duminică, 30 august 2015

In Iasi gasesti cel mai bun loc pentru fotografiile de nunta

Chiar dacă e cunoscută de toată lumea cu un nume dizgrațios, Râpa Galbenă, locul mi se pare cel mai bun pentru ședințele foto de la nunți, prin care trecem, mai devreme sau mai târziu, aproape toți dintre noi :) Dar dacă nu dorești să te lauzi că te-ai pozat în, zice-se, cele mai frumoase momente din viață la o... groapă sau nu vrei să îți dai check-in cu un asemenea nume, poți folosi oricând alternativele Esplanada Elisabeta sau Podul lui Eminescu. Nu-i așa că sună mai bine?

Eh, locul nu numai că sună interesant, dar este deopotrivă de frumos, oricum l-ai privi și, inevitabil, reușește să-ți trezească romantismul de care nici nu știai că ești capabil. Este unul dintre locurile mele preferate din Iași și l-aș recomanda oricui, neapărat, să-l viziteze odată ce se află în capitala Moldovei. 

rapa galbena iasi mai 2015

vineri, 21 august 2015

Ghici ghicitoare ce-i: alternativa pentru Valea Prahovei, tot la 100 km distanta de Bucuresti?

Valea Doftanei este unul dintre locurile celebre din relativa apropiere a Bucureștiului, dar am impresia că se bucură de acest loc fain numai localnicii și „capitaliștii”, transformarea ei într-o destinație exclusivă lor nefiindu-i, cred eu, neapărat benefică. Ajunge să fie privită numai ca un loc unde să încingi rapid un grătar, apoi să-ți iei tălpășița, eventual “uitând” în urma ta inerentele resturi, când Valea Doftanei este, în primul rând, un loc cu peisaje superbe, cu suficient potențial turistic.

Într-adevăr, nu veți găsi aici munții stâncoși sau castelele Văii Prahova, care e doar la o aruncătură de deal mai la stânga, însă:

valea doftanei - valea neagra

marți, 18 august 2015

Baile Seiche - o destinatie complet necunoscuta romanilor, dar care aduna tot farmecul Tinutului Secuiesc, in doar cateva hectare

Așa cum mi s-a demonstrat în mai multe ocazii, unele dintre cele mai frumoase amintiri cu care am rămas din peregrinările prin România, au survenit tocmai din locurile care mi s-au arătat pur și simplu, de care nu aveam habar când am plecat de acasă, pe care le-am descoperit întâmplător, în drum spre destinația la care doream să ajung. Așa s-a întâmplat și cu Băile Seiche. Nici măcar nu le reținusem numele când am plecat fascinată și m-am chinuit nițel să-l aflu acum, când a sosit vremea să vă povestesc despre ele. Nici măcar nu le-am descoperit pe îndelete, cum ar fi meritat, pentru că vremea la final de noiembrie nu îmbia la plimbări, iar seara se instalase demult, dar totuși nu mă putusem abține să nu văd ce e cu acel indicator zărit deodată la marginea lui DN 13 A, la câțiva km distanță de Odorheiu Secuiesc în direcția Sovata. 

porti secuiesti baile seiche odorheiu secuiesc

duminică, 16 august 2015

Escapada de week-end in Muntii Ciucas

Când socoteala de acasă nu se potrivește cu planurile muntelui, care are chef și vara de niște dușuri insuportabile pentru cutezătorii ce îndrăznesc să atace potecile sale, trebuie să te mulțumești cu o ședere prelungită la cabană. Chiar dacă planurile inițiale ți-au fost năruite, în Munții Ciucaș nu e bai. Chiar și un week-end întreg petrecut în aceeași poiană în loc să colinzi cărări de vis este reușit! 

Dacă sunteți în pană de idei pentru o ieșire relaxantă la sfârșit de săptămână, haideți și voi la Cabana Muntele Roșu din Ciucaș. O să vă trebuiască niscaiva curaj ca să abordați drumul care ajunge aici, dar cum veți da cu ochii de peisajul incredibil, veți uita și de înjurăturile necontenite către hârtoapele dinainte și de toate grijile care degrabă vor fi lăsate în urmă. 

curcubeu muntele rosu ciucas

joi, 13 august 2015

Sugestia mea pentru o seara de vara in Brasov

Brașovul va fi, cu siguranță, unul dintre orașele de care nu mă voi putea plictisi niciodată, pentru că îmi oferă atâtea locuri exact pe gustul meu (în combinația de istorie medievală și munte din plin), de care mă pot bucura fără să scot vreun ban din buzunar. 

