Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 11 mai 2015

Fortul 13 Jilava: Auschwitz-ul romanesc

Țin să precizez de la bun început că povestea de mai jos, care urmează să fie depănată la bord, este cât se poate de reală, deși mintea omului de astăzi este incapabilă să înțeleagă cum de astfel de lucruri chiar s-au întâmplat și astfel de locuri chiar au existat. Ca și la Auschwitz, este o destinație în care trebuie să ajungi măcar o dată-n viață, este la fel de obligatoriu, dar din motive diferite față de cele care au dus la pierzanie oamenii care i-au conferit pe vecie faima monstruoasă. 

Te asigur încă dinainte de a-ți spune mai multe că este o destinație pentru care merită să vii special în sudul Bucureștiului, chiar dacă tu locuiești în nordul extrem al țării sau chiar pe meleaguri străine. Nici nu trebuie să-ți faci griji în privința parcării, ai cele mai mici tarife la Rin Airport, pentru doar 20 lei/zi, iar obiectivul de față este ușor accesibil pe Șoseaua de Centură, chiar și de la Otopeni (în acest sens, ai aici mai multe informatii despre parcare si cazare in Otopeni). 

Astfel rezolvate problemele inerente turismului, te poți concentra pe cum să-ți pregătești inima de ce îți va fi dat să vezi și să trăiești. Te avertizez încă de pe acum că o vizită la fosta închisoare Jilava, nume care sunt sigură că deja îți dă fiori, nu poate fi, de fapt, pregătită, ci doar programată. Nimic nu te poate pregăti pentru o astfel de vizită, nimic nu te poate face mai puțin expus sentimentelor care te vor măcina cât timp vei păși pe lungile și recile coridoare ale durerii. Dar este o vizită pe care trebuie s-o faci, după cum spuneam!

intrare fort jilava

Aruncat din tren direct în fața unei porți boltite pe care se întrezărește acel număr care nu anunță niciodată ceva bun. 13. Până acolo, însă, se deschide un tunel al infernului, flancat de o parte și de alta de gardieni cu bâte, cozi de topor și mături în mâini, pe care nu se sfiesc să le folosească din plin, pe spatele tău, în cap, la picioare, oriunde apucă. Nu ai cum să scapi! În batjocură, că doar te afli totuși în Micul Paris, ți se urează... Bienvenue à Jilava! Când poarta de fier se deschide, știi că supliciul a luat sfârșit doar ca să înceapă altul. Dincolo de acea poartă, nu mai e cale de întoarcere! Dacă vei supraviețui, vei fi mutat la alt centru de detenție. Dacă nu... oricum nu vei putea evada. Nimeni nu a izbutit!

~

Acesta era ritualul de primire la Jilava, în perioada 1948-1964, când puterile-i malefice au fost la cel mai înalt nivel, atunci când majoritatea deținuților politici au trecut pe aici. Am vrut să te transpun pentru un moment în locul unui nefericit, căci atunci când te vei afla și tu în fața acelei porți, inevitabil, te vei întoarce în timp și vei avea această imagine în minte. Atât de vie va fi încât o vei simți! 

Jilava este, poate, cea mai faimoasă închisoare comunistă românească și cele pe care le vei afla și le vei vedea aici întrec orice altă experiență asemănătoare.

curte fort jilavaConstruit din ordinul lui Carol I, ca și Chitila sau bateria 9-10, pentru a face parte dintr-o centură de apărare a Bucureștiului împotriva amenințării otomane, Jilava a devenit singurul fort folosit ca peninteciar, funcție pe care a deținut-o din 1907, timp de peste 6 decenii! Până atunci, a fost folosit ca depozit și cazarmă, însă perioada de glorie sumbră și-a adjudecat-o când a devenit peninteciar de tranzit.

interior fort jilavaPerioada medie de detenție era de câteva luni, iar cei care supraviețuiau regimului de detenție și sistemului de tortură considerat unic în lume erau trimiși la alte pușcării "renumite" (Aiud, Sighet, Văcărești, Pitești s.a.). Primii deținuți au fost țăranii răsculați de la Flămânzi, apoi cei care nu voiau să se înroleze, ulterior legionarii și, într-un final, "inamicii" comuniștilor.

Fortul a fost construit la 10 m sub pământ, deci numele i se potrivește de minune, inundațiile fiind frecvente inclusiv în zilele noastre. Temperatura constantă în fort era și este de 16 grade, frigul nefiind defel o problemă, ci umezeala și tot ce derivă de aici, alături de specialele tratamente, condiții și surprize permanente care făceau din traiul aici imposibil de descris ca un coșmar, cuvânt prea frumos pentru Jilava.

