Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 11 august 2015

Spre Cabana Omu, prin infernala vale a Ialomitei

De-a lungul vremii, de fiecare dată când s-a nimerit să colind pe vreo cărare de munte în luna august sau să mă hrănesc din relatările altora, vremea nu s-a aliat deloc cu pofta de aventură. Mă așteptam, așadar, la o vreme capricioasă când mi-am propus să mai cunosc o părticică din Bucegii cei faimoși și atât de familiari. Nu am dat crezare prognozei excelente, știam eu ce-i poate pielea muntelui la peste 2.000 m, dar în loc de o tură ratată, prin ceață și frig, m-am ales tot cu o amintire "de neuitat": o insolație ca la carte!

Chiar și în condițiile date, m-am bucurat de munte, de seva sa pe care doar după un efort susținut și după un prea-plin de porții de peisaje spectaculoase, îi înțelegi importanța. Am învățat o nouă lecție de viață, pentru care nu pot fi decât recunoscătoare, deși n-a fost deloc suportabil s-o rețin și, așa cum mă știu, după ce tot greul a fost lăsat departe, de-abia aștept următoarea ascensiune. Atât de repede am uitat câte am pătimit! Eh, ăsta-i muntele, amnezicul perfect :) 

cabana omu august 2015

Fiindcă eu am pățit-o rău de tot, asta nu înseamnă că voi trebuie să vă temeți să-mi călcați pe urme! Ba din contră! Chiar vă doresc să aveți parte de aceeași vreme splendidă pe care am prins-o eu, pentru că traseul este extraordinar de frumos și ar fi păcat să nu vă bucurați de peisajul din jur din cauza păcatoasei cețe. Vă zic de la bun început, însă, că trebuie să vă pregătiți

În primul rând, sufletește. Pentru că traseul este mediu spre dificil, chiar greu dacă nu aveți antrenament sau condiție fizică de invidiat (nu vă condamn, mă regăsesc în totalitate) și trebuie să stiți dinainte la ce vă înhămați, să nu vă speriați de durerea care va urma. Va fi un pic amorțită de frumusețea cu care vă veți delecta privirea în desele pauze, însă dacă intenționați ca după ce ieșiți din această vale să continuați explorarea Bucegilor, indiferent pe unde ați lua-o, tura va deveni obositoare după tot efortul depus până aici. Dar nu v-am spus unde să mergeți :) 

De la Hotelul sau Telecabina Peștera, situate în prea faimoasa zonă Padina, se urcă vertiginos prin Valea Ialomiței, trecând pe la Cascada Obârșia Ialomiței (da, de aici izvorăște râul!) și culminând cu Mecetul Turcesc (o impresionantă aglomerare de roci, un alt punct de reper cunoscut în Bucegi). Se ajunge în drumul care vine dinspre Cabana Babele și duce spre Cabana Omu, de care v-am povestit pe îndelete în 2013. De la Peștera la Cabana Omu sunt anunțate pe indicator 3 h. Eu am făcut, cu o pauză de masă și multe alte opriri (mai mult sau mai puțin dorite) 3h și jumătate. Deci estimez că timpul mediu de parcurgere pentru un om normal (nu alpinist, munțoman înrăit, sportiv de performanță) poate fi și de 2 ore și jumătate. Însă vor fi 2 ore și jumătate infernale, dar frumoase-foc! 

De la Cabana Omu, pe drumul obișnuit spre Babele, am făcut 1 oră și jumătate, iar de la Babele am coborât cu telecabina până la Peștera. Durata: până în 10 minute și 20 lei scoși din buzunar. Per total, însă, am stat cam 6 ore fără oprire direct sub razele soarelui de august, fix în perioada cea mai periculoasă (de la 11 la 17), așa că ajungem la a doua etapă de pregătire :)

Echipamentul. Cred că nu mai are sens, dar totuși insist, că nu trebuie să vă prind pe aici și oriunde e potecă de munte fără bocanci în picioare sau încălțăminte specială de drumeții. Este absolut necesar și aici și nu e un moft! Punctul 2 în lista de bagaje este APA! Într-o oră, eu am băut 2 litri de apă minerală (are săruri, bune și ele pentru că le elimini prin transpirația care nu va lipsi, dacă nu din cauza soarelui, din cauza efortului cu siguranță). Ultimul loc de unde ați mai putea găsi apă pe traseu este cascada (cam la o oră după ce ați plecat) și până aici sunt diverse pârâiașe ispititoare, la care vă rog să apelați doar dacă n-aveți alternativă. Nu vă recomand să vă hidratați de la niciuna din aceste surse, așa că luați-vă destule rezerve în rucsac. Și mai dați să care și la cei care vă însoțesc :) De ce nu recomand? Fiindcă deși arată îmbietor și poate vremea o cere, vara sunt diverse turme care pasc în jur și își fac nevoile fix pe traseul căderii de apă, iar turiștii trec și ei prin aceeași apă, deci pe lângă riscul insolației cu care m-am ales eu, ați putea face și o toxinfecție care v-ar pune capac. Nu vă bazați că veți cumpăra de la Cabana Omu. În week-end-urile de vară cozile sunt foarte mari și proviziile lor se termină rapid.

