Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 16 martie 2012

O zi plina de dragoste de munte

Sâmbătă, 10 martie, am plecat din București, la 7 și 10 minute dimineața, cu trenul InterRegio 1637. La 9 fără 5 minute, am coborât în Bușteni, având niște zâmbete largi pe chipuri. Soarele deja strălucea puternic, niciun nor nu era prin preajmă să-l acopere și era cald. Deci, ăia de la meteo nu se înșelaseră. Avea să fie o zi superbă. Perfectă pentru o incursiune în munte.

De la fereastra camerei 31, din cabana Diham

De la gară, am mers puțin pe lângă DN 1, pe Bulevardul Libertății, apoi am cotit spre stânga, pe strada Calea Cerbului și, după vreo 500 m, am pătruns pe Valea Cerbului și, implicit, pe drumul neasfaltat care duce spre cabana Gura Diham. Am ajuns la ea în mai puțin de o oră. Spre surprinderea noastră, parcarea din fața cabanei era deja plină. Aici a fost primul nostru popas, unde ne-am scos bețele de trekking, am montat, la baza lor, rozeta specială pentru zăpadă, le-am ajustat conform înălțimii noastre, am scos mănușile și căciulile și...am pornit la drum. Spre cabana Diham (1320 m). Cât timp ne-am aranjat, ne-a supravegheat atent o pisică grasă, portocalie și drăguță-foc, curioasă de ce întreprindem pe teritoriul ei. Am surprins-o în două fotografii, chiar înainte de a-și da seama că nu prezentăm niciun pericol și să ne întoarcă spatele, ducându-se să-și vadă de treburile ei mai importante.



Traseul ăsta l-am mai parcurs o dată (fix acum un an, tot în martie, tot pe zăpadă. Uite ce am povestit atunci AICI, AICI și AICI), așa că știam ce ne așteaptă pe drum. După 1 oră și un sfert, am ajuns în Șaua Baiului, unde anul trecut ajunsesem în 50 min (în 2011, însă, zăpada era bătătorită bine și de 2 ori mai mică). De aici,  știam că mai erau 30 de minute până ajungem la cabana Diham, dar noi am făcut 15 min. Deci, să recapitulăm. În 2011, de la Gura Diham la Diham am făcut 1 h 20 min. În 2012, ne-a luat 1 h 30 min. Având în vedere că sâmbătă condițiile au fost net mai grele și pe placă scria că timpul care ne despărțea de Diham era între 1 oră și jumătate și 2 ore (vara!), zicem că ne-am descurcat bine. Chiar foarte bine:D 

Până-n Șaua Baiului
Din Șaua Baiului spre Diham

Nu am întâmpinat probleme pe drum, doar când am ajuns în Șaua Baiului ne-am speriat puțin. Un marcaj era foarte ciuruit și, sărmanul, fusese ținta vânătorilor de munte a căror cabană se află în imediata apropiere. Ne-am grăbit, așadar, să părăsim cât mai repede câmpul deschis ca să nu împărtășim aceeași soartă cu marcajul.

O parte din marcajul ciuruit. Arăta și mai nasol mai jos, pe stâlp
La Șaua Baiului
Cărarea de la Șaua Baiului până la Diham trece pe sub crengile brazilor, care se aplecau deasupra noastră, împovărați de prea multa zăpadă care le apăsa "umerii". De câteva ori, omătul și-a croit drum spre cărare, via capetele noastre, dar nu ne-am supărat. Cât nu ne îngropa, răcoarea era tocmai binevenită pe trupurile noastre înfierbântate de efort...

Când am ajuns lângă cabană, paznicii ne-au luat, imediat, în întâmpinare. Cu lătraturi, mârâituri și priviri care te băgau în sperieți. Ne-am panicat puțin, doar d-abia ne recuperasem după "întâlnirile" cu dulăii de la cabana Gârbova, dar ne-am liniștit rapid, când ne-am dat seama că ăsta e "salutul" obișnuit al necuvântătoarelor, până ajung să te miroasă și să-și dea seama că ești un om bun. În ziua respectivă, am avut ocazia să ne amuzăm pe seama acestui spectacol, de fiecare dată când un nou grup (și au fost destule) se apropia. Femela neagră (o vezi în imaginea următoare) dădea tonul când remarca niște siluete profilându-se la capătul pantei care coboară spre cabană. Apoi, i se alăturau alți doi câini, alergând până la jumătatea distanței dintre ei și străini, ca mai târziu să le dea târcoale și, într-un final, să se liniștească, întinzându-se pe zăpadă.




