Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 8 februarie 2015

O sa-ti placa sa-ti fie frica! Vino in Cheile Horoabei!

Următorul pas poate să fie fatal. Viața îți atârnă, literalmente, de un fir de ață. Pare că nu mai poți înainta, să te întorci pare imposibil. Ești captivul unei lumi reci și dure... Dar îți place la nebunie!

Fii dispus să-ți întreci limitele și acceptă provocarea! O uimitoare aventură este gata să înceapă dacă îndrăznești să intri în Cheile Horoabei.

Hai, curaj!


Cred că te-am ațâțat un pic cam mult, așa că e timpul să ne liniștim, căci ce urmează să-ți dezvălui necesită entuziasm, într-adevăr, dar și o doză mare de luciditate. Îți prezint... tam-tam.. Cheile Horoabei!

Poți să le spui acum cum vrei, Canionul/Valea/Cheile Horoabei, dar după ce o să le cunoști, te vei referi la ele ca "acel loc pe care n-o să-l uiți niciodată, care ți-a făcut inima să palpite înspăimântător, dar în care de-abia aștepți să te întorci". 

Cheile Horoabei sunt destul de necunoscute, deși, culmea, se situează în cei mai populari munți din România - Bucegii. Încă și mai paradoxal, cea mai ușoară cale de acces vine la nici 5 minute distanță de un loc foarte frecventat - Padina. Cum se explică atunci acest anonimat? Ei bine, traseul prin chei este nemarcat și nu este defel unul ușor. Până de curând, pe aici nu puteau trece decât alpiniștii și salvamontiștii, un turist obișnuit având vreo șansă doar echipat pentru escaladă și însoțit de un profesionist. Între timp, traseul a început să fie amenajat cât să nu trebuiască să cari după tine vreun echipament special, însă câteva lucruri au rămas aceleași. Vii aici dacă nu ești chiar la primul traseu pe munte, de preferat însoțit măcar de o persoană sau anunțând în prealabil pe unde intenționezi să umbli (dacă ai văzut filmul "127 Ore" vei înțelege chiar din start că nu e un sfat prostesc) și musai stai deoparte iarna ori dacă a plouat recent sau vremea se anunță nasoală. În rest, pune în bagajul care să nu fie prea greu o porție de mult curaj și îndrăzneală, ai încredere în forțele proprii și pur și simplu bucură-te! :)

~

Povestea mea cu acest loc a început cândva când nu mai țin minte și a continuat fără să fiu conștientă de asta, până când m-am aflat acolo. Ca să fiu mai explicită, acum nu știu cât timp, căutând cine știe ce pe internet, am dat de o poză cu doi temerari, trăgându-se pe o coardă printr-o cădere de apă năvalnică. Am reținut că erau undeva în Bucegi, greșit relaționată în mintea mea cu zona de unde izvorăște Ialomița și am început să visez frumos. Mai târziu, am găsit traseul din Horoabei, parcurs de un grup alături de un salvamontist. Se chinuiau să se tragă unii pe alții pe corzile înfășurate în prealabil de salvamontist, dar zona arăta genial. Hmmm... m-aș fi dus și eu pe acolo! După un timp, văd la Cârtița Plimbăreață același traseu, dar schimbat - cu scări și frânghii lăsate acolo și pentru cei care vor urma. Devenea deja posibil! Nu a mai trecut mult și, așa cum am procedat și în cazul Văii lui Stan, traseu cu care se aseamănă foarte mult, doar că aici aventura e mai concentrată și durează mai puțin, am pornit într-o dimineață perfectă de octombrie, alături de Ionuț, spre aventură! Fără să anunțăm pe nimeni...

Am urcat cu mașina dinspre Sinaia pe DN 71, am cotit dreapta pe drumul cel nou DJ 713, la Cabana Dichiu am cotit stânga spre Padina, am trecut pe lângă Cheile Zănoagei, apoi imediat ne-am urcat pe drumul proaspăt asfaltat ce ocolește Lacul Bolboci prin dreapta.


