Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 11 septembrie 2016

La biserica din Cristian: Cand omul chiar sfinteste locul

De obicei nu reușesc să vă povestesc "la cald", chiar în ziua în care am fost acolo sau cel târziu următoarea, despre locul pe care tocmai l-am vizitat. Dar acum este o excepție, pentru că m-am simțit atât de bine primită și nu mai am stare :) 

Duminică, 11 septembrie 2016, am trecut (pentru a nu știu câta oară) prin comuna Cristian, din județul Brașov, aflată la numai 5 km depărtare de Râșnov. De data asta, poate intuiția, poate cine știe ce alt impuls, m-a determinat să mă opresc, ca să studiez nițel mai bine biserica fortificată din localitate. De pe afară o mai văzusem la un moment dat, pe un final de zi, dar niciodată nu i-am acordat atenția pe care aveam să aflu curând că o merita din plin. 

biserica cristian brasov

Inițial, i-am dat un scurt ocol, admirându-i zidurile groase și multele turnulețe, minunându-mă de cât de bine se prezintă, în condițiile în care nu este una dintre cele mai cunoscute astfel de construcții de pe la noi. Pe una dintre laturi șiroia un pârâiaș, pe o altă zărisem un minuscul părculeț, unde nelipsiții bețivi ai satului își făcuseră deja apariția, deși încă nici nu bătuse ceasul de 12, la prânz. 

M-am uitat încă o dată spre toată fortificația și tare îmi mai plăcea! Arăta ca o mare limonadă, iar această licoare e una dintre preferatele mele. De culoarea lămâii, cu accente de portocală, cum să nu fi început deja să-mi doresc să o cunosc mai pe îndelete? Dorința-i gata, cum intru? Toate porțile păreau închise, însă una dintre ele avea ascunsă bine la subsuoara stângă o mică sonerie, pe care de-abia se zărea scris - "Biserica Evanghelică". 

Hmmm... ca o bucureșteancă get-beget, mai cu moț așa (:P), nu am sunat, ci am încercat mânerul și... surpriză... era deschis, ușa dând direct pe o latură a curții bătrâne. Am pășit temător și, brusc, din dreapta, haț, un lătrat! Un cățeluș alb, ce se tolănea la soare, mi-a atras atenția că nu a fost politicos cum am procedat. Dau să mă întorc spre sonerie, remarcând cu colțul ochiului stâng că ușa spre biserică este larg deschisă, când dintr-o nișă apare o tanti. O întreb imediat dacă se poate vizita, îmi spune că "da, cum să nu, auzise lătratul și acum parcă și soneria". Tocmai venea Ionuț în spatele meu. Ne spune să o așteptăm lângă cățelul care venise deja lângă noi, dând vesel din coadă. Am remarcat că era proaspăt tuns. Femeia revine rapid, cu două pliante și un ghid, pe care ni le întinde și ne invită în curtea scăldată de lumina caldă de septembrie.

biserica cristian brasov
Intrăm în biserică pe sub turnul unic în Transilvania, ce se remarcă prin cele două turnulețe ce par de decor, dar care ascund scări ce duc la nivelul al treilea al clopotniței. Ne învăluie răcoarea clasică a bisericilor evanghelice, atât de plăcută și primitoare în ciuda fiorilor pe care îi iscă. Observ că suntem, momentan, într-o absidă. Ne arată imediat stema satului, așezată pe un steag de pe peretele din dreapta, reprezentând două ghinde (una goală - simbolinzându-i pe cei plecați dintre noi și una plină), cu două crengi de stejar dedesubt, de la o pădure seculară din apropiere ("încă netăiată", ne asigură ea).

Apoi vedem două manechine cu port popular săsesc și două panouri mari, unde sunt multe nume, ai fiilor satului care au decedat în Primul Război Mondial și ai celor deportați în Siberia. Cică astfel de table se găsesc la toate bisericile evanghelice din Țara Bârsei. Apoi pășim propriu-zis în biserică. Primul stabiliment religios a fost construit în 1270, însă a fost și un cutremur mare, ce ne aduce în 1842, de când datează actuala biserică. Este impresionant de mare, în mijloc găsindu-se un candelabru mai deosebit, cu numele celor din Cristian care au căzut pe front în Primul Război Mondial, alături de datele lor de naștere, respectiv ale trecerii în neființă. Băncile din lemn sunt cu spătar, pe partea dreaptă, unde stau bărbații, pe stânga sunt fără spătar, unde șed femeile, pentru că ele veneau cu fuste înfoiate și pălării cu boruri largi, așezarea lor în celelalte tipuri de bănci fiind cam incomodă. 

