marți, 29 decembrie 2015

Brasovul ne invata in fiecare an sa credem in magie

Nu fac un secret din faptul că Brașovul este orașul meu preferat din România (marile sale avantaje față de alte urbe ce-mi sunt dragi fiind extrema apropiere de atâția munți și zona industrială care nu te mai bagă în sperieți). De asemenea, pentru mine, mereu bradul de Crăciun din Piața Sfatului va fi cel mai frumos din țară. An de an arată, practic, la fel, dar are un fel de echilibru și bun gust pe care cu greu îl poți găsi în altă parte. M-ar durea inima dacă ar trece vreo Sărbătoare de iarnă fără să-i revăd, măcar pentru câteva minute, centrul istoric cuprins de magie. 

Căci, da, acesta-i cuvântul corect: Brașovul, oraș de poveste prin definiție, reușește ca în fiecare iarnă să ne ofere o lecție - trebuie doar să știm cum să privim ca să vedem că magia este peste tot în jurul nostru!

craciun brasov 2015

luni, 28 decembrie 2015

Asa-i Craciunul la Sibiu

Deja fosta capitală culturală europeană devine o destinație cu tradiție în familia mea de Crăciun, 2015 fiind cel puțin al treilea an consecutiv în care am ținut morțiș să mă bucur, măcar câteva momente, de atmosfera, zic eu, de neegalat din Sibiu. În perioada Sărbătorilor de iarnă, chiar ar trebui promovată ca atare, ca de neratat, o vizită în orașul de pe malurile Cibinului. Rămâne de neîntrecut Târgul de Crăciun - într-adevăr cel mai frumos și complet din România -, nu degeaba emblematica sa plasă de lumini a fost replicată în alte zeci de orașe, iar evenimentul "Sibiu Lights and more", ajuns la a treia ediție, reușește să aducă încă o doză de magie în deja fermecătorul centru istoric, transformând strada Nicolae Bălcescu în cea mai arătoasă pietonală din țară

La nici 10 kilometri depărtare, în Cisnădie, alte lucruri îți iau ochii: cel mai înalt brad de Crăciun și ceasul din turnul bisericii evanghelice, zice-se a fi cel mai vechi din România.

Să tot vii și să te minunezi, că nu o să-ți pară rău defel! :)

targ craciun sibiu 2015

duminică, 27 decembrie 2015

Sugas Bai, mica statiune-surpriza de langa Sfantu Gheorghe

În a doua zi de Crăciun 2015, într-o sâmbătă atipic de călduroasă mai ales pentru ținuturile acelea, mi-am făcut siesta la 40 km de Brașov, într-o micuță stațiune, cuibărită între dealuri împădurite, de care știam că recent și-a schimbat înfățișarea dintr-o fantomă avidă de bântuit într-o îmbietoare oază de relaxare și tratament, după o investiție record de 7 milioane lei. 

Mă așteptam, deci, să văd la Șugaș Băi o stațiune de lux, iubită de turiști, ceea ce mult m-ar fi bucurat, însă am găsit aceeași atmosferă apatică din multe alte stațiuni balneare din zonă, cu ruine încă prezente și nu multe de făcut... fix atunci. Dar (a se citi un mare DAR), la o privire mai atentă, mă trezisem deja cucerită. Cum așa? În această mică stațiune de care puțini au habar am descoperit printre viluțe părăsite, dar încă de poveste, bazine de tratament moderne și o pârtie de dificultate medie, plus o pădure de basm, amenajată pentru grătare; iar în Ținutul Secuiesc, grătarele se fac la ceaun, ca să știți, chiar și în a doua zi de Crăciun! :)

centru sugas bai

marți, 22 decembrie 2015

Una dintre cele mai frumoase cetati din Romania este, bineinteles, aproape necunoscuta. Faceti cunostinta cu Soimos!

Dacă nu locuiți prin Banat sau cu ceva noroc prin Transilvania mai de vest, și nici n-ați apucat să citiți povestea din 2011, sunt șanse foarte mari să nu fi auzit până acum de Cetatea Șoimoș. Nu vă condamn deloc! Nu e situată într-o zonă unde turiștii să se calce în picioare (că nici Dracula n-a prea avut treabă pe aici), este o ruină exemplară (și va rămâne așa, că ce să-i mai faci?), de prin anii '70 încoace nu s-a mai intervenit deloc în consolidarea ei, iar efortul unor entuziaști ce au obținut amenajarea unui traseu turistic și amplasarea unui panou informativ prin proiectul "Țara lui Andrei", finanțat de OMV Petrom, este de lăudat, dar nu are nici pe departe amploarea pe care ar trebui s-o aibă promovarea acestui obiectiv. 

