Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 12 decembrie 2012

Statiunea neschimbata de 40 de ani, care m-a cucerit c-o singura strada

casuta statiunea bradulSeara de duminică, 19 august 2012, în a doua zi din vacanța de vară petrecută prin România, m-a surprins  șezând pe niște trepte, lângă căsuța închiriată cu 50 de lei, la campingul "Bradul", în stațiunea cu același nume. Dacă te gândești deja unde naiba mai e și Bradul ăsta, stai liniștit/ă, că nici eu nu știam până atunci, deși zona nu a apărut pe hărțile turistice de ieri, de azi, ci de acum mai bine de un secol, când era în toi concurența dintre grofii Banffy și Urmanczy. Te-ai prins deja, vorbesc de o stațiune din Ținutul Secuiesc, una dintre regiunile mele preferate din România, dacă nu chiar favorita nr.1!

Cum am ajuns acolo și ce e de văzut în stațiunea "Bradul" nu e poveste lungă, dar și doar pentru cerul incredibil de negru și înstelat sub care poți dormi, recomand, cu mare drag, cel puțin o vizită.

Cerul îmbuibat de prea multe stele, senin și extrem de frumos, cum nu mai poți vedea în orașele mari, nu vi-l pot arăta, pentru că aparatul meu foto nu a făcut față să captureze o asemenea minunăție. Dar nici nu l-am obosit prea mult în acea zi și în dimineața următoare, pentru că n-am prea avut ce să pozez. Toată stațiunea se desfășoară pe câteva sute de metri, de-a lungul străzii Măgura. Dacă ar fi fost situată pe vreun drum național, cred că aș fi trecut prin ea fără să bănuiesc că tocmai am vizitat o stațiune. Și totuși, mi-a plăcut foarte mult acolo și deja mă bate gândul să revin, tocmai pentru liniștea și pustietatea pe care spre finele lui august în puține locuri le mai găsești.

În drumul nostru de la Bălan, de unde urcasem în aceeași zi până la Piatra Singuratică, spre Castelul din Arcalia, am ajuns și prin Toplița, undeva spre orele 18. Deja eram obosiți și căutam un loc unde să înnoptăm, când în centrul orașului zărim un indicator spre stațiunea "Bradul", la 2 km distanță. Ne zicem că fiind stațiune, sigur găsim ceva de cazare, și cum nici eu, nici Ionuț, nu mai auzisem de acest loc, darămite să fi fost cândva pe acolo, era ocazia perfectă să facem cunoștință cu un loc nou.

Cazare am găsit. Într-un singur loc - un camping. De mâncat? Un singur restaurant. Și altceva? Un ștrand închis deși era încă vară, o terasă unde se serveau doar băuturi și snack-uri și un spațiu unde se pot încinge grătare. Atâââââât! Asta era stațiunea "Bradul". Și totuși, ne-a plăcut foarte mult aici!

Prima impresie pe care ți-o lasă această bucățică de România nu este una foarte plăcută. Ți se pare că te-ai întors în timp, undeva înainte de anii '90. Restaurantul are fețe de masă și veselă de pe vremea comunismului, muzica din difuzoare este ușoară în adevăratul sens al cuvântului, meniul nu este foarte diversificat și atmosfera generală bate mult spre "oldies". Dar când vezi că te poți înțelege în română cu ospătărița și paznicul de la camping, când aerul este atât de proaspăt și miroase a brad, când mâncarea este foarte bună, deși nu-i meniu de 5 stele, și când vezi cât de curată este toaleta campingului și căsuța pe care ai dat prea puțini bani (50 lei/noapte), deja parcă peisajul devine, brusc, mai prietenos. Deși restaurantul ar avea nevoie de o renovare pentru a-i da un aer mai fresh, foișoarele unde am servit masa sunt așa de drăguțe încât uiți de "fițe" și te bucuri de ce ai. Când o pisică grasă este fericită că-i oferi cremwurști și cașcaval (acesta ar fi trebuit să fie micul dejun, dar l-a păpat mâța:D) și un simpatic cățel negru este foarte încântat că are cu cine să se joace, stațiunea îți devine și mai apropiată. Și când vezi că ai semnal foarte bun la modem-ul de la Cosmote, că prețurile sunt decente la restaurant și că o Coca-Cola sau o bere parcă sunt mai apetisante sub un cer de vis, deja ești îndrăgostit/ă de stațiune. Sau, cel puțin, acesta a fost cazul nostru.