Cățelul ne însoțește mereu și începe să se joace în zona altarului. Mă mir că ghidul nostru nu îi reproșează vreo așa-zisă nerespectare a celor sfinte. Nici nu vreau să-mi închipui ce scandal s-ar fi iscat la ortodocși! Doamna ne povestește, însă, că locuiește chiar aici, la monument, că în urmă cu o zi a venit un grup de turiști la orele 18, când ea nu mai deschide, că e târziu, că în general vine puțină lume să viziteze (doar 20 de oameni au venit săptămâna trecută - mie mi se pare un număr chiar bun) și se plânge că turiștii apar fix când are treabă :D Ne mai spune că biserica nu e deschisă duminica, între 10 și 11, când are loc slujba și chiar astăzi a avut de lucru, punând la punct ultimele detalii pentru ceremonia religioasă, oficiată de un preot nou, care a întârziat 5 minute :) 

biserica cristian brasovInsistă că nu sunt multe diferențe între cum se procedează la ortodocși față de cutumele evanghelice, chiar "Tatăl Nostru și Crezul sunt la fel". Totuși, copiii nu intră în biserică până nu sunt confirmați (la 14 ani, pot veni însă de pe la 12 ani ca să vadă cum merg lucrurile), "dar oricum apoi nu mai trec deloc pe la biserică". Ne explică și ce înseamnă numerele de lângă amvon - acolo sunt indicate de fapt rugăciunile care se fac la slujbă. "Sunt multe, nu le putem ține minte pe toate!"

Ne întoarcem privirea spre orgă. E foarte frumoasă, mă duce însă cu gândul imediat la o sinagogă. E din 1910 și funcționează foarte bine. "Avea o problemă la un moment dat, la un ton, dar nu-și dădea nimeni seama". De-abia în 2017, însă, e programată să cânte din nou, dar ne cheamă la un festival de artă ce va avea loc la Brașov, între 18 și 25 septembrie, unde putem să asistăm la concerte de orgă. 

Ne invită apoi să facem o plimbare prin curte și se face dispărută, nu înainte de a menționa că și aici, ca la Prejmer, fuseseră balcoane din lemn și cămăruțe pe ziduri. În 1899 însă au fost dărâmate. Noi pornim parcă printr-un vis, pe lângă fortificațiile seculare, de care se agață vegetația într-o încercare de a le înviora, pe lângă meri doldora de fructe, tomate tolănite la bronzat și tufe de trandafiri. 

rosii trandafiri cristian brasov


Remarc cât de curată este curtea, cât de îngrijit este totul, parcă realizez cât de leneșă mi-e viața de la oraș. Revine stăpâna locului și o întrebăm cât e taxa de vizitare, cât îi datorăm. "Cum? Nimic! Nu costă nimic. Pliantele și ghidul puteți să le păstrați. Dacă vreți neapărat, dar insist, DOAR dacă vreți, puteți lăsa ceva în cutia milei". Am procedat întocmai, uitându-ne unul la altul și întrebându-ne doar din priviri - cum pot exista asemenea oameni? Fără a fi un ghid specializat, ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Chiar ne tot îmbia să-i punem întrebări, să ne mai spună lucruri, era dornică de povestit și se vedea că era mândră de acest loc. 

orga biserica cristian brasov curte biserica cristian brasov curte biserica cristian brasov curte biserica cristian brasov curte biserica cristian brasov curte biserica cristian brasov
ghid biserica cristian brasov curte biserica cristian brasov caine biserica cristian brasov biserica cristian brasov amvon biserica cristian brasov biserica cristian brasov

Am salutat-o, l-am mai mângâiat o dată pe cățeluș, și am ieșit pe ușa ce avea la subsoară soneria pe care de-abia se zărea scris - "Biserica Evanghelică"...

biserica cristian brasov

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!