Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 21 martie 2013

Muntii in miniatura: Pe Culmea Pricopanului

--- continuarea poveștii Munții în miniatură: Totul despre Măcin ---


Din orașul Măcin, ne-am deplasat cu mașina pe DN 22D, în direcția Constanța. Imediat la ieșirea din Măcin, pe stânga, am dat de drumul spre cramele "Alcovin", dar noi am mers mai departe, dar nu foarte departe. La circa 1 km de bifurcația spre crame, în fața unei cariere de piatră, am descoperit un indicator spre Mănăstirea Izvorul Tămăduirii (3,5 km) și l-am urmat cale de vreo 2 km, până am dat de primele indicatoare de traseu - Culmea Pricopanului era scris pe ambele, cel din stânga specificând 20 de minute, cel din dreapta - 30. Atenție! Aceștia sunt timpii de parcurs pe jos ca să ai acces la Culmea Pricopanului, nu reprezintă durata totală a parcurgerii acesteia!

Noi am ales să pornim pe calea de 20 de minute, fără să știm atunci că o s-o cunoaștem și pe cea de 30, pe unde ne-am întors la mașină. Așadar, de la acele indicatoare, am făcut stânga și a urmat un drum la fel ca cel dinainte - de pământ, dar destul de tasat și, pe vreme bună, accesibil oricărei mașini. Ne-am oprit în dreptul mănăstirii, în curtea căreia se strânseseră destule mașini, dar posesorii lor nu parcaseră ca să urce pe munte, ci urmau să asiste la slujba de duminică, care începea în aproximativ o oră. Știu exact când a început, pentru că eram la vârful Fântâna cu Leac când au început să bată clopotele!

varful fantana de leac macin si eoliana

Lângă mănăstire începe și traseul marcat cu bandă albastră, pe care l-am urmat cea mai mare parte din călătoria noastră. Când nu l-am urmat, au fost momentele în care am făcut pe alpiniștii-amatori sau când ne-am creat propriul traseu. Dar ajungem cu povestea și acolo!

Deci, la punctul de pornire în traseu, există două wc-uri de țară - unul pentru femei, altul pentru bărbați -, o distincție care nu-și are rostul, având în vedere că ambele arată la fel: o construcție rudimentară din lemn, cu o gaură în pământ. Tot aici sunt câteva panouri, cu regulile de vizitare ale parcului, motto-uri educative și explicarea a 3 trasee (poteca tematică "Fântâna de Leac", traseul "Culmea Pricopanului", traseul tematic "Valea Jijilei" - cruce albastră; 7 km -). 

Noi am ales traseul "Culmea Pricopanului", 15 km, accesibil tot timpul anului. Iată ce scria pe panou despre alegerea noastră:

Traseu de dificultate medie ce permite escaladarea Crestei secundare, dar impunătoare a Munților Măcin, caracterizată prin uriașe formațiuni granitice, stânci semețe și panorame vaste de jur împrejur. Peisajul, ca și relieful, este de tip alpin și chiar dacă înălțimea culmii pare aparent mică, efortul este ușor susținut la urcuș.  

Sună interesant? A fost mai mult decât atât și o să vă convingeți și voi, în curând. O singură MARE problemă  - cât durează să parcurgi acei 15 km? Nu era specificat și nicăieri pe traseu n-am găsit vreo informație legată de timp, să știm cât mai avem, dacă ne mișcăm bine sau suntem prea înceți. 

În ciuda acestei lacune, am pornit la drum! Primii pași, primele frumuseți - o poieniță incredibil de verde, unde se odihneau niște băncuțe de lemn, o reală încântare și un motiv numa' bun să renunțăm la planurile noastre, ca să trândăvim acolo. Prea frumos era! 