Am ajuns la această concluzie de curând, când pur și simplu m-a "trăsnit"! Mă plimbam într-o seară de iunie, pe aceleași străduțe pietruite din centrul istoric, pe care le știu mult prea bine, în atmosfera aceea de "frig de Brașov" (expresia îmi aparține și o puteți înțelege doar dacă ajungeți să mirosiți frigul specific zonei :) da, într-atât de mult îmi place Brașovul încât cred că și frigul are un miros anume, propriu orașului de sub Tâmpa). Trecusem pe lângă casele cu izul acela dulce învechit de nenumărate ori, pășisem în aceleași sunete inconfundabile pe dalele de piatră și totuși parcă eram aici pentru prima oară, dar îmi plăcea, ca de fiecare dată, la nebunie! 

Am avut atunci o seară perfectă, formată din numai 3 ingrediente. Nu vreau să le urmați întocmai, căci fiecare își are propriul ritm și propriile plăceri, dar nici nu mă pot abține să nu vi le împărtășesc, poate vă vor aduce, cândva, aceeași bucurie. 

piata sfatului brasov seara

marți, 11 august 2015

Spre Cabana Omu, prin infernala vale a Ialomitei

De-a lungul vremii, de fiecare dată când s-a nimerit să colind pe vreo cărare de munte în luna august sau să mă hrănesc din relatările altora, vremea nu s-a aliat deloc cu pofta de aventură. Mă așteptam, așadar, la o vreme capricioasă când mi-am propus să mai cunosc o părticică din Bucegii cei faimoși și atât de familiari. Nu am dat crezare prognozei excelente, știam eu ce-i poate pielea muntelui la peste 2.000 m, dar în loc de o tură ratată, prin ceață și frig, m-am ales tot cu o amintire "de neuitat": o insolație ca la carte!

Chiar și în condițiile date, m-am bucurat de munte, de seva sa pe care doar după un efort susținut și după un prea-plin de porții de peisaje spectaculoase, îi înțelegi importanța. Am învățat o nouă lecție de viață, pentru care nu pot fi decât recunoscătoare, deși n-a fost deloc suportabil s-o rețin și, așa cum mă știu, după ce tot greul a fost lăsat departe, de-abia aștept următoarea ascensiune. Atât de repede am uitat câte am pătimit! Eh, ăsta-i muntele, amnezicul perfect :) 

cabana omu august 2015

vineri, 7 august 2015

Cum am aniversat 5 ani la bord sau cum te poti convinge foarte usor ca avem o tara a naibii de frumoasa

balea lac august 2015
Duminică, 2 august 2015, blogul la bordul căruia tocmai vă aflați a împlinit 5 ani de existență în apele, uneori tulburi și agitate, ale internetului. 5 ani de la această primă poveste. Evenimentul nu putea trece nesărbătorit cum se cuvine, adică... printr-o nouă călătorie prin România!

De data aceasta, pe fondul caniculei obișnuite la câmpie în luna lui Gustar, am ales cu și mai multă nerăbdare forma de relief unde mă simt cel mai bine, și anume muntele, unde în același august e vremea, de obicei, capricioasă; nicăieri, însă, mofturile nu sunt mai ușor de acceptat :)   

cort cabana voinaPlănuiam de ceva vreme să revin într-un loc drag din copilărie, la care m-aș fi întors oricând în cinstea amintirii de neuitat a unei vacanțe petrecute la cort, sub Munții Iezer-Păpușa, visând de atunci să ajung la un lac cocoțat la 5 ore distanță de singurul loc în care mi-a plăcut la nebunie să fac camping. Ce moment era mai potrivit pentru reîntoarcere dacă nu această aniversare? Și cum îmi șade în fire, încă dinainte de a ajunge la destinația mult visată, pe drum fiind, ia să mă uit eu pe hartă și, pe loc, să decid că n-ar fi o idee prea rea să mă mai țin de o promisiune - aceea de a ajunge în acest an și vara pe Transfăgărașan, cât aveam proaspete în minte imaginile din aprilie. Mai conta că aveam la mine doar hainele cu care eram îmbrăcată - pantaloni foarte scurți și o bluză vaporoasă? 

Uite-așa m-am ales cu o aniversare de pus în ramă! Detaliile urmează mai jos. Atenție, detaliile sunt însoțite de imagini care o să vă facă poftă de ducă și o să vă crească stima pentru România!