Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 11 iunie 2016

Cetatea Alba Iulia se vede cel mai bine stand jos, la o terasa ☕

Acest articol este dedicat celor care au vizitat deja cel puțin o dată Alba Iulia, au făcut slalom printre clădirile și zidurile superbe, s-au liniștit, formându-și deja o părere despre cea mai mare cetate din România. 

M-am trezit într-o zi de vineri, la apogeul primăverii, într-un loc în care mai fusesem de cel puțin 3 ori (la un calcul rapid făcut în minte), ridicând privirea spre un soare orbitor și temându-mă deja de dogoarea care avea să mă însoțească în cele circa 2 ore în care îmi permiteam să "pierd vremea". După câțiva pași timizi pe dalele altădată arzânde, strecurându-mă printre cohorte de elevi scoși la culturalizat cu ocazia "Școala Altfel", mi-am dat seama că avea să fie, totuși, o vizită plăcută, cel puțin din pricina vremii. Un soare decent, un aer blând și o veche prietenă-cetate de redescoperit. Și primăvara cu acele înfloriri și înverziri, pe care acasă nici nu le bag în seamă :)

Aveam, de această dată, o misiune nouă: să arăt soacrei mele, pe scurt, frumusețile locului, ea fiind o persoană foarte curioasă, mereu gata pentru o poză de efect, dar și o bunică, în fond, care are nevoie des de odihnă. Când m-am întors la mașină și am pornit din loc spre alte destinații de neuitat (nu știu dacă e loc în România pe care să-l poți uita, apropo), am ajuns să-i mulțumesc (în gând atunci, dar sper să mă citească acum) pentru că, vrând-nevrând, m-a "obligat" să mă adaptez ritmului ei, felului său de a fi și a vedea lumea. Nu aș fi crezut niciodată că Alba Iulia îmi va putea plăcea mai mult nezorind de la un obiectiv la altul, ratând cu intenție anumite puncte sau stând pur și simplu degeaba cu fundul într-un butoi de lemn gândindu-mă cum alții muncesc într-o zi de vineri și eu mă simt ca plecată în vacanță de o lună!

panorama cetate alba iulia

De această dată nu am mai colindat pe Traseul Celor Trei Fortificații, nu am intrat în Muzeul Unirii, nu am dat binețe fiecărei statuete. Am mers oleacă, apoi am stat, am luat un sandwich și o bere, ne-am ridicat, am trecut pe la una dintre cele mai moderne toalete din țară (consider că e un obiectiv în sine de bifat într-o vizită la Cetatea Alba Iulia, e cea de lângă statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu), apoi ne-am așezat din nou, am dat gata o înghețată, am pornit din nou la pas pe sub zidurile de a căror grosime încă mă mai minunez și gata distracția! Mai mult am stat decât am vizitat și totuși mi s-a părut că am văzut mai mult și mai bine decât într-o plimbare "normală".

Primul popas a fost la Catedrala Încoronării (în care am intrat pentru prima oară, deși nu eram în premieră în curtea sa), apoi am trecut pe la Catedrala Sfântul Mihail (ale cărei interioare austere nu le-am ratat nicicând), dar deși îmi era familiară, uite cum tocmai la a nu știu câta vizită mi-a trecut și mie prin minte să caut informații despre edificiu și să aflu cu surprindere că e cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania și totodată cea mai veche și cea mai lungă catedrală din țară!!! O nouă surpriză m-a izbit tot aici, când în fața mea a apărut o placă de mormânt pe care se afla scris numele unei mai vechi cunoștințe de-ale mele (și ale voastre, dacă mă urmăriți insistent) - Gabor/Gabriel Bethlen. Câte citisem de nenea ăsta, prin câte locuri l-am "urmărit" prin Transilvania, dar n-aș fi știut că își are locul de veci aici-șea.