poienita fantana cu leac macin


poienita fantana cu leac macin


La capătul poieniței - Fântâna de Leac, mai precis un izvor, cu o legendă înfiorătoare ce se ascunde în spatele apei cristaline și care poate fi aflată tot prin intermediul unui panou, cu câțiva pași înainte să ajungeți la fântână. Pe scurt, este vorba de o fată orfană, care a ascultat toată viața de sfaturile părinților, foarte credincioși. Prin urmare, se izolase de comunitatea în care trăia, ieșea foarte rar din casă, nu se jucase cu cei de seama ei, nu vorbea cu nimeni. În vara când fata avea 18 ani, copiii satului au fost cuprinși de friguri și orice manevră de a-i scăpa de boală eșuase. Până într-o zi când un copil i-a atribuit acestei fete toată vina și, din vorbă în vorbă, toată comunitatea a ajuns s-o creadă vrăjitoare. Seara, trei țărani au năvălit peste tânără în casă, au legat-o, au dus-o la poalele munților de la marginea satului, au omorât-o și apoi îngropat-o. Cumplit! A doua zi dimineața, din locul unde fata a fost îngropată, a țâșnit un izvor, cu darul de a vindeca pe toți cei bolnavi care se vor spăla cu apa lui...

fantana de leac macin


De la Fântâna de Leac, traseul cotește stânga și iese din mica pădurice pe care o străbătuse până aici, cărarea lăsându-se în voia vântului și expunându-se la soare. De aici începe urcușul. Panta nu este cea mai prietenoasă, dar nici cea mai nasoală. Totuși, în ciuda micimii lor, nici pe munții ăștia nu scapi de oboseală și de momente în care simți nevoia să-ți tragi sufletul.

traseu culmea pricopanului martie

traseu culmea pricopanului martie

traseu culmea pricopanului martie

traseu culmea pricopanului martie


Ceea ce îi face și mai deosebiți este faptul că nu există moment în care să te plictisești, să nu-ți placă peisajul, în care să vrei să te întorci, iar panoramele sunt dese și delicioase. Atât de buuune sunt, dar nu ți se apleacă!

macin vedere culmea pricopanului


manastirea izvorul tamaduirii vedere de pe munte


Ai tot merge înainte, să guști și mai mult, și mai mult... Poate am ales noi cea mai faină porțiune din Munții Măcin (chiar cred asta, am căutat în mod special să mergem pe cel mai spectaculos traseu) sau poate (sper!) ca peste tot în munții ăștia, peisajul să fie la fel de frumos!

Pe la jumătatea pantei, ne intersectăm cu un domn care cobora vertiginos. Singura persoană pe care am întâlnit-o pe traseu! De la el am aflat, practic, că în Măcin îți faci singur traseul. Mergi cât poți și cobori pe unde vrei. Ne-a zis că toată Culmea Pricopanului s-ar face în circa 4 ore, dar el, că-i antrenat și e de-al locului, îl face în vreo 2 ore. Mă rog, el nici nu se oprea din minut în minut ca să facă poze :D

La o oră după ce am plecat de la Fântâna de Leac, am ajuns la vârful cu același nume (252 m), unde ne-am tot strecurat printre pietre și am fost, pentru câteva minute, alpiniști amatori. Am profitat de faptul că aveam mănuși, dar nu m-am putut abține să nu mă gândesc la Aron Ralston și cele 127 ore petrecute cu mâna dreaptă prinsă sub un ditamai bolovanul. Exact ca unul din Măcin! Brrrr...

sub varful fantana de leac macin

În timp ce ne jucam pe la acest vârf, munții au fost cuprinși de zăngănitul clopotelor de la mănăstirea din vale. Tocmai admiram o panoramă deosebită, așa că fundalul sonor nu putea fi mai nimerit.

De aici am urmat același marcaj (bandă albastră), care ca și până acum l-am găsit pictat doar pe rocile pe lângă care treceam, am coborât într-o mică șa, am urcat domol și când drumul a cotit stânga, luând-o în jos,  spre Valea Șerparu, am fost inspirați să privim înapoi. De fapt, pe tot traseul TREBUIE să te uiți înapoi, nu pentru că te-ar urmări cine știe ce pericol, ci pentru că perspectiva se schimbă și locul pe unde tocmai ai trecut poate deveni și mai frumos! Așadar, întorcând privirea, am zărit... Sfinxul din Măcin!

sfinxul din macin


Priviți-i pleoapa plăpândă, ridurile de pe frunte, buzele parcă strânse într-un rictus de durere. Aceasta este imaginea unui dobrogean supus mereu aprigului vânt, care a șlefuit o banală rocă și i-a dat un chip uman. Incredibilă natura asta!

