Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 18 decembrie 2012

Cheile Tisitei: Asta-i Raiul in stil vrancean!

cheile tisitei muntii vranceiMai era puțin până la miezul zilei când pașii ni s-au oprit în dreptul unei arcade din lemn. În spatele unui birou rustic, Sfântul Petru sorta muritorii care urmau să intre în Rai. Accesul ți-era permis, indiferent de păcatele  pe care le îndesaseși în rucsac, pe baza unei taxe de doar 3 lei. Am observat că niciun pretendent nu dădea înapoi, așa că, îmbiați și de imaginile superbe pe care le zărisem navigând pe apele Internetului, ne-am zis că nu putem rata această șansă. Nu ai în fiecare zi ocazia să experimentezi ce înseamnă Raiul în viziunea vrânceană. Dar odată ce le-ai gustat, îți va fi mereu poftă de el! Noroc că trecerea prin acea poartă nu este definitivă și se poate repeta de câte ori poftești, de preferință... de cât mai multe ori! Fără număr!


Dacă v-am amețit puțin și nu știți despre ce vorbesc, vă cer scuze, dar nici subiectul de astăzi nu poate fi digerat prea ușor, pentru că este prea bogat în calorii de frumusețe. Vă invit, așadar, într-o călătorie fascinantă pe un traseu de... cale ferată care... nu mai există! Acum chiar v-am băgat în ceață, nu-i așa?

Nu vă faceți probleme, că o să înțelegeți imediat, dar vă sfătuiesc să începeți de pe acum să vă faceți bagajele, căci nici nu vom ajunge la finalul călătoriei de la bord și deja veți dori imediat să plecați, pe viu, prin... Cheile Tișiței.

Chiar așa de frumoase sunt? 

Asta trebuie să decideți voi, dar nu cred că veți mai găsi în altă parte, în România, un traseu care să mulțumească toate tipurile de turiști și să fie iubit deopotrivă de mame și prichindeii lor, de vârstnicii dornici de o gură de aer proaspăt, de îndrăgostiții în căutare de romantism, de aventurieri, de munțomani, dar și de pantofari, de ecologiști, de bucureșteni, dar și de moldoveni, de botaniști și zoologi...


Dar s-o luăm cu începutul și anume, de unde pornim

Cheile Tișiței fac parte din Parcul Natural Putna-Vrancea, așadar trebuie să facem cumva să nimerim în județul Vrancea, mai exact în zona stațiunii Lepșa. De aici, avem două variante, ambele de pe DN 2D:

  • fie de la intersecția spre Soveja mai mergem aproximativ 2 kilometri și jumătate în direcția Focșani, până găsim un pod, pe dreapta, pe care-l traversăm și urmăm drumul spre dreapta până-n porțile rezervației
  • fie din dreptul indicatorului spre Cascada Putna, care va fi pe stânga cum venim din Focșani, vom merge cam 1 km până vom da de același pod, pe stânga


Odată ajunși la intrarea în rezervație, vom fi așteptați de un ranger, Sfântul Petru din introducerea acestei povești. Este un moldovean simpatic, care-ți răspunde la întrebări și care nu se teme să-și lase portofelul, telefonul mobil, dar mai ales țigările la îndemâna ta:D Norocul lui că nu suntem fumători!:))

birou intrare cheile tisitei


Odată cu plata taxei de vizitare, în valoare de 3 lei/persoană, primești un pliant al Parcului Natural Putna-Vrancea, unde afli cea mai prețioasă și, totodată, descurajatoare informație

În Munții Vrancei nu există nicio cabană inclusă în circuitul turistic

Bine că plecaserăm pregătiți cu o pungă de biscuiți sărați și o sticlă de 2 L de apă. Totuși, proviziile s-au dovedit insuficiente pentru un traseu care, conform spuselor rangerului, ar dura dus-întors 6 ore. Eram siguri că vom face mai puțin, dar într-un grup de 4 persoane, cu pauză de masă, fotografiat excesiv și așteptat după alți turiști, am scos un timp doar cu aproximativ o oră mai bine. Cunoscând acum traseul, el se poate face, lejer, în 4 ore dus-întors sau chiar mai bine.

bilet vizitare cheile tisitei

pliant parcul natural putna vrancea

pliant parcul natural putna vrancea
// pentru vizualizare în cele mai bune condiții: click dreapta pe imagini ==> open in new tab (deschidere în filă nouă) //

Și așa ajungem la una din caracteristicile cheilor - străbaterea lor este foarte ușoară, traseul marcat cu triunghi roșu putând fi abordat și de familiile cu copii, dar și de vârstnici. Nu există porțiuni de urcuș severe și cea mai grea secțiune este, totuși, facil de dovedit, cu puțină atenție și prin aportul unor lanțuri noi și bine înfipte în stâncă.

