Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Valea lui Stan - Via Ferrata de Romania (partea II)

Gata! Te-ai odihnit destul după prima porțiune de traseu. E timpul să pornim, din nou, la drum, că ne așteaptă cale lungă. Așa că pune-ți încălțămintea cu aderență bună, adaugă în bagaj un pic de curaj și... să înceapă AVENTURAAA!

vedere de pe scara valea lui stan

Așa cum spuneam în partea I, de la placa de lemn începe partea cu adevărat faină a traseului, dar și cea care-ți dă cel mai mult de furcă. În sâmbăta când ne-am încumetat noi pe traseu, ne-am intersectat cu câteva grupuri. Pe unele le-am lăsat în urmă, pe altele le-am ajuns și chiar depășit, dar trierea curajoșilor se făcea de la acea placă de lemn. Cine mergea mai departe, trebuia să-și facă câteva cruci înainte și să ceară mila lui Dumnezeu, dar odată depășite și ultimele hopuri, ar fi considerat că a luat cea mai bună decizie când nu s-a întors din drum. Cei care s-au gândit că au văzut totul sau că și-au făcut o impresie, se întoarceau la mașină, fără să știe că tocmai ce făcea Valea lui Stan deosebită, de-abia de aici începea!

Noi eram pregătiți să mergem până la capăt. Și bine am făcut!

Primul sector care urmează de la punctul de avertizare pare foarte amenințător de la distanță, dar se mai îmblânzește odată cu fiecare pas făcut pe scoabele care ciupesc din stânci:

valea lui stan inceput sectiune grea

valea lui stan inceput sectiune grea

traseu prin valea lui stan

privind in jos valea lui stan


Când scoabele nu mai sunt de ajuns, trecem la lanțuri:

traseu prin valea lui stan

traseu prin valea lui stan


Greu, greu, dar admirăm și vegetația
flori roz valea lui stan


Ufff... Ce emoții am avut! Dar am revenit cu picioarele pe pământ, ca imediat să privim cu un pic de teamă și cu un strop de nerăbdare la următoarea piedică de pe traseu:

valea lui stan


Ehei, cât de ușor a fost să trecem peste această cascadă, dar cât de înșelătoare a fost! Aș fi bătut-o, dacă aș fi putut, pentru că nu ne-a spus ce urmează în spatele ei! Adică secțiunea cea mai nasoală, unde lipsesc scoabe fix unde e mai mare nevoie de ele, pe o fantă din rocă destul de alunecoasă și localizată la o oarecare înălțime. Am zis "oarecare"? Păi, era DITAMAI! De-abia se zărește Ionuț, nu-i așa? Și eu urmaaaam!!!

valea lui stan

valea lui stan

cascada valea lui stan

traseu prin valea lui stan

privind in jos valea lui stan

scari valea lui stan

cea mai verticala scara valea lui stan

vedere de pe scara valea lui stan


Nu știu cum am izbutit, dar am reușit să traversăm și cea mai diavolească parte, cu cea mai verticală scară pe care mi-a fost dat să mă cațăr! Poza de mai sus e făcută la finalul acestei porțiuni, iar încântarea de pe chipul meu este lesne de înțeles.

De aici, urmează o secțiune îngustă, dar ușor de parcurs când nivelul apei nu este mare. Din păcate, pentru cei cu tendințe claustrofobe, această zonă o să li se pară ca "Porțile Iadului", căci giganții de piatră vor avea tendința de a se apropria, prinzându-te pe tine la mijloc. Evident, e doar o senzație, dar exact asta înseamnă Valea lui Stan: senzații tari!

traseu prin valea lui stan

traseu prin valea lui stan


Dacă ai trecut și prin această încercare, te felicităm și te anunțăm, cu părere de rău, că urmează, ultima cascadă peste care trebuie să sari. Față de ce a fost până aici, escaladarea asta este floare la ureche, deși nu pare în poză!

scari valea lui stan

Ca să-ți faci o idee, de la placa de lemn care te avertiza că partea a doua din Valea lui Stan este și mai periculoasă până la această ultimă cascadă, am făcut cam jumătate de oră. Spun "cam", pentru că timpul va varia în funcție de cât de repede îți faci curaj, de cât timp aloci pozelor, de numărul de membri din grupul cu care ai pornit la drum sau de câți oameni prinzi, în același timp, în același loc și pe care trebuie să-i aștepți să termine escaladările.

