Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 12 februarie 2015

Unul dintre cele mai ascunse si necunoscute obiective din ‪‎Romania‬: Furnalul Bodvaj din Harghita

Anul 1848 a rămas în istorie cu mult zbucium și idealuri la nivel european, iar românii, așa cum bine știți de la școală, s-au integrat în acel val revoluționar, profitând de atmosfera internațională pentru a se afirma ca națiune de sine stătătoare și a-și impune conștiința națională. Multe mărturii, obiective și locuri ne-au rămas moștenire din acel an, însă astăzi vreau să scot la lumină un monument industrial de care probabil nici nu ați auzit, dar care la acea vreme fusese extrem de important în Transilvania, unde 1848 a fost un caz mai special.

furnal bodvaj harghita
Un furnal ascuns într-o pădure din Ținutul Secuiesc, datând din 1828, este nebăgat în seamă după peste un secol și jumătate de când a facilitat turnarea primelor două tunuri folosite în revoluția maghiară din anii 1848-1849. 

Nume ca Avram Iancu sau Nicolae Bălcescu sigur vă trezesc anumite simțăminte, însă probabil Gabor Aron nu vă spune nimic. Ei bine, nenea în cauză a coordonat lucrările de la acest furnal, efort pentru susținerea creării unui stat național maghiar independent de Austria, ca urmare a revoluției din Viena și prilejul găsit de unguri pentru a se desprinde din Imperiul Austro-Ungar. Până aici, toate felicitările! Dar, Transilvania nu era pe atunci parte din România de astăzi, însă era populată din plin de români, care își doreau și ei drepturi cel puțin egale cu maghiarii; ceilalți aveau însă alte planuri, care implicau maghiarizarea forțată, iar furnalul din pădure își făcea treaba bine pentru a nu lăsa tabăra majoritară fără armament. 

Cu această imagine în minte, gândiți-vă ce am putut simți când m-am aflat în fața furnalului. Furnalul Bodvaj din județul Harghita.

~

Contrar așteptărilor și în ciuda istoriei greu de digerat, am privit cu seninătate spre unul dintre cele mai interesante obiective care astăzi binevoiește să se afle pe teritoriul României. Oricâtă râcă ți-ar fi implantat istoria în suflet, stimulată brusc de cele trei culori care împodobesc baza furnalului, nu te poți abține să nu-ți placă acest monument. Este unic în țara noastră și se vede că a trecut prin multe, ca un bătrân înțelept. De asemenea, împrejurimile și drumul până aici sunt atât de pitorești, încât îți sădesc în inimă împăcarea cu istoria și te lasă să te bucuri de frumos. Și, trebuie să recunosc, te face puțin mândru că astăzi furnalul e în România și nu în altă țară :)

furnal bodvaj harghita
În două dăți am cutezat să pătrund în inima pădurii și să răzbat până la furnal și m-aș întoarce de multe ori, atât de mult îmi place! De aceea, vă sfătuiesc și pe voi să-mi călcați pe urme. Întâia oară l-am vizitat împreună cu părinții mei, iar amintirile de atunci sunt clare în două privințe: poienița prin care treci spre dânsul și drumul forestier enervant de lung prin pădure.

Pe final de noiembrie 2014, am revenit, de data aceasta cu Ionuț, și am fost încântată să revăd poienița, să admir cei doi căluți care ne-au întretăiat calea, să apreciez și restul drumului, invadat de toamnă, și să mă bucur de călătoria prin pădure, tot lungă, dar acum părându-mi-se extrem de agreabilă. Se schimbaseră multe. În bine. Furnalul era renovat și amenajat corespunzător, la oarecare distanță lucrau câțiva oameni cu chipurile întunecate de la minereul de fier care a dat rostul furnalului, semn bun că resurse încă mai există și localnicii mai pot profita, iar drumul până aici, pe cât de fain desenase natura în jurul lui, pe atât de bun era calitativ la condus! Da, știu, incredibil. Spre unul dintre cele mai puțin cunoscute obiective din România poți ajunge nesperat de bine! Iar în acea sâmbătă de la a doua mea vizită, pe la un prânz capricios din punct de vedere al vremii, în Bățanii Mici, ultimul sat prin care treci în drum spre furnal, se lucra la ultimele porțiuni de asfalt care mai trebuiau puse la punct. Într-un loc nepopular, drumul comunal era mai bun decât șoselele spre cele mai tranzitate destinații autohtone! Jos, pălăria!

Să vă spun cum ajungeți aici? Sigur, trebuie să vedeți și voi minunea și să vă bucurați de un obiectiv care o să vă devină drag. De pe șoseaua dintre Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc (DN 12/E 578), în dreptul localității Micfalău, se cotește spre orașul Baraolt și implicit spre furnal, către care există indicator de 18 km. Pare mică distanța la prima vedere, dar asigurați-vă că-i puteți aloca măcar 1 oră. Ajunși pe DJ 122, căscați bine ochii, pentru că peisajul este încântător. Asfaltul excelent alternează cu câteva sectoare de piatră cubică, dar nu vă faceți griji pentru mașina voastră. După satul Bățani, dar până să intrați în Biborțeni (da, acea localitate care dă și numele brandului de apă minerală; fabrica este aici, apropo), veți coti dreapta pe drumul comunal 45, care până veți ajunge voi, va fi complet în stare excepțională. După Bățanii Mici, unde vă rog să admirați plăcuțele ulițelor, și înainte să ajungeți în Herculian, faceți la dreapta pe drumul forestier Bodvaj. Știu că sună un pic brutal pentru roțile mașinii, dar drumul forestier este asfaltat :)) Ei bine, mergeți pe el tot înainte, printr-o pădure care pare infinită, și brusc, la un moment dat, pe partea stângă veți da de furnal. Bine ați făcut cunoștință! :)

padure tinutul secuiesc padure tinutul secuiesc furnal bodvaj furnal bodvaj
padure tinutul secuiesc padure tinutul secuiesc placute strazi tinutul secuiesc cai tinutul secuiesc

furnal bodvaj harghita

~

Maestrul responsabil pentru fotografii: Sony A5100

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!