Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 19 martie 2013

Week-end aglomerat, udat din plin de Dunare

16 și 17 martie 2013 vor fi două zile pe care nu le voi uita curând. Pe de o parte, pentru că m-au obosit cât pentru o lună întreagă, iar pe de altă parte, pentru că am văzut atâtea locuri frumoase și m-am întors acasă cu "prea" multe amintiri. Week-end-ul acesta, am fost însoțită pretutindeni de Dunăre, un fluviu pe malul căruia s-au ridicat orașe extraordinare, s-a scris multă istorie și s-au adunat muuulte obiective turistice. De la Brăila la Galați, apoi un salut scurt Tulcei, întoarcere spre Măcin și, pe ultima sută de metri, Cernavodă. Așa aș putea să rezum cea mai nouă aventură din viața mea. Dar ar fi nedrept - aș spune prea puține despre prea multe. Așadar, vă invit să trăiți, alături de mine și Ionuț, filmul unui sfârșit de săptămână de început de primăvară.

Ziua 1 - vineri seara, după ora 20

Am ajuns în circa 3 ore la Brăila, via A2 - DN 21/E 584 (Slobozia - Însurăței). După ce pe marginea șoselei se tot ițeau vulpi, am pătruns în orașul în care mai fusesem o singură dată, pe la ora 1 noaptea:) Am admirat rapid urbea scânteind în întuneric, apoi ne-am lăsat cuprinși de liniștea de pe strada Mihai Eminescu (un fel de Lipscani din București, mult mai liniștit, însă) și ne-am cuibărit în așternuturile de la Hotelul "Regal". Ne aștepta o zi plinăăă!

ceas centru braila noaptea


Ziua 2 - Brăila, Galați, Măcin, Tulcea

Dacă vrei istorie, du-te la Brăila. Dacă vrei modernism, mergi la Galați. Două orașe mari și deopotrivă de frumoase, măcinate de o rivalitate pe care nu pot s-o înțeleg, asemeni celei dintre Timișoara și Arad. În Brăila ne-am plimbat prin centrul istoric, aglomerat de case-monumente istorice, am dat o fugă până-n Grădina Mare, unde am admirat cel mai mare turn de apă pe care l-am văzut până acum, am petrecut câteva clipe pe faleză, am trecut și pe la sinagogă, orologiu - simbol al orașului - și Biserica Grecească (prima de rit ortodox în care am putut face fotografii fără probleme!), apoi am făcut cunoștință, la grădina zoologică, cu unele dintre cele mai simpatice feline pe care le-am văzut într-o zoo și cu cele mai șmechere maimuțe (n-o zicem noi, ci chiar ele:D). Înainte să plecăm spre Galați, am zărit atracția care avea să ne ocupe cea mai mare parte din ziua următoare - Munții Măcin.

tigru zoo braila


Vizita la Galați a început cu un popas:D, acolo unde Siretul, obosit de atâta "spălat" Moldova se aruncă în brațele Dunării. Următoarei opriri i-a urmat imediat o ascensiune de 1 minut și 20 de secunde până la 100 m înălțime, de unde Galațiul părea doar o machetă. Aici am savurat un prânz delicios (nu putea fi altfel cu o asemenea priveliște), asezonat cu o taxă de lift! Când am revenit cu picioarele în Galați, ne-am dus direct la faleză și la Căpitania portului (o clădire foarte frumoasă, pe care o țineam minte de la prima mea vizită în Galați, din 2006), apoi am căutat sinagoga (și după câteva încercări nereușite, am găsit-o în plină renovare), grădina publică (de asemeni închisă până pe 10 mai 2013, pentru modernizare) și am admirat clădirile de pe strada Domnească.

panorama restaurant perla dunarii galati


Artiștii gălățeni sunt talentați, domne'!
graffiti galati


Am revenit în Brăila, îndreptându-ne direct spre punctul de trecere cu bacul. Până pe malul celălalt, la Smârdan, am fost însoțiți de un apus feeric, un preambul pentru câte minunății urma să mai vedem și un epilog pentru câte văzusem deja.

apus bac braila smardan


Când am pășit pe teren solid, am ocolit Smârdanul prin stânga și ne-am îndreptat spre orașul Măcin, unde am salutat geamia. Am făcut cu mâna spre munți și am luat-o pe un drum foarte pitoresc până-n Tulcea. Mai fusesem aici o singură dată, acum vreo 10 ani dacă nu mă înșel, și-mi plăcuse mult orașul. Rămăsesem cu impresia, alimentată peste ani, că voi ajunge într-un oraș sărac. Când, la 9 seara, ce să vezi? Hoteluri de 3 și 4 stele, taxi-uri și BMW-uri, transport urban cu orar și parcare cu autotaxare. Clar, turismul a evoluat mult în România, indiferent ce impresie ar avea alții! Ne-am grăbit la sinagogă, unică în țară ca arhitectură și singura din Dobrogea unde se mai pot oficia slujbe, apoi o oprire pe malul Lacului Ciuperca și un urcuș pe ultima sută de metri înainte de închidere la Monumentul Independenței, de unde am putut vedea toaaată Tulcea și împrejurimile, sub scânteierea unei nopți geroase. Aveam degetele amorțite și sufletul bocnă, dar eram fericiți pentru că am avut prilejul să admirăm o asemenea panoramă.

panorama tulcea monumentul independentei noaptea

panorama tulcea monumentul independentei noaptea


Lacul Ciuperca
lacul ciuperca tulcea noaptea


Mai târziu, ne-am oprit la Pizzeria "Trident", un local pe care-l ținusem minte de la prima mea vizită în Tulcea. Pe atunci arăta mai degrabă ca un birt, dar avusese pizza bună. Acum, în 2013, este un restaurant curat și modern, cu pizza bună (nu cea mai bună, dar nici cea mai rea) și limonadă fooooarte bună. Și cu țânțari la pachet, chiar dacă vremea încă nu era prielnică renașterii lor.