Trebuie să mai luați la voi, NEAPĂRAT, ceva de pus pe cap! Eu nu am simțit că arde atât de rău soarele decât atunci când a fost prea târziu. De asemenea, ar fi ideal să aveți un pantalon de munte 2 în 1, care să-și detașeze partea de jos, având astfel pantalon scurt când sunteți pe urcări accentuate și vă este mai ușor să le abordați astfel, și pantalon lung în restul timpului, când vă mai protejați picioarele. Sau să alegeți de la bun început un pantalon lung. Chiar dacă vi se va părea mai cald astfel echipați, îmi veți mulțumi la final de zi, având o bună parte din corp neexpusă la soare :) 

Următorul obiect indispensabil de pus în bagaje și de folosit din plin este loțiunea de protecție solară/de plajă. Sunt multe roci pe toată durata traseului, care pe de o parte îi dau farmecul deosebit, iar pe de altă parte par să funcționeze mai bine la bronz decât nisipul și marea! Și mâncați cât mai puțin sau deloc până ce ieșiți din Valea Ialomiței, pentru că ascensiunea foarte abruptă în combinație cu căldura excesivă impun o alimentație cât mai ușoară și o hidratare pe măsură. 

Astfel pregătiți, mai rămâne să porniți la drum. Curaj! Nu veți avea niciun loc, dar niciunul!, unde să vă adăpostiți de soare. Traseul va începe într-un urcuș moderat, deci nici foarte ușor, apoi se va domoli total și se va strecura printr-un paradis cu mici și foarte scurte porțiuni de cățărare, apoi vă va mai lăsa un pic să vă bucurați de tot, ca mergând prin dreapta cascadei să vă trântească în față o pantă minunată :)) Veți fi trecut de-abia de etajul inferior al Văii Ialomiței și veți fi nimerit pe un platou cu o potecă lejeră și tot înaintând să vă pregătească marea surpriză - o bătaie de joc cruntă! Ultima porțiune din traseu este o "prea-frumoasă" pantă ce urcă prin dreapta Mecetului Turcesc. Vă oferă constant priveliștea drumului care vine de la Babele, domol și plin de turiștii care vin cu avântul de care voi nu aveți cum să-l mai pompați în picioare. 

Cu toate acestea, Valea Ialomiței din Bucegi este un traseu superb, care scoate untul din voi, dar vă oferă, în același timp, peisaje DI-VI-NE! Poate dacă ar fi fost mai ușor de abordat și nu m-ar fi năpădit insolația, culmea, nu mi-ar fi plăcut atât de mult :)  

magari valea ialomitei traseu babele omu vedere valea ialomitei valea cerbului august 2015 valea cerbului august 2015 valea gaura vedere omu valea ialomitei august 2015
valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015
valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015 valea ialomitei august 2015 valea ialomitei la pestera valea ialomitei mecetul turcesc valea ialomitei mecetul turcesc
valea ialomitei august 2015 bucsoiu vedere omu cabana omu august 2015 cabana omu august 2015 cascada obarsia ialomitei august 2015 cascada obarsia ialomitei august 2015


Ziua de 8 august 2015 am încheiat-o în stilul tipic bucegian, așa cum vă anunțasem pe Facebook :) 

coada telecabina babele

Cele mai amuzante cozi sunt cele la care tu ai treabă fix în direcția opusă :) Cam atât de lungă era coada de la Telecabina Babele, sâmbătă, 8 august, la ora 17:30, deci cu un sfert de oră înainte de ultima coborâre oficială spre Bușteni. Aceștia sunt "doar" turiștii de afară, nu se văd cei care așteaptă după stânca din dreapta și în clădire!

Eu pariasem că nu pleacă toți până la ora 22, cei de la telecabina spre Peștera știau mai bine: nici la miezul nopții nu sunt toți jos!
Astfel de imagini se pot vedea numai în Muntii Bucegi și chiar dacă la prima vedere strică farmecul peisajului, eu cred că îi dau o savoare aparte. Sau cel puțin mie mi-a prins bine bufnitura în râs când mi-am dat seama că nu voi avea ce "peripeții" să povestesc de la coadă. Mi-a fost de-ajuns urcarea infernală prin Valea Ialomiței din acea zi! 

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!