Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Experienta unei cine in cel mai vechi restaurant din Romania

După cum poate știți, Sibiul este unul dintre orașele mele favorite, iar șirul dăților când i-am fost oaspete a fost pierdut demult. Cred cu tărie că mi-a pătruns atât de mult în suflet și pentru că, în urmă cu 10-11 ani (Doamne, chiar am ajuns să am amintiri atât de îndepărtate???), mi-a cucerit papilele gustative și m-a făcut să mă simt foarte bine într-unul din multele și deosebitele sale restaurante. Nu știam pe atunci că era cel mai vechi restaurant din România, nici nu plătisem din banii proprii consumația, dar aveam să nu mai uit niciodată pieptul de pui cu mac à la Dracula pe care l-am devorat prima oară în vara lui 2004, iar un an mai târziu, tot în luna iulie, aveam să repet experiența. 

Nu știam în 2005 că va fi ultima dată când voi avea în față pieptul de pui camuflat într-un strat generos de mac, cu ochi și colți vampirici făcuți din vreo legumă, cu interiorul gustos aducând a cordon bleu. Era gustul și aspectul Sibiului meu, care la un deceniu distanță, avea să fie pierdut pentru totdeauna! Pentru mine, însă, Sibiul va rămâne mereu și o bucățică de "Butoiul de aur" :)

butoiul de aur sibiu noaptea

Cred că prima dată m-am așezat la masă din pură întâmplare, alături de părinții mei căutând un restaurant unde să ne ostoim foamea după o plimbare îndelungată prin oraș. Nici nu era greu să nimerești la "Butoiul de aur", nume care în sine atrage instantaneu mușterii. Era și încă este situat la baza Pasajului Scărilor, chiar lângă scara care coboară din Piața Huet, numită Strada Turnului. Nu cred că ne-am simțit de la început în largul nostru, niște excursioniști echipați ca atare într-un loc care respira a lux și medieval, cu niște prețuri care țin bine minte că la nivelul anului 2004 nu erau tocmai mici (vedeți mai jos). Dar nu ne-am ridicat de la masă și drept urmare aveam să iubesc Sibiul încă și mai mult! 

Era multă lume atunci, decorul era cavaleresc și te teleporta cu ușurință în altă lume, aia când tot ce e azi turistic în Sibiu era proaspăt construit, iar mâncarea era perfectă! Îmi plăcuse mult, mult de tot, într-atât încât de fiecare dată când am revenit în oraș, aveam să pomenesc însoțitorilor de acest loc (Ionuț, mai ales, iartă-mă că te-am tot bătut la cap!). Tot făceam în așa fel încât pașii să-mi treacă și prin fața restaurantului și tot promiteam că o să mă mai așez la masă, musai să-l duc și pe Ionuț să vadă minunea. Recunosc, am ezitat atât de mult, fiindcă mi-era teamă de prețurile mari (când știi că acum plătești din bugetul tău de vacanță...) și mă nedumerea mereu lipsa de clienți (după mine, semn clar că a rămas la fel de scump cum mi-l aminteam). 

La început de septembrie 2015, într-o seară de sâmbătă, aveam în sfârșit să revin la masa Butoiului de aur. Mă hotărâsem deodată fiindcă, întâmplător, căutând altceva pe internet, aflasem că el este cel mai vechi restaurant din România, la care cică ar fi poposit și Mihai Viteazu! Wow! Cred că eram cel mai entuziasmat client al lor, intrând cu un zâmbet imens și întrebând primul chelner ieșit în cale dacă avem unde să ne așezăm, neavând rezervare. Aveam să aflu repede că nici într-o sâmbătă seara, pe la ora 21, nu se umple de meseni și ne putem așeza fără probleme la o masă de 4 persoane. Cheful mi-a pierit, din păcate, cu o viteză impresionantă, când am constatat că e mai mic decât mi-l aminteam și tot decorul care mă impresionase în urmă cu 10 ani dispăruse. Iar când mi s-a așezat meniul în față, am fost cu adevărat dezamăgită. Dispăruse Dracula cu mac! Nuuu! Și nimic altceva nu mai era așa cum știam, cum mă cucerise. Singurele două lucruri care mi-au mai plăcut au fost denumirile din meniu (nu aveai cum să nu zâmbești) și ciupercuțele umplute pe care le-am avut la "platoul de plecat la luptă". Era clar că în acest timp se schimbase proprietarul și viziunea, din punctul meu de vedere ruinând total un loc cu un potențial imens. Mi-a părut rău că nu se menționează nicăieri și nu se exploatează corespunzător fala de a fi primul restaurant din țară, iar prețurile sunt destul de piperate, neoferind în schimb un gust de neuitat. Având în vedere competiția care în urmă cu niște ani nu exista (acum în Sibiu sunt multe restaurante excelente!), rămâne să recomand "Butoiul de aur" doar celor care vor să "bifeze" și o masă la ăl mai bătrân restaurant mioritic. Vă puteți lăuda cu asta, că a doua oară este foarte posibil să nu mai reveniți. Nici eu, cu mare greutate trebuie s-o spun, nu voi mai reveni, dacă între timp nu se schimbă ceva :(

butoiul de aur sibiu noaptea interior butoiul de aur sibiu interior butoiul de aur sibiu pasajul scarilor sibiu noaptea

Îmi vreau amintirile înapoi! Vreau "Butoiul de aur" așa cum era! 

restaurant butoiul de aur 2004  
restaurant butoiul de aur 2005 
Meniu 2004:
- cotlet de porc la grătar: 7 lei
- piept de pui cu mac "Dracula": 9,7 lei
- ciuperci sote: 3,7 lei
- cartofi prăjiți: 2,4 lei
- salata de varză albă: 2,3 lei
- apă plată Borsec la 0,5 L: 1,6 lei


Meniu 2015:
Bunătățuri fripte
- platou de plecat la luptă (350 gr): 19 lei

Zama din Ardeal
- zama de fusoi în pită (850 gr): 16 lei
- ciorbă de văcuță (350 gr): 13 lei

Bucate porcești
- Mititei a la Pastorel: 4 lei/buc.
- Ceafă de porc sfârâită (200 gr): 18 lei
- Țambal de porc (400 gr): 22 lei
- Ciolan înfumurat (300 gr): 18 lei

Dezlegare la pește
- Șalău aproape bou (200 gr): 24 lei
- Păstrăv pârjolit (200 gr): 21 lei

Bucate încurcate
- Crumpene fripte (200 gr): 6 lei
- Mămăligă pripită (200 gr): 5 lei

Dulcegării
- Plăcinte sincere cu mere (150 gr): 13 lei
- Clătite cu ce'o fi (130 gr): 12 lei

Limonadă: 11 lei
Ursus la halbă: 6 lei

meniu butoiul de aur sibiu
meniu butoiul de aur sibiu
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!