După ultima cascadă, deja începeam să ne dăm seama că ne apropiem de final și mereu e greu să spui "La revedere" unei zone de care te-ai îndrăgostit. Rămasul bun nu a fost foarte amar, căci s-a constituit din parcurgerea unei cărări la înălțime, care nu ne-a dat emoții decât într-un singur punct, unde piciorul drept putea foarte ușor să alunece sub balustradă. Nu am pățit nimic, am mers mai departe, ne-am minunat, am traversat pe partea dreaptă și am ajuns la capătul oficial al canionul - un stăvilar.

valea lui stan

valea lui stan

valea lui stan


Nu știu dacă se observă, dar Ionuț e în stânga. Pe acolo se mergeee!
tablou natural valea lui stan sept 2012

iesire din valea lui stan


După acest stăvilar, aventura s-a încheiat și urmează un traseu clasic de munte. Câteva minute vei merge de-a lungul unui râu, fie pe malul drept, fie pe cel stâng, iar ca să-ți fie orientarea mai ușoară, poți urmări panglicile în alb și roșu, agățate de crengile copacilor, un fel de marcaj. 

Vei părăsi poteca de lângă râu, când vei fi nevoit să treci spre dreapta, peste o scundă cascadă, pe care sper s-o prinzi tot la debit mic. Mai mergi câțiva pași și vei da de acest indicator...

indicator iesire spre calugarita de la valea lui stan


...pe care-l vei urma. Din acest punct, vine ceea ce probabil nu-ți vei dori după aproximativ 2 ore și jumătate de cățărări și emoții. Vine o urcare!!! Pe serpentine, cu o pantă nu foarte dramatică, dar care o să-ți mănânce cam 20 de minute din viață. 

padure dupa valea lui stan spre calugarita

padure dupa valea lui stan spre calugarita


Dar, cum se întâmplă de fiecare dată pe munte, orice efort este răsplătit și Poiana Călugărița te întâmpină, oferindu-ți un ditamai locul unde poți să te trântești în iarbă și să uiți de tot.

poiana dupa valea lui stan

poiana dupa valea lui stan

poiana dupa valea lui stan

observator poiana calugarita


Dacă ai parcurs, alături de noi, și partea I din povestea dedicată Văii lui Stan, poate te întrebi ce naiba am făcut de aici încolo de ne-a mai luat cam 2 ore să ajungem la mașină! Ei bine, de aici urmează partea plictisitoare. După ce traversezi poiana drept înainte, vei remarca un indicator, cu litere de-abia vizibile, prins de un pom. Pe acolo începi să cobori vertiginos, printre baligi uscate și rădăcini ieșite de sub pământ...

spre fosta cabana calugarita

spre fosta cabana calugarita


...apoi urmează o potecă lină prin pădure, care culminează cu o nouă poieniță, unde te poți întâlni cu o veveriță.

spre fosta cabana calugarita

veverita langa fosta cabana calugarita


După mica poiană, destul de repede, vei nimeri într-un drum forestier și chiar dacă nu ai niciun indicator/marcaj/punct de reper, crede-ne pe cuvânt că trebuie să-l urmezi spre dreapta, în coborâre. 

drum forestier fosta cabana calugarita


După alte câteva minute, vei vedea ruinele fostei cabane Călugărița, unde s-ar putea să te întâmpine fioros un câine. Poate ai noroc și scapi de gura lui, dar noi ți-am zis, ca să fii pregătit/ă!

fosta cabana calugarita


Și drumul forestier continuă, și continuă, și continuă...

