Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 18 februarie 2016

Dovada ca la Densus se intampla minuni.
Sariti de veniti! :)

Nu sunt defel o persoană credincioasă, o ortodoxă practicantă, și nu-mi convine că dau pe la biserică mai degrabă pentru că o privesc ca un obiectiv turistic, nu ca un loc unde să mă reculeg. Dar trebuie să recunosc minunile, atunci când le văd! Oricum, sigur ceva nepământean se întâmplă la Densuș, în județul Hunedoara, că altfel nu pot să-mi explic cum o biserică pe care alții o consideră kitsch, pe mine mă fascinează și mă face mereu să zâmbesc când mă gândesc la ea, cum tot dânsa l-a cucerit iremediabil pe my partner in crime, de a ajuns să-mi vorbească despre ea oricând are, dar mai ales când n-are vreun motiv, și iaca din nou, cu ultima ispravă a lăcașului de cult suspect, care s-a petrecut chiar de Ziua Îndrăgostiților.

biserica densus februarie 2016

Ce s-a mai întâmplat? Ei bine, am ajuns pentru a treia oară în comuna de la poalele Retezatului, la fel de pustie ca de fiecare dată (aici chiar nu locuiește nimeni?), am parcat tot în fața curții bisericești și nu știu cum de am putut să-mi desprind privirea de la biserică (v-am zis că e ceva în aer, hipnotic), dar cert e că m-am uitat la gardul de vis-a-vis. Unde zăcea un câine. Alb, mare, cu capul băgat de tot în gard, ca și cum ar fi fost lovit în moalele capului, fără semne că ar respira, cu ochii și botul identice cu cele care-mi frâng inima când le mai zăresc, vrând-nevrând, la marginile șoselelor.

biserica densus februarie 2016
Instantaneu, am început o mică dezbatere cu Ionuț. Ce a pățit, de ce este lăsat acolo, vai săracul... El punea pariu că a fost otrăvit, eu credeam că s-a lovit cumva de gard. Mai mare mila! Verdictul fusese, însă, clar și unanim: e mort. Am fost întrerupți de o familie din Timiș, care venise și ea să viziteze, lăsând ușa șoferului deschisă (dacă nu e nimeni în comuna asta :D), așa că ne-am dus cu toții să înconjurăm biserica. Că de vizitat înăuntru nu se putea (ușa închisă, nicio informație unde ar fi cheia, nimeni pe cine să întrebi). Oricum, știam de ceva vreme că se dorește protejarea picturii interioare, atât cât mai este, ca urmare restricționându-se vizitarea. Un mare deserviciu adus obiectivului, tocmai distrugerea chipurilor sfinților era o poveste în sine de neuitat, dar văzând că ar fi fost lăsată în voia ei, la îndemâna oricui, mai bine că ușa stă acum ferecată.

Am salutat-o cu drag din toate părțile, din spatele mormintelor din jur, de lângă ea, din poartă, de oriunde am putut. Mi-era așa o poftă să o privesc într-o lumină prea caldă de februarie, că nu m-aș mai fi săturat! Doamne, frumoasă ai mai făcut biserica asta!

Mi-au sărit parcă și mai tare în ochi coloanele dorice de pe o latură a bisericii, plăcile de două milenii etate și diferite bucăți frumos decorate așezate ici-colo, aduse, fără îndoială, de la Sarmisegetusa, după cum cred unii istorici, întărindu-mi astfel convingerea că ea, și nimeni alta, e cea mai veche biserică a Europei, încă funcțională. Ah, da, nu știați? Pe lângă că mi-a făcut farmece, mai poate avea și această calitate, care încă naște controverse.

Coincidență (sau nu), fix când erau bănățenii în preajmă, am zărit pe o dală de piatră cuvântul "TIMIS", în latină. Zice nea Google că ar însemna "cel mai adânc". Încă un mister care merită aprofundat și, eventual, descifrat.   

pietre romane biserica densus


Dar nu mai e timp de alte întrebări, că vine minunea de care spuneam la început. Îl mai țineți minte pe cățelul de la gard? Nu ieșim noi bine pe poarta bisericii, îndreptându-ne spre mașină, că ni se oprește inima, pentru câteva secunde. Așa un șoc, mai rar! Câinele... ÎNVIASE! Își ridicase căpățâna, ochii ne priveau direct, gura își revenise și era cât se poate de în viață. M-am dus să vorbesc cu el, că nu m-ar fi mirat acum dacă m-ar fi înțeles și chiar mi-ar fi răspuns. Vă dezamăgesc, a fost indiferent, deși părea mai intrigat decât mine de motivul pentru care îmi atrăsese atenția. Nu m-am putut abține să nu-l capturez într-o poză, întru veșnică amintire. Dacă veniți și voi aici și-l vedeți, poate vă mai gândiți dacă icoanele chiar sunt făcătoare de minuni sau, cine știe, în schimb poate minunile sunt mai aproape decât credem și au forme inedite :)

caine densus


Despre Biserica din Densuș,
am mai povestit cu drag în două ocazii; 
dacă sunteți curioși, aruncați o privire: 



biserica densus februarie 2016 biserica densus februarie 2016 biserica densus februarie 2016 biserica densus februarie 2016


Cum ajungi?

Biserica din Densuș se află la aproximativ 15 km de Hațeg. Cel mai ușor și ca să mergi la sigur, îți recomand să urmărești indicatoarele spre Mănăstirea Prislop (de exemplu, de la intrarea în Hațeg dinspre Simeria) și, la intersecția unde drumul spre mănăstirea lui Arsenie Boca o cotește la dreapta - de unde încep să apară și florării spontane -, tu trebuie să o iei înainte, conform indicatorului, pe DJ 687 C. Vei trece prin mai multe comune hunedorene, iar după Tuștea și înainte de Ciula Mare, drumul spre Densuș cotește spre stânga, pe DC 100. 

Odată ajuns în Densuș, vei găsi ușor obiectivul, semnalat prin indicatorul de Biserica Sfântul Nicolae. Drumul descris mai sus, dintre Hațeg și Densuș, este asfaltat în întregime, însă zilele îi sunt deja numărate, degradarea fiind mare spre foarte mare. La întoarcere, poți alege ruta de pe DJ 687 G, prin Hățăgel și Totești, unde se iese la DN 68, cel care face legătura cu Sarmizegetusa. 




__________________________  
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!