Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 12 aprilie 2015

Uneori, sa fii prizonier este cea mai tare experienta! Studiu de caz: Transfagarasan, Paste 2015

11 aprilie 2015, Sâmbăta Mare

Dă-mi acum Elveția și o să ți-o refuz categoric! În România mea, la înălțimi de două ori mai mici ca-n Țara Cantoanelor, peisajele sunt sen-za-ți-o-na-le!!! Stau la balconul camerei 209 de la Cabana Capra, la 1585 m, și nu mă mai satur să privesc și să mă uimesc. Privesc și mă minunez, privesc și mă minunez...

Sunt captiva Munților Făgăraș și mă simt extraordinar! Primul meu Paște la înălțime, înconjurată de tone de zăpadă în a doua lună de primăvară, este cel mai frumos cadou pe care mi l-ar fi putut aduce Iepurașul. Am ajuns aici cu greu, în Vinerea Mare, pe la orele 22:00, și dacă m-aș fi răzgândit, ar fi fost deja prea târziu. Încă 3 zile voi rămâne în ținutul munților de necucerit, răpită de Transfăgărășan. 

peisaj transfagarasan cabana capra

Cel mai frumos drum din lume este închis chiar și primăvara, dar temerarilor le este oarecum permis accesul pe partea județului Argeș până la Cabana Capra. În dreapta sa, cum privesc și eu acum, drumul pe care în multe veri l-am străbătut este pur și simplu necurățat de zăpadă și niciun picior de om nu a cutezat să deranjeze marea de omăt. Singurele indicii care amintesc că pe acolo vara circulă mulți turiști sunt balustrada unui pod, parțial ieșind la suprafață, și niște stâlpi de curent pierduți undeva pe fundalul imaculat. Indicatoarele s-au dat bătute, iar bornele kilometrice încă hibernează sub cine știe câți cm de nea.

peisaj transfagarasan aprilie 2015


Ca să ajung să-mi petrec Paștele pe Transfăgărașan, fix în ultimul punct accesibil oamenilor, am forțat mașina cât s-a putut pe sectorul închis oficial și anunțat în repetate rânduri ca fiind înzăpezit (după km 104), am și împins-o în noaptea întunecată, ca să cedăm și să sunăm la Cabana Capra, unde rezervasem sejurul atipic, pentru a fi tractați de un buldozer. Au urmat circa 500 m parcurși ca-ntr-un off road (bineînțeles într-o mașină normală!), un fain început de vacanță... și conștientizarea că nu voi mai putea pleca de aici până nu se termină cele 4 nopți rezervate. Nici că aș fi putut primi o veste mai bună! :)

Următoarea zi a fost magică!

Pe întuneric, Transfăgărășanul este extraordinar de înspăimântător și doar după ce-l parcurgi astfel îți dai seama de ce chiar și vara circulația este interzisă în intervalul orar 21-7, însă într-o zi de primăvară, extrem de călduroasă și plăcută, cu un cer nemaipomenit de senin, descoperi acele momente ideale când te poți bucura la maxim, fără grija unei răceli, de zăpadăăă!

Aici, însă, trebuie să-ți faci totuși griji de... avalanșe, dar trecând peste acest aspect, Transfăgărașanul cuprins de vraja zăpezii este ȘI MAI MINUNAT decât vara!

Iar să-l parcurgi la pas, chiar și pentru doar 5 km (de la Capra la Piscu Negru), este o încântare care s-ar putea să te delecteze mai mult decât ar face-o peisajele din Alpi, de exemplu. Cel puțin, pe mine a reușit să mă fascineze într-atât de tare! De asemenea, să mergi pe Transfăgărășan pe jos este o experiență care trebuie trăită, pe de o parte pentru că înțelegi mult mai bine sacrificiul celor care l-au construit - apuci să citești fiecare plăcuță memorială (de la "Curba lui Zavate" la "Stânca lui Lazăr") și rămâi cu vorbe înțelepte care-ți vor hrăni sufletul: Călătorule, ține minte! Când inima îți cântă de fericire pentru ce ai realizat, atunci fii sigur că niciun sacrificiu nu a fost prea mare. Pe de altă parte, pentru că înțelegi mai bine ce înseamnă o curbă pe Transfăgărășan și perspectiva de la sol este cu atât mai atrăgătoare decât la bordul unei mașini. În plus, poți avea și mai multe surprize, de care nu vei uita curând: descoperirea unui iaz cristalin, cuibărit la poalele unei curbe strânse, lângă o troiță cu prag din gresie (!) sau găsirea singurei brândușe de munte care a mai rezistat asediului iernii prelungite, un gingaș moment surprins lângă un parapet ruginit.

Să-ți mai spun de liniștea desăvârșită, de amorțirea întregului peisaj, de senzația de capăt de lume, de frumusețea care nu se poate descrie în cuvinte și este greu de cuprins într-o imagine? Mai bine nu-ți mai spun, ci te invit să descoperi tu singur acest univers unic, să-ți încarci, pe bune, bateriile și să uiți că mai există oraș, poluare, probleme, ci să simți, măcar pentru câteva clipe, că lumea ta este definită doar de somn, aer curat, vânt blând și răcoros, soare puternic, zăpadă bogată, ciripit de păsărele și tablouri agățate de cer, oriunde privești, pe care nici cel mai iscusit pictor n-ar fi putut să le redea atât de fidel pe pânză, pe pânza amintirilor tale dragi...

peisaj cabana capra brandusa transfagarasan brandusa transfagarasan
gheata transfagarasan gheata transfagarasan iaz transfagarasan
iaz transfagarasan peisaj transfagarasan noapte cabana capra transfagarasan
peisaj transfagarasan aprilie 2015 panorama cabana capra peisaj alb negru transfagarasan
peisaj transfagarasan aprilie 2015 peisaj transfagarasan aprilie 2015 peisaj transfagarasan aprilie 2015
peisaj transfagarasan aprilie 2015
peisaj transfagarasan aprilie 2015

panorama cabana capra

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!