La un moment dat, adică după vreo 4 ore de când ai plecat la drum!, ajungi pe un pod, unde plictiseala te părăsește brusc. În stânga, vezi un braț al lacului Vidraru, în dreapta - o cascadă foarte înaltă, pe care n-am putut-o prinde într-o singură poză.

brat lacul vidraru

cascada pe drumul spre cumpana


Ah, am uitat să precizez. Ca să-ți faci drumul mai plăcut, poți scurta traseul, părăsind drumul forestier și luând-o prin pădure, pe potecile vizibile. Dar dacă continui să urmezi forestier (e cel mai sigur așa), chiar înainte de pod vei ajunge la o bifurcație. Dacă o iei spre stânga, mergi spre cabana Cumpăna, deci te îndepărtezi rău de tot, așa că te sfătuiesc să cotești dreapta.

După pod, când deja te aștepți să ajungi mai repede la civilizație, te așteaptă o nouă urcare. Este foarte ușoară, dar sigur nu vei mai avea chef de ea. Asta e, trebuie să mergi pe acolo, dacă ți-a trebuit Valea lui Stan! Ca să nu disperi, vei fi însoțit/ă de un peisaj superb, plin de panorame spre lac și Făgăraș:

panorama lacul vidraru

muntii fagaras vedere de pe drumul spre cumpana


Pe această porțiune de drum, te vor sâcâi mașinile, care se vor chinui să se strecoare printre gropi, în drumul lor spre Cumpăna, căci da, ești pe drumul care duce acolo și spre care ai remarcat, mereu, indicatorul de la barajul Vidraru. Există și o parte bună în acest trafic: farurile îți vor fi de mare ajutor în următoarele minute, când vei trece printr-un... tunel, la capătul căruia poți dibui... partea de sus a barajului.

intrare tunel langa barajul vidraru

tunel langa barajul vidraru


Și iată-ne ajunși, din nou, printre oameni! Noi - obosiți, transpirați, murdari, ceilalți - de-abia ieșiți din mașini, proaspeți, de oraș. Prilej să tragem niște poze, să remarcăm că a dispărut rampa pentru bungee-jumping și că o Coca-Cola la 0,5 L costă 5 lei și o înghețată pe băț - 10. 

spate barajul vidraru

barajul vidraru


Nu am mai zăbovit mult, am făcut dreapta (deci, nu pe baraj) și am intrat într-un nou tunel. A mai urmat unul foarte sonor (era incredibil de zgomotos de fiecare dată când treceau mașini prin el), apoi ni s-a deschis o panoramă frumoasă, cu ce are mai de preț Transfăgărășanul - viaductele - și, apoi, am ajuns, în sfârșit la mașină, după ce am mai făcut 2 km de la baraj până la troiță.

viaduct transfagarasan

viaduct transfagarasan


Dacă te întrebi dacă am repeta tura asta, răspunsul este... CU SIGURANȚĂ, DAAA. Când? Chiar și azi. Vrei să ne însoțești?


Ce mi-a plăcut în mod deosebit?

Scările. Care, spre deosebire de cele de la 7 Scări sau Tamina, nu se mișcă deloc. Și când priveai în jos, din capătul uneia, aveai senzația că ești într-un montagne russe, gata-gata s-o ia la goană în jos, pentru că aproape toate sunt curbate în partea superioară.

Ochiurile de apă. Foarte cristaline și adânci. Ce putea fi mai frumos ca, din când în când, sub pretextul unui repaus, să încerci să dibui fundul micilor lacuri?

Amenajarea. Spre deosebire de multe alte trasee din țară, aici s-a văzut că a existat interes și că a existat pasiune în a face mai accesibil, poate, cel mai frumos canion din România. 

