luni, 30 noiembrie 2015

Minunile evreiesti din Caransebes

Mare păcat că faima orașului Caransebeș se trage mai degrabă de la aeroportul veșnic disputat și de la celebrul său locatar, Fernando, decât de la două obiective extraordinare, de care n-are habar aproape nimeni! În urbea cărășeană veți descoperi una dintre cele mai frumoase sinagogi, nu doar din România, ci aș putea îndrăzni... chiar din lume, unică în țară prin stilul arhitectonic, iar într-un colț de oraș, printre case și străzi unde nu trece picior de străin, se găsește un cimitir evreiesc extraordinar, frumos cum nici nu ți-ai putea închipui că poate fi un astfel de loc, care pe deasupra adăpostește și un mormânt atipic, cum sigur n-ai mai văzut!

Curios să afli mai multe? Hai să descoperim în continuare minunile evreiești din Caransebeș:

sinagoga caransebes

duminică, 29 noiembrie 2015

Marea Neagra in extrasezon nu e deloc o idee rea. Convinge-te!

Oricâte cuvinte de laudă aș aduce mirosului de apă sărată inconfundabil simțit când pe tine ai o geacă groasă și te doare inima că nu te poți arunca în valurile mării, oricât aș spune în gura mare că peisajul pe care îl întâlnești în stațiunile părăsite de avalanșa de turiști este, totuși, extraordinar și merită văzut cel puțin o dată în viață, nu voi putea să te conving să încerci și tu experienta unui sejur pe litoralul românesc până nu te încumeți pur și simplu să-l încerci pe propria piele. Te asigur că vei fi extrem de surprins. Poate mai în bine decât ai crede!

cazino constanta noiembrie

vineri, 13 noiembrie 2015

Balchik – intoarcerea la prima iubire. Candva, pe aici inca se intindea Romania...

Balcicul este un târguşor pitoresc, despre care ai zice că se rostogoleşte în valuri. În grupe murdare căsuţele lui turceşti se caţără pe povârnişurile răpezi, ca şi cum ele ar sta să lunece pe încetul, atrase de apele de desupt. O stradă prăpăstuită scoboară la un port în miniatură; stânci pe amândouă laturile, stânci de piatră cenuşie, ciudat rotunzită, alcătuiesc un mic golf în care orăşelul zace în paşnică răzleţire. Numai odată am fost acolo, dar am o amintire vie a înfăţişării lui neobişnuite, a mulţimii îngrămădite de feţe din toate speţele, a locuinţelor ei mărunte, încântător suite una în capul celeilalte, aşa încât păreau că numai cu greutate stau sprijinite pe nişte coaste atât de răpezi şi rupte.

...scria Regina Maria în cartea sa, “Țara mea”, înainte de cea de-a doua vizită la Balchik, care avea să schimbe pentru totdeauna propria-i soartă, dar și a noastră, a tuturor, a celor care au avut ocazia să-i pășească pe urme într-un colț de exotism balcanic. Din 1936, coasta Mării Negre avea să nu mai fie aceeași. Tocmai se deschidea o impresionantă grădină botanică pe malurile sale, care la aproape un secol distanță, reușeste să bulverseze, să amețească, să cucerească inimi, să rămână în top.

Aceasta este povestea Balchik-ului, un petic de pământ pe care România l-a deținut doar 27 de ani, dar pe care mai avem norocul să-l gustăm, doar dând o “fugă” la vecini.

panorama balchik

duminică, 8 noiembrie 2015

Te-ai uitat vreodata la o sonda de petrol ca la un obiectiv turistic?

Nu-mi spune. Știu deja răspunsul. Și eu treceam indiferentă pe lângă sondele de petrol. Până acum câțiva ani. Când de-abia ieșind din orașul Târgu Ocna (județul Bacău) și îndreptându-mă spre Miercurea Ciuc, am zărit la marginea drumului național 12A, un indicator spre dreapta. Îmi arăta o sondă mică-mică, chiar lângă șosea, cu Trotușul în spate. Peisajul ce o înconjura era de pus în ramă, dar nu asta voia indicatorul cu atâta disperare "să-mi vorbească". Sonda respectivă era pusă acolo, din 1977, pentru a marca zona unde în, 1861, se forase mecanic pentru prima dată în România! 

Interesant... și atât, ai putea spune. Dar când afli că:

- România a fost prima țară din lume cu o producție de petrol înregistrată oficial în statisticile internaționale (se întâmpla în 1938)

- tot în județul Bacău, în satul Lucăcești (azi parte din orașul Moinești), s-a construit prima sondă petrolieră din lume

- Ploieștiul a fost cândva cel mai mare producător de petrol din Europa și tot aici s-a construit prima rafinărie din lume

- România a fost prima țară din lume care a exportat benzină

- la Câmpina se deschidea, în 1904, prima școală din lume de maiștri sondori

-... și că Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant

începe ca informația de la sonda respectivă să capete o cu totul și cu totul altă valoare, nu-i așa? :) 

prima sonda petrol romania targu ocna

miercuri, 4 noiembrie 2015

Iti recomand cea mai moderna gradina zoologica din Romania. O gasesti la Brasov

În România există un fel de curent, cu destui adepți, așa cum e și cel cu anti-vaccinarea copiilor, care nu este de acord cu existența grădinilor zoologice. Mie îmi place să merg în astfel de locuri și le caut înadins în orașele unde știu că există, o vizită acolo făcându-mă să mă simt din nou copil, chiar și doar pentru câteva zeci de minute. Mă bucur nespus să văd animalele cum se joacă, vorbesc cu ele, mă umplu de o energie aparte, uit de toate grijile și mă concentrez să descifrez limbajul necuvântătoarelor. Poate sună a nebunie, dar dacă treci și tu pragul vreunei grădini zoologice și îmi spui că n-ai zâmbit măcar o dată, nu te cred! E suficient să te uiți la vreunul dintre copiii care a fost nerăbdător să ajungă acolo și deja te-ai binedispus. O astfel de terapie este oricând binevenită și, cred eu, de nerefuzat. 

