joi, 30 aprilie 2015

Avem si noi Versailles-ul nostru!

Cred cu tărie că atunci când ai prea mulți bani, inevitabil îți pierzi mințile. Aici mă refer la sume pe care nici nu știi să le scrii corect pe hârtie și pe care nu poți să-ți imaginezi cum i-ai putea cheltui într-o viață întreagă - știu, greu de închipuit un astfel de scenariu -, însă pentru cel supranumit "Nababul", fost primar al Bucureștiului și prim-ministru al României, o astfel de situație pe care oricine ar invidia-o i-a fost mult prea familiară. Avea atât de mulți bani (de nimeni nu știe exact câți!), încât și-a permis să încerce (de 3 ori!) să-și creeze propriul Peleș. Oare de câți bani ai avea nevoie astăzi să-ți faci propria replică a unuia dintre cele mai faimoase castele ale Europei? Propun să ne oprim din start în a încerca să facem vreun calcul. 

Dar când obsesia îți devine nebunie și buzunarele te țin nenică, chiar te încumeți să faci ceva încă și mai măreț decât marele Peleș! Dacă țelul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a avut sorți de reușită, rămâne astăzi doar să ne imaginăm. Din toate tentativele sale, însă, avem și noi de câștigat. Drept moștenire, ne-au rămas două palate încântătoare și o ruină zdrobitor de frumoasă. Dacă ele ar avea astăzi puterea să-l întreacă în măreție pe celebrul Peleș, rămâne la latitudinea fiecăruia care le vede... 

Muzeul Național "George Enescu" din București, de pe Calea Victoriei, Castelul Cantacuzino din Bușteni sau... eroul nostru din articolul de față - Micul Trianon din comuna Florești, județul Prahova. Oglindă-oglinjoară, e vreunul cel mai frumos din țară?


miercuri, 29 aprilie 2015

Palatul imblanzitorului de lei din Somalia

Deși Dimitrie Nicolae Ghika este recunoscut pentru cei doi ani petrecuți în "Cornul Oriental al Africii" (Somalia de astăzi și sud-estul Etiopiei), astăzi nu vă propun o expediție asemănătoare, care să cuprindă studierea botanicii, a climei locale sau partide de vânătoare, ci vin cu o sugestie mai pașnică și mai ușor de îndeplinit - vizitarea reședinței de vară a unuia dintre cei mai faimoși exploratori români. Nu în Somalia, ci în orașul Comănești, din județul Bacău. 

palatul ghika comanesti

luni, 27 aprilie 2015

Unde s-a descoperit "closca cu puii de aur"

Nu știu cât timp le-a luat lui Stan Avram și Ion Lemnaru să descopere, în 1837, cel mai mare tezaur din lume de până la cel al lui Tuthankhamon, dar în 2015, mi-a luat aproximativ o oră să găsesc locul unde s-a întâmplat minunea. 

tezaur pietroasele buzau

luni, 20 aprilie 2015

Prin Bucurestii lui Mircea Eliade: centrul unei inepuizabile mitologii

sursa foto
N-a trecut niciun secol de când fantasticul Mircea Eliade colinda prin Bucureștiul său drag și, totuși, este destul de greu astăzi să-ți imaginezi cum arăta Capitala contemporană cu marele om. Cu siguranță, era un oraș nemaipomenit, de i-a fost atât de aproape de sufletul deloc ușor de impresionat și pe care i-a fost dat să-l străbată, pentru ultima oară, în august 1942. S-a stins la Chicago, la 79 de ani, după o viață de excepție, din care însă 44 de primăveri le-a petrecut departe de Bucureștiul care l-a inspirat în atâtea volume memorabile. 

Dintre ele, recunosc, am citit doar cinci ("La Țigănci", "Maitreyi", "Nuntă în cer", "Romanul adolescentului miop", "Domnișoara Christina"), însă preferata mea rămâne prima, carte care fără îndoială a plăcut enorm oricui a citit-o. Dintre aceștia, destui au fost cei cărora le-a surâs să descopere crâmpeie de realitate printre atâtea rânduri misterioase, așadar o plimbare pe urmele lui Eliade, propusă de ghizii de la A.R.C.E.N. a fost de nerefuzat pentru mulți, printre care m-am numărat și eu, într-o răcoroasă, dar plăcută duminică de aprilie. 

Vă invit, așadar, și pe voi să îndrăzniți să descoperiți universul real al lui Eliade și cu proxima ocazie să o luați la pas în perimetrul străzilor Mântuleasa - Romulus – Popa Soare – Dimineții – Pictor Romano – Plantelor – Negustori – Dumitru Stăniloae – Calea Moșilor – Sfinților - Radu Cristian, prin "cartierul" copilăriei și adolescenței lui Mircea Eliade. 


duminică, 19 aprilie 2015

Ofera-ti o vizita la Corbii de Piatra. Vor urma momente pe care nu le vei uita niciodata!

