Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 13 decembrie 2012

Haideti la monumentele pe care niciun roman nu trebuie sa le rateze!

coloana infinitului targu jiu
Există un român, poate singurul, care ne poate reprezenta cu mândrie în orice țară, care poate fi recunoscut pe orice meleag unde cultura este apreciată, dar pe care prea puțini l-ar asocia cu România. El, un singur om, ar putea să strângă în cele 8 litere ale numelui său tot brandul de țară, o performanță care l-ar trimite în obscuritate pe nenea Dracula.

Acest om e simplu, de la țară, și a fugit de acasă la o vârstă fragedă. Nu e nici pe departe un ratat. Este un om pe care România l-a alungat din sânul ei și de care acum ar avea atâta nevoie. Pe acest om l-au adoptat francezii, dar oricâte onoruri i-ar fi adus și oricât de călduroasă le-ar fi fost ospitalitatea, n-au putut să-i smulgă simțirea de român. 

Chiar dacă România l-a pierdut, mărețul nostru om i-a lăsat moștenire o parte din el, o fărâmă din ce înseamnă român, conștient parcă de cât de recunoscătoare îi va fi țara peste ani și ani.

Franța ar da poate orice să aibă această moștenire la ea acasă, dar n-a putut concura cu locurile natale ale LUI. Mulțumim, Brâncuși!


Despre patriarhul sculpturii moderne, am mai povestit la el acasă, în Hobița. Azi vreau să vă invit într-o călătorie înapoi în timp, pe tărâm oltenesc, în a doua zi din infotripul "Să redescoperim România". 

Era miercuri, 17 octombrie, și o căldură prea puternică pentru mijlocul toamnei... Am intrat în Târgu Jiu, nerăbdătoare să revăd capodoperele unui geniu pe care România nu l-a înțeles. Deși nu am mai povestit pe blog despre Coloana Infinitului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii, nu era prima dată când urma să rămân cu gura căscată de admirație, dar ca și în celelalte două dăți, bucuria de a mă afla printre asemenea minuni, singurele din timpurile moderne comparabile cu monumentele Egiptului, Greciei și Renașterii*, a fost la fel de mare.

Prima oprire în această nouă vizită a fost la Coloana fără Sfârșit. Autocarul a oprit lângă o școală, vis-a-vis de monumentul care de-abia se distingea din aura în care-l învăluise prea puternicul soare. Părea că și corpul ceresc îi oferea o ofrandă sculpturii desăvârșite. Atât de puternic era soarele aici încât te orbea și-și trăgea seva din toată energia pe care o fura de la tine. Dacă nu ar fi fost cișmeaua salvatoare cuibărită sub unul din puținii pomi din jur, contemplarea artei lui Brâncuși ar fi fost compromisă.

coloana infinitului

cismea parc coloana infinitului


După ce ne-a intrat destul soarele-n ochi (mie și celorlalți participanți din infotrip), să ne ierte domnul Brâncuși că n-am putut să-i studiem mai cu atenție opera, am pornit spre Parcul Municipal. Ne-am oprit pe strada Ecaterina Teodoroiu, am traversat pe la trecerea de pietoni și am năvălit (peste 30 de persoane) spre Poarta Sărutului. Contrar așteptărilor, n-am surprins vreun sărut, cel mult niște îmbrățișări. Păcat că n-am nimerit într-o zi de sâmbătă, când proaspeții însurăței ar fi trecut în valuri pe sub poarta de piatră și am fi asistat la niște momente frumoase. Eh, pe data viitoare...

poarta sarutului toamna

fotografie de grup Poarta Sarutului

fotografie de grup Poarta Sarutului


În spatele celebrei porți se întinde Aleea Scaunelor, unde am întâlnit un semn de interzis UNIC în LUME, căci numai aici există scaunele lui Constantin Brâncuși!

semn interzis aleea scaunelor targu jiu


Se pare că nu ai voie să stai în picioare pe ele, dar în șezut este ok! Cred asta, pentru că paznicii răspândiți pe tot traseul turistic nu au avut nimic de comentat când vizitatorii se trânteau pe monumente! Eu am preferat doar să le admir și să contemplu peisajul de jur, extrem de romantic și foarte nimerit să însoțească niște minuni ale lumii. 

fantana parc targu jiu

peisaj parc targu jiu


La capătul Aleii Scaunelor, față-n față cu Poarta Sărutului și pe aceeași linie cu Infinita Coloană, am ajuns la Masa Tăcerii. Dar, culmea, niciodată când am văzut-o nu era liniște în jurul ei! Deasupra ei se întindea atunci, în a 17-a zi din octombrie, o salcie măreață, protectoare ca o mamă asupra copiilor ei. N-am putut să nu mă întreb dacă nu cumva Brâncuși ne supraveghea, reîncarnat în acea salcie. Aș fi fost încântată să cunosc un asemenea om!

masa tacerii in sa redescoperim romania


În spatele Mesei Tăcerii se ridică malul înalt al Jiului, pe deasupra căruia o plimbare se impune de la sine! Panorama era superbă și răcoarea care venea dinspre râul-emblemă al Olteniei m-a cucerit. Vara este cu atât mai binefăcătoare o tură pe acea promenadă!

pe malul jiului targu jiu


toamna pe malul jiului targu jiu

plimbare pe malul jiului targu jiu

pe malul jiului targu jiu


După părerea mea, monumentele lui Brâncuși de la Târgu Jiu trebuie văzute de fiecare român măcar o dată în viață! Poate așa vede Brâncuși, tocmai de la Montparnasse, că România și românii nu l-au uitat...

Le mulțumesc celor de la TransilvaniaTravel, Paralela45 și Accent Travel&Events pentru că mi-au facilitat revederea acestor minunății brâncușiene.


*conform informațiilor de pe panourile informative din Parcul Municipal

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!