Buimacă după descoperiri, dar și stârnită de sosirea orei prânzului (bat destule clopote prin zonă ca să nu ratezi momentul), am ochit o terasă extrem de atrăgătoare, la umbra lui Mihai Viteazu, unde mesele și scaunele erau de fapt butoaie din lemn. Invitația nu putea fi refuzată! Mi-am permis în acea jumătate de oră (dacă atâta o fi trecut, nici nu știu, nu mai conta), să stau... degeaba. Un lux! Urmăream vecinii de masă și încercam să ghicesc dacă-s turiști ca mine sau localnici fără ocupație vinerea la prânz. Studiam clădirile din jur, schimbam amabilități cu ospătarii (simpatici oameni), respiram aerul de Alba Iulia. Pentru mine a însemnat că am pierdut vremea, dar no, că bine o mai fost!

panorama cetate alba iulia


toaleta moderna cetatea alba iuliaAm mers apoi la baia din vecinătate, după cum spuneam. Se intră cu monede sau bancnote aruncate într-un automat și nimerești într-un hol cu bănci ca de parc, cu o ruină de admirat și hărți de studiat... și, ah da, cu două băi, că de asta venisem acolo :)) Cuier, dulap, până și asta au acolo! Parcă fusese un scandal cu banii cheltuiți pentru o astfel de toaletă, dar zău că nu-mi pare rău că ne putem prezenta mai mult decât onorabil în fața străinilor, măcar la baie :P

Ieșind, am dat de un paznic îmbrăcat în straie de demult, una din mascotele cetății, și nu a refuzat defel să se tragă-n poză cu soacră-mea. Ba chiar a insistat să verific dacă a ieșit bine din prima, să mai repetăm! Încă un om fain din Alba Iulia ;)

poarta cetate alba iulia
Am trecut pe sub Poarta a III-a și, inspirată de priveliștea asupra orașului, am nimerit la o altă terasă. Mai cu o amintire de familie, mai cu scanatul trecătorilor, timpul și-a văzut de drum și eu am uitat de el!

Greu m-am urnit din loc, dar sângele s-a pus rapid în mișcare când am coborât la baza zidurilor și am luat-o într-un ocol de toată frumusețea înapoi spre Catedrala Ortodoxă.

După un timp nedefinit, eram puși în fața perspectivei de a face cale întoarsă, fix sub punctul de unde pornisem la drum cu vreo oră, două înainte. Nu găseam vreo alternativă de a urca înapoi spre parcare. Dar deodată s-a deschis un tunel în stânga, de care nu aveam habar că există deși mai colindasem cetatea (graba mă face mereu să ratez atâtea lucruri faine!). Intrând, temperatura a scăzut brusc, lumina s-a redus la niște felinare și înaintarea se făcea spre necunoscut. Apoi am ajuns într-un hol mai mare, în pantă, și la capătul lui am găsit... mașina care ne aștepta cuminte prăjindu-se la soare, pregătindu-se special pentru noi, ăia de o lăsaserăm de izbeliște și meritam răzbunarea ei plină de năduf!

catedrala catolica alba iulia catedrala incoronarii alba iulia primavara catedrala incoronarii alba iulia primavara cetatea alba iulia primavara orga catedrala catolica alba iulia
panorama cetate alba iulia panorama cetate alba iulia poarta cetate alba iulia poarta cetate alba iulia terasa cetatea alba iulia
tunel cetatea alba iulia tunel cetatea alba iulia zid cetatea alba iulia zid cetatea alba iulia


Uneori, e important să o iei pe îndelete, să lași viața să treacă pe lângă tine, în treburile ei, să te bucuri de momente "moarte", în care apuci să vezi, să înțelegi, să simți așa cum se cuvine un loc de care poate te săturaseși deja. Cred că trebuie să-mi repet mai des că timpul poate avea răbdare! Uite așa te mai duci, Anda, să revezi una dintre cele mai drăguțe gări din țară, doar așa, că ți-e dor, că ești în zonă și că poți :)

gara alba iulia

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!