voie sunt cărările de munte. Probabil și de aceea îmi place foarte mult să explorez munții României. Peisajele sunt fabuloase, oamenii pe care îi întâlnești sunt, de cele mai multe ori, de calitate și amintirile cu care rămâi sunt poate și mai intense, pentru că am avut posibilitatea să le imortalizez, să-mi iau o amintire nepalpabilă. Cel mai probabil, dacă s-ar interzice fotografiatul pe munte, s-ar mări cazurile de distrugere a florei, de exemplu, turiștii dorind să-și ia o amintire cu ei acasă!

Am povestit la bord, deși mi-aș fi dorit să nu am astfel de subiecte într-un loc unde vreau să promovez doar ce e bine și frumos, despre interzicerea fotografierii (în exterior!) pe domeniul Buftea, deși în prealabil am sunat de câteva ori și mi s-a confirmat că pot face poze, despre interzicerea fotografierii la un castel extrem de frumos, dar unde mama mea nu s-a lăsat și a obținut aprobare, despre cum am pozat jumătate de Bellu, ca apoi, în cealaltă jumătate de cimitir, să fiu urmărită mai ceva ca un infractor, despre cum la Snagov, la presupusul mormânt al lui Dracula, taxa de fotografiere era, în toamna lui 2012, nici mai mult, nici mai puțin de 80€ (!) sau despre cum la Muzeul Unirii din Iași, deși se știa cu ceva timp înainte că vine un grup de bloggeri care va PROMOVA muzeul, odată ajunși acolo am aflat că fotografiatul este interzis (cu blitz sau fără, nu conta, taxă foto nu exista, căci, Doamne Sfinte, sunt obiecte unicat în interior, originale. Așa și? Se punea în aplicare un plan de jaf dacă pozam acele obiecte?!). Și câte și mai câte cazuri! 

Astăzi vreau să vă povestesc, pe scurt, de încă două pățanii care m-au lăsat cu gura căscată. După cum spuneam mai sus, România este mereu surprinzătoare. În bine sau în rău...

19 februarie 2006
Data la care am ajuns cu părinții mei în Ploiești. Una din atracțiile orașului este Muzeul Ceasului, singurul de gen din România. Pe toată durata vizitei am fost supravegheați strict de o doamnă, deși eram singurii vizitatori. Când mama îi cere permisiunea de a fotografia un ceas care o impresionase, află că se poate (ce ușurare!), dar că o va costa 5 lei per obiect fotografiat! Deci dacă în fotografie sunt 5 ceasuri (cam câte erau într-o vitrină, de exemplu), atunci trebuia să plătească 25 lei. Voi ce ați fi făcut? Ați fi plătit? Noi ne-am abținut, deși ceasurile sunt, într-adevăr, foarte-foarte frumoase. Din păcate, o astfel de taxă aberantă m-a îndepărtat de muzeu, nu m-a făcut să-i devin fană și, prin urmare, din 2006 încoace, nu l-am mai vizitat.

13 iulie 2012
Data la care m-a apucat pofta să mă plimb prin București. Pe caniculă! Îmi doream de ceva vreme să pozez o biserică foarte drăguță, Domnița Bălașa, care este ascunsă chiar în centrul Capitalei, în spatele Palatului de Justiție și a blocurilor din dreptul stației de metrou Piața Unirii 1, așa că am ignorat căldura (pe cât posibil) și am ieșit la pozat. Am ajuns în curtea răcoroasă a bisericii, am tras câteva cadre și m-am strecurat în interior. Am făcut o singură poză, apoi imediat a venit lângă mine o doamnă care mi-a spus că nu aveam voie să fac fotografii. Am încercat o tactică nouă, să spun că sunt turist, că sunt în trecere prin oraș, că nu mai am când să mai pozez și mi-a zis că trebuie să vorbesc cu preotul. "Am înțeles, unde pot să-l găsesc?", am întrebat. Răspunsul a venit rapid: "Nu știu". 

biserica domnita balasa bucuresti
interior biserica domnita balasa bucuresti 

În încheiere, ar trebui să vă mărturisesc că problemele cele mai multe în privința fotografierii le-am avut la bisericile ortodoxe. Cred că singura la care chiar am fost îndemnată să pozez a fost Biserica Greacă din Brăila. Să vedeți ce încântați sunt evreii când vrei să le pozezi sinagogile sau ce zâmbet mare a crescut pe fața unei doamne de la Biserica Italiană din București, când i-am zis că sunt bucureșteancă, dar am plecat să-mi cunosc mai bine orașul și voiam să pozez replica Giulgiului din Torino! Sau câte biserici catolice îmi sunt dragi, tocmai fiindcă nu mi-a fost interzis să le pozez. Da, chiar și în interior! 

---

Blogosfera de turism protestează prin aceste articole faţă de interdicţia de a fotografia şi faţă de taxele foto/video aberante cerute în obiectivele turistice din România:

Trans-Ferro - Pro fotografierea și scăderea taxelor foto la obiectivele turistice
CalatorsauTurist - Cum enervezi turiștii: taxa foto 
BlogdeBucurești - De ce nu am poze de la muzee pe Blog de Bucuresti
FunTur - De ce taxa foto? De ce interzicerea fotografierii?
VacanteVacante - Sariti, se fotografiaza!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!