Da, există și grădini zoologice mai triste, dar ele se închid treptat, iar animalele primesc o a doua șansă în altă parte. Da, e crunt să stea închise în spatele unor gratii, dar gândește-te că ele nu văd lucrurile ca noi. Am convingerea că deja toate vietățile provin tot dintr-un mediu controlat, închis, că au trăit toată viața în captivitate și nu cunosc un alt tip de viață. Dacă le-ai forța să intre în mediul lor "natural", cel din cărți, este foarte posibil să le faci, din contră, mai mult rău decât bine, neobișnuite cu pericolele din sălbăticie și reacțiile adecvate, neobișnuite să n-aibă acces permanent la hrană, ba chiar să și-o procure. 

Până și în țara noastră, cea cu atâtea defecte, avem grădini zoologice unde animalele sunt bine tratate. Evident că s-ar putea și mai bine, dar nu se poate ajunge aici dacă nu există interes, care trebuie să vină, în primul rând, de la vizitatori. Cu cât mai mulți, cu atât mai multe bilete vândute și fonduri pentru cei ce nu cuvântă.

Vine azi rândul să te invit la Brașov. Nu în centrul istoric arhicunoscut, ci la... grădina zoologică! Da, și Brașovul are un astfel de obiectiv și nu e unul oarecare: după o investiție de 31 milioane lei, grădina zoologică din Brașov ar fi cea mai modernă din România! 

gradina zoologica brasov februarie 2015

marți, 3 noiembrie 2015

Timisoara nu are o gradina botanica propriu-zisa, dar ne multumim si cu un parc

La câtă fală cuprinde capitala Banatului în ea, mă întreb cum de Timișoara nu deține, pe lângă atracțiile de necontestat, o grădină botanică precum cea din Cluj, Iași sau București. Până și Jiboul, cu o populație de 30 de ori mai mică, are o grădină de toatăfrumusețea! "Nu se cade" ca-ntr-un astfel de oraș, zice-se chiar nedemn de România, să nu te poți plimba printr-un areal cu specii protejate, poate sub o umbreluță cu dantelă, ca-n vremurile bune ale cetății de pe Bega!

Ei bine, poate știi, Timișoara are totuși un asemenea spațiu verde cu pretenții de grădină botanică, despre care te-am informat cu o altă ocazie, dar spre deosebire de suratele ei mai sus amintite, ar putea fi privit ca o bătaie de joc. Timișoara are, deci, un parc botanic, unde oricine are acces gratuit, unde plăcuțele care mai îndrăzneau să te anunțe că treci pe lângă vreo specie deosebită au cam dispărut, și unde delăsarea își spune din plin cuvântul.

Dar fiindcă parcul respiră în Timișoara și nu în altă parte, o plimbare pe aleile sale nu este deloc una dezagreabilă, deși ar putea fi mai mult decât încântătoare. 

parcul botanic timisoara toamna

duminică, 1 noiembrie 2015

Fundatica, viata pe incet inainte

poteca fundatica toamna 2015
Cel mai ușor ajungi în Fundățica prin Fundata, urmând indicatorul de la DN 73, ce te îmbie la un drum îngust, dar bine asfalt, cale de 4 km. Fundățica nu are, momentan, un panou care să te anunțe că ai ajuns la destinație, dar îți vei da lesne seama că ai nimerit unde trebuie, atunci când asfaltul te va părăsi, pensiunile vor dispărea, casele se vor rări, iar oamenii se vor împuțina. 

casa fundatica toamna 2015Vei fi pătruns pe raza unei localități pierdută în negura timpului, care la fiecare pas te va păcăli că e parte dintr-un decor de film de demult, nicidecum un sat unde 2015 nu este din viitor. Va fi o reală aventură să descoperi acest univers prins parcă într-un glob de cristal, aproape neatins de civilizație, numai și pentru că îți va fi foarte greu să conștientizezi că există și o astfel de Românie, că viața în general poate să decurgă și așa, încet, poate prea încet, cu puțini bătrâni care mai au grijă de case și îndeletniciri care n-au auzit de modernitate, ca crescutul animalelor, pășunat, agricultură. Pare imposibil pentru orășean să trăiești așa, dar la o privire mai atentă poate fi modul de trai la care, în subconștient, mulți am ajuns să tânjim. 

Greu al naibii să te trezești dimineața pe o uliță înnoroiată, după ce seara a dat târcoale casei vreo vulpe flămândă (în cazul cel mai optimist), să duci vacile la păscut, să ridici o căpiță de fân, să rabzi frig, ceață, ninsoare, să faci cu mâna ta până și mâncarea ce în oraș e ingredient, fără să auzi vreun claxon, decât mugetelor vacilor, fără lumină noaptea în afara casei, fără vreun magazin la colț, fără să te lauzi pe internet că ai mai găsit o păpădie lângă gardul de lemn! Este greu când știi că poți trăi mai ușor, dar nu neapărat mai bine. Cum să nu-ți priească traiul greu de la munte, când vecini îți sunt 13 specii de orhidee și 42 de specii de fluturi, când de peste drum te veghează gâlme de calcar și în următorul "cartier" locuiesc Bucegii? 

casa fundatica toamna 2015