Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 21 ianuarie 2015

Citybreak retro in Slatina: nici nu te astepti cate surprize o sa intalnesti

Recunosc, Slatina a fost mereu un oraș care nu mi-a plăcut defel. Îl traversasem de multe ori, ba chiar mă oprisem să mă trag în poză pe lângă vreo clădire veche, îi cunoscusem și bulevardele largi, chiar mâncasem la un restaurant pe care azi n-aș mai ști să-l reperez. Dar ceva, nedefinit, mă respingea de fiecare dată, tocmai pe mine, care văd frumosul oriunde călătoresc prin România! Repet, Slatina nu a fost niciodată pe gustul meu... până în seara de 1 Decembrie 2014. Atunci, totul s-a schimbat. 

Coboram cu mașina dinspre Craiova și în vale am zărit o mare de luminițe. Apropiindu-mă de oraș, după ce am trecut de vestitul său pod peste Olt, primul pod de metal peste un râu din România, am remarcat pe un deal, în stânga, un ditamai drapel național, care se zbuciuma frenetic în noaptea rece, printr-un văl de ceață. Era, urma să aflu mai apoi, cel mai mare steag din țară, de 391 mp. Aș fi vrut să urc până la el, însă un polei nemaipomenit mi-a năruit brusc iscatul plan. Încercând să evit un drum ce-l știam plin de cicatrici în asfalt, am nimerit pe lângă o pietonală de care nu avusesem habar până atunci, spre care am prins doar câteva crâmpeie de istorie, feeric puse în valoare de niște felinare drăgălașe. Atât mi-a fost de-ajuns! Trebuia să revin în capitala județului Olt, de data asta cu inima deschisă pentru surprize la tot pasul. Tot auzisem de un loc al deliciilor gustative, la care mulți turiști trăgeau, iar eu nu avusesem răbdarea să poposesc, așa că nu-mi mai rămânea decât să mă țin de cuvânt. Și pofta m-a dat gata 25 de zile mai târziu, în a doua zi de Crăciun...

muzeul judetean olt slatina

3 sunt locurile pe care le pot recomanda, acum, cu dragă inimă pentru voi, navigatorii la bord cei curioși, care vor să descopere și un oraș care nu e recomandat pe nicăieri, din păcate, pentru o vacanță de tip citybreak. Prima oprire, la...

Dealul Grădiște

Aici văzusem drapelul în acea seară care avea să mă aducă mult mai aproape sufletește de Slatina. Este ușor de reparat, orașul fiind amplasat, practic, între două dealuri - acesta și cel pe care se ridică orașul nou, blocurile. Dacă urmărești indicatoarele spre București, inevitabil vei nimeri pe strada Ionașcu, parte din DN 65/E 574, de unde există indicator spre Casa Căsătoriilor. Se urcă pe Aleea Grădiște, până pe platoul unde slătinenii își pun pirostriile, alături de un frumos Castel de Apă. Am fost nițel dezamăgită fiindcă drapelul dispăruse și, totodată, că în ciuda vegetației sărace, nu mi se deschidea chiar panorama pe care mi-o închipuisem. Însă am fost plăcut surprinsă de minunatele graffiti-uri desenate de-a lungul străzii în pantă care urca la Grădiște, printre care am descoperit și o frumoasă corabie. Eram, deci, binevenită la bordul Slatinei :)

panorama slatina panorama slatina dealul gradiste slatina graffiti dealul gradiste slatina


Orașul Vechi - Strada Lipscani

Centrul vechi al Slatinei mi-a amintit cumva de farmecul Brăilei și de parfumul specific al provinciilor din sudul României. Dar m-a și uimit când am pornit dinspre Primărie pe pietonala stradă Lipscani, când am realizat că așa ar fi trebuit să arate și fostul cartier Uranus, demolat în București de comuniști. Slavă Domnului, aici a supraviețuit un centru istoric adorabil! Deși ar avea nevoie urgentă de o cosmetizare a clădirilor, toate monumente istorice, cu obloanele trase și pustietatea din acea zi, tot am fost fermecată pe vecie. Recomand cu insistență o plimbare lejeră pe strada Lipscani, din punctul meu de vedere - mult mai frumoasă decât tiza din Capitală, urmată de o continuare pe strada paralelă - Mihai Eminescu. 

La intersecția acestei străzi cu Frații Buzești se află un bloc inestetic pe lângă minunățiile tocmai admirate, dar care prezintă maxim interes, fiind amplasat acolo unde altădată fusese casa în care s-a născut Eugen Ionescu. Vis-a-vis se întinde un mic parc care îi poartă numele și se mai pot vedea câteva case interesante. 

Nu ne îndepărtăm prea mult de această zonă, însă, fără să nu trecem pragul probabil celui mai cunoscut obiectiv al Slatinei. Nu este vreun muzeu, vreo statuie sau orice altceva v-ați putea gândi că poate aduce faima unui oraș. Este o... bragagerie. O... ce?

strada lipscani slatina strada lipscani slatina strada lipscani slatina strada lipscani slatina
strada lipscani slatina strada lipscani slatina strada lipscani slatina strada lipscani slatina
strada lipscani slatina strada lipscani slatina strada lipscani slatina strada lipscani slatina
parcul eugen ionescu slatina
centru istoric slatina

La "Atletul Albanez"

La confluența străzilor Dinu Lipatti (care iese în mai sus numita Eminescu) și Grădiniței se află un loc din alte timpuri, fără doar și poate. Este un loc care sper că nu se va moderniza niciodată, dar de care să audă cât mai mulți oameni. Pare la prima vedere o cârciumă dintr-un sătuc uitat de lume, dar imediat vei descoperi că este un univers magic, unde oricine se simte binevenit și unde noi arome au toate șansele să-ți devină preferate. Este cea mai veche firmă privată din România și pare-se singura care a funcționat neîntrerupt și în regimul comunist. 

Vedeta de la "Atletul Albanez", nume care doar pronunțat și îți aduce instantaneu un zâmbet în colțul gurii, este fără îndoială BRAGA. Probabil cu toții ați auzit sau chiar ați folosit expresia "ieftin ca braga", dar v-ați gândit vreodată că este un produs pe care-l puteți bea? Într-adevăr, este o băutură răcoritoare al cărei gust nu se asemănă cu nimic din ce cunoșteam până acum, pare cumva ca un suc de soc mai dulce și mai efervescent, la culoare e ca borșul din piețe, și se vinde cu 2 lei/paharul sau 10 lei/sticla de 2L. Mie mi-a plăcut din ce în ce mai mult, în timp ce mai luam o gură nouă. Trebuie să-ți pregătești papilele pentru ceva cu totul nou și să te lași cucerit. 

Eu m-am așezat la o masă bătrână, pe un scaun de lemn, am vorbit direct cu proprietarul care m-a servit, dezvăluindu-și totodată cealaltă mare pasiune - fotografia, și m-am delectat, de asemenea, fiindcă prea era lăudată în cartea de impresii, cu înghețata de lămâie, ciocolată și vanilie. Cred că m-a costat 1 leu/cupă, nici nu mai țin minte, era atât de bună, încât mi s-a părut extraordinar de ieftină, nemeritat. Când am ieșit din local, începuse să plouă și eu rămăsesem cu gândul la răspunsul domnului Memish, când l-am întrebat cum de avea deschis în a doua zi de Crăciun, undeva după orele 16: "Cum să nu am deschis, tocmai acum când iese toată lumea la plimbare?" :)

atletul albanez slatina atletul albanez slatina atletul albanez slatina

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!