Am intrat în cabană pe la 12, l-am anunțat pe cabanier că avem o rezervare, ne-a dat cheia de la camera 31 (2 instantanee din ea urmează), cu mențiunea că nu le curge apa. Nu a fost o surpriză, ne spusese de când sunasem ca să rezervăm camera (apreciasem sinceritatea și nu disperarea de a avea câți mai mulți clienți, omițând dezavantajele pentru a le aminti doar atunci când nu mai aveam încotro decât să rămânem acolo). Ne-am mirat, însă, să constatăm că avem baia în cameră. Că ar fi dispus și de duș funcțional și wc la care puteai trage apa, dacă ar fi curs... În baie ne așteptau trei găleți pline cu apă, care ne-au satisfăcut nevoia de igienă. O noapte în camera pentru două persoane a costat 75 RON.



După ce ne-am lăsat bagajele la etajul 3, unde aveam camera cu o priveliște de nerefuzat - Bucegii ne ademeniseră deja pe fereastră, am coborât la cantină (în foto următoare - scuze pentru calitatea imaginii, era umezeală în încăpere) ca să ne astâmpărăm foamea și când burțile ne-au asigurat că și-au făcut plinul, am dat buzna afară. Am cercetat tot perimetrul din jurul cabanei, ochind două trasee pe care o să le parcurgem cândva (punct roșu spre DN 73A și Cabana Belvedere - 1 h 15 min; Pârâul Rece - 1h 45 min; cabana Cerbul - 2 h și cruce albastră spre cabana Mălăiești, prin Valea Glăjăriei - vara: 2 h 45 min; iarna: 4 h = singurul traseu neinterzis pe timp de iarnă spre vârful Omu).


După tura de recunoaștere, ne-am așezat pe niște băncuțe și ne-am pus pe contemplat, savurat, devorat (doar din priviri:D): Bucegii, pe care i-am văzut așa, gâști care se făceau auzite doar când aveau ceva de împărțit între ele, dar a fost captivant să le urmărim mersul legănat, patrupede pufoase și prietenoase, până la urmă, care nu se mai săturau să fie mângâiate, zăpada care a decorat peisajul în așa fel încât să fim siguri că nu-l vom uita prea curând, atmosferă de cabană, cu oameni prietenoși și peripeții de pe munte, povestite de diferiți călători, cu un Rummy (Remi) jucat la ceas de seară, când întunericul împrejmuia cabana și când  Moș Ene se infiltra, încetișor, pe la gene, aducându-ne un somn dulce, nederanjat de vreo lighioană, șuierat de vânt sau tunet de furtună. Ne-am încărcat bateriile la maximum! :)

Doamna Verginica. Dacă o întâlnești, oprește-te să stați de vorbă. Cunoaște muntele și are multe de povestit


Reclamă nemascată:D 

Spre Pârâul Rece 


Oare cât mai are de așteptat până-și va pune roțile în mișcare? 

Panta spre cabană 



Așadar, ziua de sâmbătă a fost frumoasă, de dimineața până seara. Plină de dragoste de munte, cu vreme faină, cabană primitoare, zăpadă pe săturate și odihnă cu aer curat...



_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Super! Eu nu am stat niciodata la Diham, chiar ma intrebam daca au camere cu baie :)! Am fost doar in trecere pe acolo.

    Eu nu mai vreau sa aud niciodata de traseul prin Glejerie spre Malaiesti :)). Este lung, obositor si fparte plictisitor fara peisaje spectaculoase. Am fost o singura data. Singurul motiv care merita este peisajul de la Malaiesti iarna (fiind sigura cale de acces in acest anotimp).Dar de acum incolo voi astepta vara sa merg pe cealalta poteca, Take Ionescu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru noi a fost o surpriza baia in camera, nu ne asteptam sa gasim asemenea conditii la o cabana. Pacat ca nu am putut-o folosi la maximul, din cauza lipsei apei.

    Si am vrut sa mergem si noi pe la Glajarie, dar ni s-a parut lung si nu mai aveam timp sa facem drumul dus-intors (aveam camera rezervata la Diham). Asteptam si noi vara (poate ajungem chiar in mai) ca s-o luam tot pe poteca Take Ionescu. De la Pichetul Rosu, mai sunt doar 2 ore.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, Take Ionescu este mult mai interesanta, cu peisaje mai faine, mai scurta ca timp. Aveti grija ca marcajele pe acolo se mai "contrazic", de la Pichetul Rosu sunt clar mai mult de 2 ore pana la Malaiesti. Din Busteni, la mers normal, am facut vreo 6.

    RăspundețiȘtergere
  4. La Pichetul Rosu scria pe marcaj 2 ore. Dar ne gandeam ca ar trebui sa fie mai mult. Mersi ca ne-ai zis. Sa stim la ce sa ne asteptam;)

    RăspundețiȘtergere