mare de nori bucegi peisaj transbucegi lacul bolboci bucegi lacul bolboci bucegi

Apoi drumul trece pe la Turbăria Lăptici și ajunge mai curând la Padina. Am traversat tot platoul până în dreptul literelor care formează numele locului și unde se trece pe podeț peste Ialomița. De acolo, am mers pe jos, teoretic înspre Peștera Ialomiței, dar după vreo 5 minute, am cotit stânga, în dreptul semnului de "Rezervația Naturală Valea Horoabei". Adică, aici:

intrare cheile horoabei bucegi


De aici este mai complicat să îți explic pe unde am luat-o, după cum am spus, traseul este nemarcat turistic, însă trebuie să fii mereu în preajma pârâului Horoabei, mergând tot înainte înspre stâncile care se prefigurează undeva la orizont. Nu o lua în dreapta spre poienița cu o căbănuță și încearcă să dibuiești prin copaci marcajele răzlețe agățate de crengi sau vechile semne turistice în cruce verde. Curând, îți vei da seama că ești pe drumul cel bun, când te vei încadra pe o potecă și nu vei mai avea unde s-o iei prin altă parte, ci doar în sus, abrupt. Atunci ne-am dat seama că se îngroașă gluma și că ar fi cazul să anunțăm pe cineva că suntem pe un traseu nemarcat, în extra-sezon, așa că am dat repede un telefon acasă :)

Cărarea va fi prin stânga câtorva cascade, apoi vor veni câteva secțiuni de lanțuri deasupra pârâului, te vei strecura prin două tunele maiestuoase și vei ajunge la Izbucul Horoabei. După, începe efectiv spectacolul! Căci de aici încolo n-ar mai trebui să fie pic de apă, ci doar stâncă impresionantă, prin care trebuie cumva să te strecori și să te cațeri. 

Dacă ești nițel mai scund, vei avea de multe ori nevoia să te tragă cineva în sus sau de jos, pentru că lanțuri și frânghii nu sunt chiar peste tot unde ai simți nevoia să fie, iar rocile ți se vor părea gigantice. De asemenea, de multe ori nu o să prea ai unde să-ți pui piciorul, bocancul nu-ți va intra decât nițel în nișele din piatră, pe alte roci le vei lua pur și simplu în brațe, iar în alte locuri vei întinde mâna și nu vei avea de ce să te prinzi, neavând altă siguranță decât adrenalina care-ți pompează în vene. O nebunie care o să-ți placă la nebunie! Undeva pe drum, cred că acolo unde ne aflam în prima poză din articol, am realizat că mă aflu acolo unde erau temerarii din acea poză. Doar că eu eram aici când accesul era ceva mai uman, iar fericirea acestei constatări mi-a dat aripi să continui și cu mai mult avânt! :)

Totul începe de la Ponorul din Horoabă, urmat de o scară din metal și una de lemn și o serie de săritoare cu lanțuri sau corzi, altele fără nimic, ieșind într-o aglomerație de vegetație înțepătoare, apoi lumea se deschide într-o vale de un pitoresc extrem, iar de aici poți continua explorarea Bucegilor cum dorești. Luând-o în stânga, urcând puțin din frumoasa pajiște de la ieșirea din chei, apoi mergând lin printre lapiezuri și coborând, într-un final, pe bandă roșie înapoi spre Padina, ori urcând spre Șaua Strunga sau mergând spre dreapta, spre Omu. De la plecarea din Padina până în pajiștea cea mare de la capătul cheilor am făcut 2 ore și jumătate, incluzând aici o pauză de masă, dar după estimarea mea, traversarea Cheilor Horoabei se poate realiza, lejer, într-o oră, o oră și jumătate maxim. Reține, însă, dacă începe să picure în timp ce te afli în canion, părerea mea sinceră este să te întorci sau să grăbești pasul, numai-numai să nu te prindă vreun torent în canion!

Acestea fiind zise și pregătit de aventură, să-ți arăt ce te așteaptă :)

cheile horoabei vedere padina cascada cheile horoabei cascada cheile horoabei cascada cheile horoabei
tunel cheile horoabei tunel cheile horoabei tunel cheile horoabei tunel cheile horoabei
tunel cheile horoabei izbucul horoabei izbucul horoabei ponorul din horoaba
cheile horoabei cheile horoabei bucegi cheile horoabei bucegi traseu cheile horoabei
scara cheile horoabei scara cheile horoabei bucegi scara cheile horoabei bucegi cheile horoabei
cheile horoabei avion peste bucegi cheile horoabei bucegi cheile horoabei
cheile horoabei peisaj bucegi peisaj bucegi lapiezuri bucegi
piatra craiului vedere din bucegi
peisaj bucegi
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!