(UPDATE august 2015: această porțiune de lanțuri se poate parcurge, de acum, prin intermediul unui pod de lemn. Sursa)

lanturi cheile tisitei

lanturi cheile tisitei


Ca într-o reacție în lanț, fiind atât de abordabile, și turiștii dau navală, pe 18 august 2012 fiind chiar în număr foarte mare pe cărarea tișițeană. Dar spre bucuria mea și a celor care vor să se bucure în tihnă de chei, turiștii se răresc pe măsură ce înaintezi pe traseu, mulți dintre aceștia întorcându-se după prima oră, fără să știe că "piesele de rezistență" ale traseului sunt mai încolo, cam la 2 ore și jumătate de la start, și că efortul merită, fără nicio îndoială.

Dar care sunt atracțiile acestor chei? 3 tunele, două mici și unul mare. Ce caută tunelele în niște chei prin care nu trec mașini, ca-n cazul celor de la Bicaz? Ei bine, aici vine partea interesantă. La începutul secolului trecut, exploatarea lemnului din această zonă fusese concesionată unor firme din Austria și Italia, care din dorința unui profit rapid, au construit o cale ferată prin chei! Astfel, transportul lemnului se realiza mult mai ușor, dar consecințele asupra mediului au fost devastatoare. Toată Valea Tișiței a fost defrișată! Partea cu adevărat fascinantă acum urmează. Miracol sau nu, dar cert prin aportul unei ecologizări din perioada interbelică, Cheile Tișiței s-au regenerat și au devenit Paradisul de astăzi! (sursa)

Străbătându-le, nici nu-ți vine să crezi că tot ce vezi în jurul tău nu este mai vechi de 100 de ani! Din păcate pentru turismul mondial, aș îndrăzni să spun, calea ferată nu mai există în prezent. Dacă tot se construise și răul fusese realizat, cred că ar fi putut fi păstrată, ca acum, în 2012, să ne lăudăm cu un traseu turistic deosebit. Mărturii ale fostei șine de tren se mai păstrează în podurile prea late pentru o potecă de munte și în Tunelul Mare, unde mai zac, aruncate în beznă, traversele. 

urme sine cheile tisitei

traversa sina tunelul mare cheile tisitei


Dar până la tunele, Cheile Tișiței sunt departe de a fi plictisitoare. Dacă în prima porțiune s-ar putea să te mire priveliștea unor cărucioare pe o potecă de munte (!)...

carucior cheile tisitei


...apoi sigur nu o să te aștepți să circuli printr-un muzeu în aer liber, cu panouri informative de o parte și de alta a cărării, de unde afli despre tot ce înseamnă viața unui animal sălbatic din zonă.

panou informatii hibernare cheile tisitei


Ineditul traseului nu se oprește aici. Vei putea vedea exact ce mănâncă o jivină, în casete cu capac transparent, în care sunt băgate păsări moarte (!), mere sau oase. Iar dacă ești curios unde hibernează ursul sau ce mărime poartă la pantofi:D, fii fără grijă, vei da de urmele lui pe cărare și, dacă te abați puțin de la traseu, vei ajunge fix în bârlogul lui!

viziuna urs cheile tisitei


Și asta nu e tot! Cheile Tișiței te mai surprind cu văcuțe prietenoase, dar nu mov, cu podețe încântătoare, fluturi jucăuși și izbitor de colorați și, bineînțeles, cu peisaje geniale. Ia priviți!

prin cheile tisitei


popas in cheile tisitei


pod cheile tisitei


pod cheile tisitei


peisaj cheile tisitei


peisaj cheile tisitei


fluture cheile tisitei


casuta cheile tisitei


cadere de apa cheile tisitei


La primul tunel am ajuns după 2 ore și 20 de minute. 

primul tunel cheile tisitei


De următorul am dat după 4 minute...

