Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 14 ianuarie 2016

Mausoleul Marasti: o descoperire personala din "Pe aici nu se trece!"

Multe din vizitele mele prin România nu au fost planificate și poate de aceea le-am privit cu mai multă îngăduință, reușind astfel să mă cucerească mai ușor. Țara noastră, de altfel, incită la spontaneitate și curiozitate, prin lipsa promovării unor anumite obiective, prin absența unor indicatoare, dar prin lăsarea câtui indiciu te miri pe unde, care-ți stârnește o poftă nebună de a nu merge indiferent mai departe, ci a coti spre acel loc necunoscut, în speranța că vei descoperi o comoară nebănuită de nimeni. La noi, încă sunt șanse să descoperi un astfel de loc, care să fie pentru câteva clipe doar al tău, de care să n-aibă nimeni habar până când îți va fi prea greu să-ți ții gura și să nu spui de el și altora :) 

Obiectivul de astăzi este din aceeași categorie, a celor neplanificate, care și din această cauză, recunosc, poate mi-a rămas mai cu ușurință într-un loc anume la inimioară, atât de mult m-am atașat de el! A venit, ca multe altele, într-un moment nepotrivit, grăbindu-mă spre București, când deja orele normale de vizitare se încheie și când în buzunar mai aveam fix cei câțiva lei necesari pentru a-mi asigura intrarea. M-am îndreptat spre aici datorită unui indicator răsărit brusc, la o intersecție dintr-o comună vrânceană, la care ajunsesem tot dintr-o pură întâmplare, după ce urmărisem un alt indicator spre un alt obiectiv și tot așa parcă tot veneau curiozitățile, numa-numa să nu ajung mai repede acasă :) Deodată mi s-au activat amintirile din liceu, când am avut mereu cea mai mare medie la istorie din clasă, deși nu trecuse niciodată de 8 (!), și nemuritorul front Mărăști-Mărășești-Oituz parcă a prins viață în fața ochilor mei. Doar câțiva kilometri mă despărțeau de locul primei bătălii din cele trei acolo unde, se va ști mereu, "Pe aici nu se trece!". 
Cum aș fi putut rezista tentației?

mausoleu marasti

Iată-mă, deci, cu puțin timp înainte de ora 17, când se închid mai toate muzeele din România, zăbovind ceva mai mult în mașină, bibilind cine știe ce setări ale camerei foto, în fața Mausoleului de la Mărăști! Când mi-am ridicat pentru un moment privirea, am fost puțin dezamăgită, mă așteptam la ceva mai impunător, mai grandios din punctul de vedere al construcției. Nu știam încă unde era de fapt măreția! Am zărit, astfel, că mai parcaseră deja câteva mașini în jur (hmmm, chiar și iarna, în extra-sezon și la lăsarea întunericului, se pare că mai erau curioși ca mine). Ferice de ei și de zăbovirea mea că a și apărut o duduie care ne-a chemat pe toți să intrăm în mausoleu. Nici nu mai speram la asemenea prilej, începeam deja să mă mulțumesc cu exteriorul. 

Pentru 4 lei/adult și cu permisiunea de a face câte poze doream (o raritate!), am pătruns practic într-un cavou. 5.342 de oameni își duc somnul liniștit la mausoleu ridicat în cinstea lor, în prezența Reginei Maria. Dintre aceștia, doar 116 români și 126 germani au putut fi identificați! Mai altfel spus, doar celor puțin peste 4% dintre cei care și-au vărsat viața pe acest front și ale căror rămășițe au fost adunate în mausoleu le putem ști numele! Toți și-au servit patria în timpul Primului Război Mondial, în bătălia din 9-17 iulie 1917, indiferent că au fost români, ruși, germani sau alte naționalități, iar din majoritatea a rămas doar o cifră seacă în catastiful morții. Ca urmare a acestei lupte, întregul sat Mărăști a fost distrus, iar ce vedem astăzi este un muzeu ambulant. Practic, de la intrarea în sat, pe sub un arc triumfal, la fiecare sută de metri este scrisă o lecție de istorie, într-o biserică, o casă, într-o plăcuță ce amintește de vremuri mai tulburi. Iar ultima amintire, în capătul satului, este aparentul modest mausoleu care se ridică pe un delușor, deasupra unei văi care a văzut (prea) multe. 

Am intrat, deci, într-o atmosferă rece, apăsătoare, cu o lumină difuză și un decor minimal, am colindat coridorul de la primul etaj cu câte o armă așezată într-un colț, o hartă agățată-n cui, un birou de mareșal, o primă introducere... Apoi, cumva, așa cum mă nimeresc deseori, am coborât câteva trepte, la subsol, singură. Aici erau! Cei 5.342 de ostași! Lumina aproape a dispărut, eram înconjurată de nișe unde zăceau mii de cranii, ce se zăreau de-abia dacă te apropiai de geamul ce le despărțea de cei vii, și deodată, în stânga, mi-a zguduit privirea un catafalc cât un om de mare, bogat sculptat, către care se răsfrângeau raze divine. Apoi s-au auzit zgomote și restul vizitatorilor au dat năvală... M-am simțit, pentru câteva clipe, prinsă într-un moment ireal, de nemurire, pe care nu-l voi putea uita poate niciodată. Acolo, între ei, între oameni necunoscuți, care au fost cândva ca mine, dar au avut ghinionul să trăiască în timpuri mai grele și mai agitate, iar istoria nu le-a putut reține numele... 

Când m-am apropiat de sarcofagul acela imens, am descoperit o sală în care se mai înghesuiseră și alte monumente asemănătoare. Erau frumoase, chiar dacă sună poate nelalocului lui să le descriu astfel! Patru oameni cărora le știm numele: mareșalul Alexandru Averescu și generalii Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu, Nicolae Arghirescu. Odihnească-se toți în pace! 

M-am simțit la Mausoleul de la Mărăști ca la Auschwitz! Tulburată, poate mai mult decât mi-aș fi închipuit că voi fi, dar într-un fel ciudat de mulțumită că am avut ocazia să văd acest loc și să ajung să-mi apreciez, încă o dată, și mai mult, propria viață. Aia ''grea", într-o țară din care toți vor să fugă, pentru care alții au luptat și... la ce le-a folosit?

mausoleu marasti mausoleu marasti mausoleu marasti mausoleu marasti
mausoleu marasti mausoleu marasti mausoleu marasti

Cum ajungi?

Mausoleul se află în satul Mărăști, comuna Răcoasa, județul Vrancea. Este accesibil de pe DN 2L (Panciu-Soveja), pe care te poți înscrie de pe E85, din comuna Tișița (care e și ea la mai puțin de 5 km de alt obiectiv din aceeași filă de istorie - Mărășești). Din comuna Răcoasa, trebuie urmărit indicatorul spre Mărăști (DJ 205K), se străbate toată ulița principală a satului, iar la finalul său se ajunge la mausoleu. Drumul este impecabil pe toate tronsoanele (decembrie 2015).

arc triumf marasti



__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!