Nu știu cum a fost posibil ca într-un colțișor dintr-o comună a județului Argeș să se adune atâtea lucruri interesante de văzut! Poate la Corbii de Piatră poți spune, cu adevărat, că ai descoperit un loc binecuvântat de Dumnezeu, altfel nu-mi pot explica de ce tocmai aici, într-un singur loc, poți descoperi cea mai veche pictură din Țara Românească, o biserică unică în România prin existența a două altare cu hram dublu într-un singur naos, prima mănăstire de călugărițe înființată la noi în țară sau locul unde se spune că s-au adunat rămășițele oștirii lui Mihai Viteazu

Nu e suficient? Din oferta de la Corbii de Piatră nu lipsesc nici semnele unui altar păgân, de lângă biserica săpată la subsolul unei imense roci, vorbele de duh, cărări întortocheate și peisaje tihnite, dar amețitor de frumoase. 

primavara corbii de piatra

duminică, 12 aprilie 2015

Uneori, sa fii prizonier este cea mai tare experienta! Studiu de caz: Transfagarasan, Paste 2015

11 aprilie 2015, Sâmbăta Mare

Dă-mi acum Elveția și o să ți-o refuz categoric! În România mea, la înălțimi de două ori mai mici ca-n Țara Cantoanelor, peisajele sunt sen-za-ți-o-na-le!!! Stau la balconul camerei 209 de la Cabana Capra, la 1585 m, și nu mă mai satur să privesc și să mă uimesc. Privesc și mă minunez, privesc și mă minunez...

Sunt captiva Munților Făgăraș și mă simt extraordinar! Primul meu Paște la înălțime, înconjurată de tone de zăpadă în a doua lună de primăvară, este cel mai frumos cadou pe care mi l-ar fi putut aduce Iepurașul. Am ajuns aici cu greu, în Vinerea Mare, pe la orele 22:00, și dacă m-aș fi răzgândit, ar fi fost deja prea târziu. Încă 3 zile voi rămâne în ținutul munților de necucerit, răpită de Transfăgărășan. 

peisaj transfagarasan cabana capra

joi, 9 aprilie 2015

Scepticii vor fi cuceriti de aceasta statiune-fantoma!

România e bogată, cel puțin într-o privință: are o mulțime de locuri și obiective care nu sunt incluse în ghidurile turistice sau în traseele obișnuite ale călătorilor. De obicei, sunt ignorate, în mersul nostru către o anumită destinație și doar o extraordinară curiozitate ne poate face să ne abatem din drum, când vedem un indicator spre un loc necunoscut și nepromovat. Să recunoaștem, nu toți suntem dispuși să ne "pierdem timpul" în locuri despre care nu știm (mai) nimic, darămite în zone despre care a căror epocă de glorie știm că a apus demult. 

Astăzi este ziua în care sper că îți veți schimba punctul de vedere. Pentru tine, ca turist și ca om, ar fi o cruzime să nu-ți oferi o astfel de călătorie, chiar și de numai câteva minute, printr-un loc necunoscut, non-turistic după standarde. Malnaș Băi (unde naiba mai e și asta?) este un exemplu în acest sens. Oare câți dintre turiștii care se grăbesc spre Lacul Sfânta Ana, se depărtează numai doi kilometri de la drumul european E 578 (DN 12), care leagă Sfântu Gheorghe de Miercurea Ciuc, pentru a descoperi o stațiune care se promovează la șosea doar printr-un indicator sec? De ce ar face-o, m-ai putea întreba. Iar eu îți răspund sincer: de ce n-ar face-o? :)

malnas bai

duminică, 5 aprilie 2015

In cautarea primaverii, la Mogosoaia. Insistand prin ploaie!

Ultima duminică de martie a lui 2015 m-a surprins la margine de București, într-un an în care primăvara ba ne-a salutat, ba s-a retras, ba a revenit și astfel, tot jucându-se cu noi, parcă n-am dorit-o niciodată mai cu ardoare. În sine, acest anotimp este o invitație la plimbare, la descoperire de locuri noi, la destinații turistice puse natural în valoare. Să se termine martie și să nu fi ieșit încă din ținuta de iarnă este crunt, așa că, pe 29 martie, pur și simplu n-am mai rezistat și am tulit-o spre cel mai apropiat loc unde TREBUIA să se fi instalat deja primăvara. Cui îi mai păsa că ploua nesătul? 

Când primăvară întârzie să apară, o găsești pitită la Mogoșoaia, printre stropi de ploaie.

palatul mogosoaia 2015