Probabil cel mai de impact moment din toată vizita la Jilava este zărirea inscripției de pe un perete, scrisă de un fost deținut, din memoria incapabilă să uite, la ani distanță după eliberare:

citat fort jilava


După cum spuneam, paiele nu aveau menirea de a ține de cald (uneori, era chiar insuportabil de cald, dar mai ales sufocant!), ci aveau rolul de a mai atenua din durerea resimțită în urma bătăilor permanente. Cum reușeai să supraviețuiești? Eroii care au izbutit, toți, spun că răspunsul a fost credința. Prin ce au fost nevoiți să treacă osândiții? Unele fapte îmi este imposibil chiar și să le scriu. Poate ar trebui să le afli tu, la momentul potrivit. Aș fi zis că mai bine rămâneam neștiutoare de ce un om e capabil să-i facă altuia, dar nicio lecție de viață nu se învață fără a lăsa urme, de orice fel.

culoar fortul jilava
De la 5 dimineața la 10 seara să fii obligat să stai numai în picioare, fără a avea vreo secundă vreo sursă de lumină, neștiind astfel cum a trecut timpul, când e zi, când e noapte, să mănânci morcovi pe jumătate stricați sau terciuri cu resturi de la animale de pe care nu s-a curățat părul sau chiar, mă scuzați, organele lor sexuale, să faci genoflexiuni până la leșin, să se "distreze" paznicii la dușuri, alternând apa rece-caldă sau lăsându-i pe deținuți săpuniți fără a se mai putea spăla, sufocări în hârdaie pline de fecale și, peste toate, bătăile ce nu lipseau din nicio zi, care se sfârșeau uneori doar când plesnea pielea celui pedepsit.

Cine putea să facă așa ceva unei alte ființe umane? Erau români. Gardienii proveneau din satele învecinate, fără educație, cu o singură sarcină: aceea de a da fără milă și fără excepție. Iar pentru meseria lor, erau plătiți bine, deci nu le mai păsa ce făceau. Nu erau niște animale, erau mai prejos de atât! Pedeapsa supremă? Căci era ceva considerat "cel mai rău". Celula neagră. Deținutul era aruncat aici legat la ochi, într-o cameră cu pereții vopsiți în negru și cu pardoseala acoperită cu pământ și apă, într-o viermuire de gândaci și șobolani. Senzația resimțită de condamnat era aceea de infinit, căci încăperea părea să nu aibă capăt!

celula fort jilava
Celulele "obișnuite", însă, aveau paturi suprapuse, pe fiecare stând mai multe persoane, iar mereu cel care sosea ultimul, dormea direct pe jos, pe dușumeaua rece și jilavă. Doar când vreun coleg de suferință dispărea din celulă, cel de jos avea șansa de a "avansa" în ierarhia paturilor. Aceste celule aveau ferestruici cu gratii, însă în unele perioade, când Jilava era foarte aglomerată, acestea chiar au fost acoperite și bătute în cuie, ceea ce a rezultat în sufocări în masă!

~

curte fort jilava


După cum am spus și cu alte ocazii, din păcate, aceasta nu este o poveste care se potrivește cu blogul celor mai frumoase povești despre România și, bineînțeles, aș fi preferat să nu am ce spune, să nu fi existat un asemenea loc! Însă pentru că situația e contrară, nu trebuie ca astfel de obiective să le aruncăm în umbra uitării, căci așa am contribui și noi la o crimă! De aceste locuri trebuie să se știe, aceste fapte trebuie expuse și lecțiile trebuie învățate, chiar dacă asemenea obiective ne pot strica feng-shui-ul și nu dau bine în ghidurile turistice. Frumusețea unei astfel de povești și a celor care au ochi s-o citească și inimă s-o simtă constă în puterea de a învăța din greșelile umanității, de a le împiedica să le repete și de a ne transforma, pe noi, în niște oameni mai buni, mai înțelepți, mai altfel!

interior fort jilava


Bine de știut

1. Vizitarea fortului este posibilă exclusiv cu programare (adresează-te pe site sau pe Facebook), este ghidată, fără a se impune un număr minim de persoane participante
2. Vizita se efectuează pe baza unui act de identitate (care rămâne în posesia angajaților peninteciarului pe toată durata vizitei) și se percepe o taxă de 15 lei/persoană
3. Accesul este interzis cu telefoane mobile (inclusiv căștile trebuie lăsate afară!), dar este permis cu aparate de fotografiat și chiar ești îndemnat să pozezi și să împărtășești experiența ta la cât mai multe persoane
4. Fotografiatul este permis oriunde pe teritoriul fortului, însă poți ridica aparatul la ochi de-abia când ajungi în fața porții de intrare în fort. Până aici, vei fi trecut deja prin curtea actualei închisori Jilava, unde sunt încarcerați vedete precum George Copos, Mihai Stoica sau Gică Popescu. 
5. Vizita durează minim o oră și se poate prelungi în funcție de cât de repede te poți dezmorți din atmosferă și, de asemenea, depinde de gradul de inundație din momentul vizitei
6. Toți vizitatorii trec printr-o poartă de detecție a metalelor. Treci încet prin ea, altfel s-ar putea să facă zgomot, chiar și dacă nu ai nimic metalic pe tine :) 

curte fort jilava

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!