foisoare restaurant statiunea bradul

mici si cartofi prajiti statiunea bradul


casuta camping statiunea bradul

camping statiunea bradul



caine statiunea bradul pisica camping bradul pisica camping bradul pisica camping bradul

Cred că o cură de stațiunea "Bradul" e binevenită oricui, pentru că aici chiar iei o pauză de la tot și ajungi să apreciezi fiecare lucru care te înconjoară. Mai ales când nu ai ce face în jur și singurul vecin din camping este o familie care nu vorbește o boabă de română. Era cât pe-aci să renunțăm măcar la o zi din planul nostru de călătorit prin România, ca să rămânem să ne relaxăm aici, dar cum și așa renunțasem la mai multe obiective, a doua zi dimineața am plecat, cu mare părere de rău, dar siguri că ne vom întoarce. Nu de alta, dar trebui să bifăm două lucruri pe care n-am mai avut când să le experimentăm:

1 - chiar înainte să intrăm în colțul de natură așa-zis stațiune, am zărit niște indicatoare spre câteva trasee care păreau foarte interesante după denumiri, dar care durau peste 5-6 ore doar dus. Dacă știi mai multe detalii despre ele, nu ezita să le împărtășești, căci n-am găsit pe internet nimic despre dânsele, ci doar despre altele cu plecare direct din Toplița, spre Munții Călimani

2 - pe cealaltă parte a dealului (dacă nu mă înșel, pe strada Zapode) există o cascadă cu apă termală, de a cărei existență aflasem de la chelneriță, dar nu o găsisem în scurta noastră recunoaștere a stațiunii până s-a înserat. Fiindcă sub ea se formează travertin, seamănă foarte bine cu o altă minunăție "udă" - Cascada Șipote  -, unde am stabilit deja că ne vom întoarce. Adaugă la toate astea și că ar fi unică în țară și ai înțeles de ce ne vom rezerva o nouă noapte în zonă.
UPDATE mai 2014: am văzut cascada!


La întoarcerea acasă, am aflat că stațiunea a rămas neschimbată de 40 de ani încoace, așa că prima impresie nu a fost eronată. De unde știu că a rămas la fel? Evident, nu am fost în ea acum 4 decenii, dar îl cred pe Dorgo din comunitatea AmFostAcolo, de la care am aflat și că pe la sfârșitul anilor 1800, exista o rivalitate între grofii din zonă. Adică între doi conți maghiari, proprietari de mari întinderi de pământ. Unul, Banffy, stăpânea actuala stațiune Bradul, celălalt, Urmanczy, era șef în centrul orașului. Între cele două teritorii "inamice", curgea liniștit Mureșul și încă mai curge, fiind nevoit să-l traversezi când urci spre stațiunea care face subiectul acestei povești. Concurența dintre cei doi a fost benefică, căci zona s-a tot dezvoltat, prin aportul fiecăruia de a atrage clienții de partea sa, în turismul cu ape mezo-termale. Din păcate, azi s-a pierdut cea mai mare parte din strălucirea de altădată (complexul lui Urmanczy rivaliza cu mai celebra Karlovy Vary) și la Toplița turiștii vin mai mult iarna (că, deh, e al doilea pol al frigului după Miercurea Ciuc), la cele două pârtii de ski situate mai sus de stațiunea Bradul, la care se poate ajunge prin strada Murelor.

statiunea bradul vedere din satelit
Vedere din satelit asupra stațiunii Bradul, via Google Earth

Indiferent ce parte a Mureșului alegeți și care sezon, eu vă invit să nu ratați acest colț de Românie. Ar fi frumos să redevină un centru turistic tranzitat și de cei care nu locuiesc în împrejurimi. Potențial există și dacă interesul crește, și investițiile se vor face văzute. Iar dacă nu știți unde să mai evadați, să fugiți de stres și să fiți siguri că nu vă ajunge, haideți la Bradul! Dacă nu vă va cuceri liniștea de la câteva minute distanță de orașul Toplița și izul de brad, dați vina pe mine!


Acest obiectiv este doar unul dintre locurile fascinante pe care le-am vizitat în perioada 18-26 august 2012. Vrei să le vezi și pe celelalte? 
Hop direct în vacanță!