Apa de la singurul izvor. Localizat sub platoul pentru camping, din el curgea o apă așa de bunăăăă (și nu foarte rece), că-mi pare rău că nu mi-am luat și acasă:D

Posibilitatea de circuit. Prefer să merg pe o parte și să mă întorc pe alta, nu pe același drum pe care îl cunosc deja. Valea lui Stan este exact cum îmi place. Am plecat de la troița de pe Transfăgărășan, am urcat prin canion, apoi prin pădure, am ajuns în poieniță, am dat în drumul forestier, apoi am nimerit la barajul Vidraru și ne-am întors pe Transfăgărășan, la mașină, reușind să vedem, mereu, ceva (aproape) nou.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

15 comentarii:

  1. Mai este un traseu, care pleacă de la Barajul Vidraru și ajunge la Vf. Moldoveanu, însă întoarcerea nu mai este posibilă în aceeași zi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oho, in Fagaras sunt o gramada de trasee. Timp bun si forta fizica sa ai, ca de gasit tot gasesti pe unde sa mergi! Nu stiam de traseul asta, am cautat acum pe internet si am inteles ca pe acolo trebuie sa mergi o buna parte cu masina, pe un drum forestier, dar poate o sa ajungem candva si acolo. Candva, cand o sa avem mai mult timp la dispozitie:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah ce pofta mi s-a facut!!!! Sunt uimita si totodata bucuroasa sa remarc cat de bine este amenajat traseul. Foarte frumos! Uite ca se poate....

    RăspundețiȘtergere
  4. Da' ce pofta am eu sa ma intorc pe traseu!:)) Si eu am fost surprinsa in mod placut cand am vazut cat a evoluat amenajarea fata de cum era acum un an. Cum zici si tu, se poate si ii felicit pe aceasta cale pe cei care au pus umarul la facerea sa mai sigura ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumoasa tura. Iti urez sa o faci cu mai multa apa, este superba si se poate face aproape integral fara sa te descalti. Doar in "Porțile Iadului" trebuie sa te descalti. Aici poti vedea in cateva poze cum arata Valea lui Stan cu mai multa apa (https://plus.google.com/u/0/photos/117703947225503846375/albums/5519371657386282561?cfem=1).

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai dreptate. E mult mai atractiv traseul cand e mai... ud, dar eu chiar m-am bucurat ca l-am prins pe uscat, caci mi se pare mai usor de abordat. Pozele tale sunt minunate! Multzam ca mi le-ai aratat;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Valea lui Stan a fost complet restaurata
    toate scarile sunt noi si foarte sigure
    daca aveti intrebari la care nu gasiti raspuns in minunata prezentare de mai sus acesati sectiunea contact pe site-ul www.salvamontcurteadearges.ro
    sunt foarte sigur ca cineva va va raspunde!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu neg ca scarile sunt noi si par sigure, avand in vedere ca nu s-au miscat deloc, dar emotii tot poti avea, pentru ca esti mereu la inaltime, pe aproape toata durata traseului. Plus ca nu poti sa n-ai fluturasi in stomac cand te tii doar de un lant sau niste scoabe;) "Aventura in siguranta" cred ca ar fi un slogan care i s-ar potrivi de minune;)

    Multzam pentru site. E de retinut pentru viitoare ture in Fagaras

    RăspundețiȘtergere
  9. ce bine arată așa, cu traseul echipat. când am fost eu (iarna), nu erau atâtea scări. tre să revin deci la vară! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cand ar trebui sa revii? Cand esti nervoasa pe Romania! Valea lui Stan este locul unde ti se demonstreaza ca si in tara noastra se poate! Se poate sa ai un traseu refacut, mai sigur si, pe deasupra, incredibil de frumos:)

      Ștergere
  10. Wow!!!! Super!!! Trebuie sa ajung neaparat acolo, pt ca e prea frumos!! :) Periculos, dar prea frumos ca sa nu ajung in acest loc despre care nu am stiut pana acum!

    RăspundețiȘtergere
  11. Am fost in acest weekend! A fost minunat , iti multumesc cai ai postat aceste poze pe site , caci altfel nu stiam de acest loc.a meritat tot drumul(11 ore Timisoara-Curtea de Arges)De fiecare data cand o sa fiu prin zona o sa ma opresc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce veste buna! Ma bucur tare mult ca am putut fi de folos si ca ti-a placut. Te mai astept pe la bord, oricand!

      Ștergere