al doilea tunel cheile tisitei


...iar în fața Tunelului Mare am ajuns după încă 10 minute. 

intrare tunelul mare cheile tisitei


Aici e nevoie să-ți faci curaj. Nu e lucru ușor să mergi în șir indian și în liniște (risc mare de cădere de pietre), cale de 267 m, printr-o beznă ireală, unde lanterna de-abia să facă față și unde faci poze orbește, căci imaginile de mai jos apar pe ecranul aparatului doar după ce le-ai făcut, evident, cu blitzul:

tunelul mare cheile tisitei

tunelul mare cheile tisitei


Recunosc, de-abia așteptam să ajung la luminița de la capătul tunelului! Nici acum nu mă simt prea ok uitându-mă la pozele astea. Îmi plac peșterile, ador tunelele, dar claustrofobia n-a putut să mă ocolească aici. Era, totuși, prea beznăăă! Nu-mi închipuiam că peste o săptămână aveam să fac cunoștință cu o beznă și mai puternică (da, există și mai rău!), la peștera Comarnic.

Când am scăpat de tenebră, pe de o parte, m-a apucat groaza gândindu-mă că trebuie să mă întorc TOT PE ACOLO, iar pe de altă parte mi-a părut rău că n-am mai mult timp la dispoziție si un cort, ca să continui traseul până la Șaua Geamăna, Vârful Cristianu sau Cascada de sub Horn. 

iesire tunelul mare cheile tisitei


De aici până în Șaua Geamăna (1496 m) mai sunt 5 ore, 5 ore și jumătate și se impune o campare. De ce mă atrage și această porțiune de traseu? Pentru că nimeni din cei care au plecat odată cu mine sau i-am ajuns pe drum nu a mers mai departe de Tunelul Mare, pentru că pare un traseu dificil și puțin umblat, pentru că pare o aventură pe cinste! 

Dacă vrea cineva să meargă înaintea mea acolo (sau cu mine:D), harta de mai jos poate fi utilă. Dacă ai fost deja, nu ezita să-ți împărtășești experiența. 

harta traseu cheile tisitei geamana


Dacă te-am convins că Raiul vrâncean merită o vizită, îți recomand să-ți rezervi o zi întreagă pentru el. Fiind un deliciu, trebuie savurat pe îndelete!

Recomandări 
  • Dacă intenționezi să mergi până la Tunelul Mare, lanterna este un accesoriu obligatoriu! E bună și cea de mobil, doar să fii sigur/ă că mai ai destulă baterie până la destinație, unde temperatura scăzută din tunel o să-i cam vină de hac bateriei!
  • Ia-ți ceva de mâncare și neapărat lichide! Nu există surse de apă (poți bea din râu, cred eu, fără probleme, dar nu peste tot poți coborî la el), nu există nicio cabană în tot circuitul turistic al Munților Vrancea (deci, nici prin Cheile Tișiței) și la un traseu care poate dura și 6 ore, alimentația și hidratarea corespunzătoare nu sunt mofturi!
  • Nu strică o pelerină de ploaie, având în vedere că nu prea ai unde să te adăpostești până ajungi la primul tunel.
  • Posibilități de cazare sunt destule în Lepșa, dar dacă intenționezi să vii în zonă în zile de Sărbătoare (de exemplu, 1 Mai), ar fi bine să-ți faci rezervare. Am pățit-o de Ziua Muncii, acum câțiva ani, și știu ce spun. Este stațiunea de munte a vrâncenilor și gălățenilor, așa că se umple rapid.
  • Încearcă, dacă e posibil, să nu faci acest traseu în week-end sau în perioada concediilor, pentru că s-ar putea să nu-ți facă o impresie prea bună din cauza turiștilor prea mulți și din toate categoriile.
  • Dacă vii cu mașina, ea poate fi parcată pe marginea drumului până-n poarta rezervației sau chiar în fața porții, unde este amenajată un fel de parcare. Dacă nimerești în sezon, mai bine bucură-te că ai găsit un loc până acolo, nu fii prea sigur/ă că în parcare vei avea mai mult noroc

Acest obiectiv este doar unul dintre locurile fascinante pe care le-am vizitat în perioada 18-26 august 2012. Vrei să le vezi și pe celelalte? 
Hop direct în vacanță!