La aproximativ o oră după ce am părăsit vârful Fântana de Leac, ne-am oprit la popasul din Valea Șerparu.

popas valea serparu


popas valea serparu


În spatele meu continuă traseul cu bandă albastră, dar neștiind cât ar mai dura exact să facem tot traseul oficial și având și alte obiective de văzut în acea zi, am decis ca de aici să ne facem propriul traseu, descoperind întreaga vale Șerparu și admirând, de jos, piscurile Piatra Râioasă, Suluk Mic și Suluk Mare (370 m, cel mai mare vârf din Culmea Pricopanului). Cui i se pare că Bucegii sunt prea greu de explorat, poate veni aici! Hornurile au niște surate mai mici, dar la fel de frumoase în Măcin. Peisajul din Valea Șerparu poate fi asemuit, fără nicio exagerare, cu Valea Mălăiești.

culmea pricopanului martie

culmea pricopanului martie

culmea pricopanului martie

culmea pricopanului martie

culmea pricopanului martie


Prin Valea Șerparu nu există marcaj turistic și mergi pe unde vezi că poți. Cu tot cu popasul de mai sus, fotografiatul intensiv și orientatul în spațiu, până la ieșirea din vale, am făcut 50 de minute. Am ieșit fix pe unde puteam să intrăm pe traseu, pe ruta indicată cu 30 de minute de la primele indicatoare pe care le întâlniserăm în acea zi.

De aici și până la mașină, pe care o lăsasem în fața mănăstirii Izvorul Tămăduirii...

manastirea izvorul tamaduirii vedere de pe munte


... am mai făcut cel puțin jumătate de oră, trecând prin dreptul carierei, mergând pe un câmp care părea nesfârșit, la veghea Munților Măcin care ne protejau din dreapta și care ne demonstrau, încă o dată, cât de frumoși sunt. Distanța de la ieșirea din vale până la mănăstire e de 1,5 km. În dreptul primelor indicatoare pe care le zărisem la plecare, am dat de un grup de 5 bicicliști, care foarte curând s-au dovedit dezorientați. Au tot încercat diferite cărări prin care să intre spre Culmea Pricopanului și deși ne văzuseră că de acolo veneam, aveam și bețele de trekking, nu ne-au cerut indicații. Până când au ajuns în dreptul mănăstirii și nu mai știau pe unde s-o ia. Atunci, unul dintre ei a cedat, și ne-a întrebat pe unde ar putea să ajungă mai bine cu bicicleta. Le-am recomandat drumul pe care ne-am întors (era vizibil accesibil și cu bicicleta), deși traseul pentru biciclete începea de la bifurcația spre acea cramă. După ce am oferit prețioasa informație, urmează următorul dialog, inițiat de ciclist:

- De unde sunteți? Din Brăila?
- Nu.
- Din Galați?
- Nu.
- Din Constanța?
- Nu. Venim din București.
- (un moment de perplexitate) Dar ce căutați aici?!

Recunoaștem că aici ne-am blocat puțin. Păăăi, ca să facem trasee... După logica biciclistului ar fi însemnat că doar cei care-s din Lyon, de exemplu, ar trebui să viziteze Parisul! Adevărul este că nu ni s-a mai întâmplat să ne întrebe vreun localnic ce căutăm într-o zonă turistică. Nici măcar cei din Ținutul Secuiesc nu au avut tupeul să ne întrebe ce căutăm acolo!

Per total, am petrecut 4 ore minunate în Măcin, incluzând și o masă copioasă lângă poienița despre care am vorbit la începutul articolului. Puteți consulta traseul abordat în harta de mai jos, cu specificarea că parcurgerea sa durează între 2h 30' - 3 h. Toată banda albastră în circuit nu se poate face sub 4 ore, ca să știți cum vă organizați timpul.

// pentru vizualizare în detaliu, click pe imagine sau click dreapta ==> open in new tab/deschidere în fereastră nouă //
sursa

În încheiere, vă OBLIG să mergeți în Măcin. Sunt niște munți absolut superbi, accesibili, incredibili. Ca să vă conving (dacă n-am reușit până acum) v-am pregătit 53 de fotografii, care se derulează la interval de 3 secunde, așa că... nu scăpați... le vedeți pe toate! :P


AVERTISMENT: Urmează imagini care vă vor stârni, cu siguranță, pofta de ducă!

În preview-ul de mai jos sunt doar câteva, cât să vă stârnească apetitul pentru mai multe, dar toate pot fi savurate AICI



__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!