Ziua 3 - Munți care "riscă" să devină preferații mei și lungul, dar frumosul drum înapoi spre București

Dimineața ne-am întors la Monumentul Independenței, pentru că ne plăcuse prea mult și pentru că nu puteam rata ocazia să vedem orașul de sus și pus în valoare de lumina naturală. Ne-am întors spre Măcin pe același drum pe care mai fusesem cu o seară înainte, drum pe care vi-l recomand cu mare drag, pentru că este foarte frumos. Este vorba de DN 22/E 87. Să fiți cu băgare de seamă, însă, sar fazani în fața mașinii! De pe el, puteți să vă abateți spre:

- Celic Dere, unde se află două icoane deosebite (una care se curăță singură cu Iisus portretizat cu ochii întredeschiși și alta care nu poate fi arsă)

- spre Niculițel, unde puteți vedea o bazilică paleocreștină - efectiv, nu cred că se poate intra în ea, dar poate fi admirată de la oarecare distanță, într-un spațiu special amenajat

- spre Tichilești, singurul spital de leproși din România și unul dintre puținele rămase în Europa

Din Măcin am cotit în direcția Constanța și la scurt timp după ce am ieșit din oraș, pe stânga, am urmat indicatorul spre Mănăstirea "Izvorul Tămăduirii". Au urmat aproape 4 ore de pură magie, pe Munții Măcin (Culmea Pricopanului), printre ei, sub ei, cu ei... Detalii - în ediția viitoare:D

peisaj culmea pricopanului muntii macin

peisaj culmea pricopanului muntii macin


La câțiva km distanță, ieșind de pe DN 22D, ne-am apropiat de brațul Măcin și am văzut cetatea Troesmis.

dunarea cetatea troesmis


Apoi am căutat (mulțumim, gps-ule!) lacul surpat în cariera de la Iacobdeal (lângă Turcoaia), care mi-a amintit de suratul său de la Racoș. De aici, ne-am continuat drumul prin Dobrogea, trecând prin Cerna, Mircea Vodă, Horia, apoi am intrat pe DN 22A și chiar înainte să intrăm în Hârșova, ne-am hotărât să urmăm DJ 223 până în Cernavodă. Acesta este un alt drum pe care vi-l recomand, care traversează cătune de câmpie și sate pierdute de lume, a căror supraviețuire depinde de măreața Dunăre. Unul din satele acestea este Capidava, cu o ditamai cetatea pe malul fluviului.

Ajunși în Cernavodă, am crezut că situl urban și geamia sunt ultimele obiective pe care aveam să le savurăm în acea zi (în afară de Podul Carol I, bineînțeles:D), dar pe tot DN 3A, de la Drajna la Brănești, parcă treceam prin sate de unde de-abia plecase o ceată de prăduitori! La două-trei case - câte un foc! Și fum negru peste tot în jur. Stare de alertă generală, mașini de pompieri și ambulanțe vuind în noapte? Deloc, era doar un obicei de Lăsata Secului (Urlalia). Dacă în Transilvania se aruncă la vale cauciucuri înflăcărate, la câmpie (cum nu există dealuri:D) se ard cauciucurile în fața porților sau chiar la câțiva centimetri de drumul național. Să mai spună cineva că ne pierdem tradițiile!:)

Ajunși în București, ce observăm? Că Palatul Parlamentului nu se simțea prea bine - era verde! Evident, era doar o "mască" cu ocazia Zilei Sfântului Patrick al Irlandei. Deci suntem deschiși și la adoptarea unor noi tradiții ;)

palatul parlamentului in verde ziua sfantului patrick 17 martie 2013


Acesta a fost un week-end pe cinste, exact pe gustul meu! Am un singur regret - că a fost prea scurt! Mai multe detalii despre tot ce am văzut și experimentat - în decursul zilelor următoare.


Mulțumiri

Această excursie n-ar fi fost posibilă fără Ionuț (maestrul șofer și magicianul gps-ului) și fără sprijinul Autonom și al său automobil Renault Clio Symbol. Un tovarăș de nădejde pe drumurile patriei (prea puține ca-n palmă), care s-a comportat ca un veritabil membru al familiei de la bord, fără să facă "fițe" nici la temperaturile destul de scăzute, nici la vântul care sâcâia Dobrogea, nici la soarele destul de puternic care ne-a însoțit aproape peste tot. Iar cei de la Autonom sunt oameni de treabă, prin intermediul cărora am mai făcut un tur prin România, în 2008. Ce am apreciat în mod deosebit este gratuitatea la predarea mașinii oriunde îți convine, atâta timp cât o lași pe raza orașului de unde ai preluat-o.

Dacă nu aveți mașină personală, dar vreți să vedeți cât de frumoasă este România, vă sugerez să apelați la  o firmă de închirieri. Nu se compară nici un alt mod de călătorie cu unul în care poți decide oricând să tragi pe dreapta, pentru că ai văzut ceva interesant, în care îți creezi propriul confort, în care tu decizi playlist-ul și, mai ales, în care tu decizi ruta :) Dacă simțiți nevoia unor impulsuri ca să plecați de acasă, urmăriți pagina de Facebook Autonom-Rent-a-Car: de la evenimente numa' bune de participat la reduceri pentru închirieri și până la achiziția unor noi mașini, numa' bune de testat într-o călătorie.

Drum bun!

renault symbol autonom apus

renault symbol autonom muntii macin

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!