Stă cocoțată pe un deal abrupt nevoie mare, de-ți scoate limba de-un cot ca să-l urci, deși nu-ți ia mai mult de 15 minute (cu tot cu pauzele inerente), deasupra uneia dintre cele mai circulate șosele din țară, ce leagă Ungaria de România (Szeged - Nădlac - Arad - Deva - Sibiu - Brașov), dar lumea e prea grăbită s-o zărească, darămite să urce până la ea, când mai toți sunt tiriști cu treburi mai bune de făcut. Șoimoșul este, însă, o capodoperă medievală care ar scoate fluierături de admirație și de la cei care au văzut multe la viața lor, s-au delectat cu cetăți renovate și bine puse la punct, și care, teoretic, nu ar mai putea fi surprinși de nimic. Evident, până ajung aici! :)

cetatea soimos

marți, 15 decembrie 2015

O excursie cu traditie pe care trebuie sa o faci o data pe an

Iaca, vin colindătorii! Printre ei, și tu :) Nu aștepta să-ți bată alții la ușă, pornește tu să colinzi țara și să te bucuri de tot ce-ți oferă în ultima lună din an. O vizită printr-unul dintre cele mai frumoase castele din Europa, o lecție de istorie la Prima Școală Românească, o gură sau mai multe de savoare la Târgul de Crăciun de sub Tâmpa și la final, apogeul - concert divin în Biserica Neagră. Meniu special de Sărbători, de servit într-o singură zi. Sună apetisant? E și mai și, dacă nu stai acasă!

piata sfatului sarbatori 2015

luni, 14 decembrie 2015

M-am trezit la poalele Fagarasilor si n-am mai vrut sa plec

Venisem cu o seară înainte, pășind în necunoscut, prin întunericul beznă și aproape călcând o broscuță ce iute a țopăit din calea mea. Am zărit câteva lumini parcă din altă lume, m-am strecurat în căbănuță și m-am culcat rapid, fiindcă a doua zi plecam dis-de-dimineață, tot pe întuneric, către culmile munților din depărtare. Prea de dimineață, deci, iarăși am bâjbâit pe la o margine de lac, m-am urcat în mașină fără să știu ce tărâm străbătusem, toată ziua până s-a lăsat din nou seara am colindat Făgărașii și m-am întors fără să am posibilitatea să zăresc mai nimic. Dar degrabă a venit dimineața, am dat perdeluța la o parte de la geam și mai că m-am împiedicat disperată să ies repede afară. 

Cum să nu dau buzna când eram înconjurată de un astfel de peisaj?

casa lazaroiu arges

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Pitestenii n-au habar cat de norocosi sunt!

Unul dintre ultimele trenulețe pe șine din parcurile românești încă își mai face datoria de a-i distra pe cei care vin în Parcul Ștrand din Pitești. Așa cum am mai spus, un asemenea obiectiv ar fi în stare să salveze turismul dintr-un oraș care nu e deloc printre primele destinații la care te poți gândi pentru un city break. Poate să nu pară prea important la prima vedere, dar deja astfel de distracții au ajuns o raritate. 

Da, există trenulețe prin parcuri, însă au fost înlocuite cu unele pe roți în detrimentul celor clasice, pe șine; trebuie să recunoști, nu se poate compara experiența! Fenomenul a căpătat amploare în ultimii ani, de când parcurile au început să intre în atenția primăriilor și să fie reabilitate. Thomas se plimba prin Orășelul Copiilor din București, acum șina a fost scoasă complet, însă pe traseu mai circulă un așa-zis trenuleț, cu roți. Un trenuleț trecea și prin Parcul Copiilor din Timișoara, chiar printr-un tunel al groazei încă în picioare. Un alt trenuleț făcea înconjurul unuia dintre cele mai mari parcuri din țară, Tăbăcărie din Constanța. A rămas doar o amintire! Exemplele pot continua. Din "cercetările" mele, o astfel de călătorie mai poate fi făcută în doar 3 locuri: Pitești, Baia Mare (Parcul Regina Maria) și pe Platoul Cornești (lângă grădina zoologică din Târgu Mureș). 

Tot nu sesizezi importanța acestor trenulețe? Gândește-te doar cât interes stârnește Mocănița din Maramureș! Iar dacă eu am fost în stare să vin de două ori în Pitești numai și numai pentru a mă da o tură cu trenulețul, sunt sigură că și alții ar fi în stare de aceeași aroganță, de ar avea habar că aici pot să-și permită să se folosească de una din distracțiile destinate copiilor. Sau numai eu sunt supărată că nu mai am voie să mă dau în leagăne sau să alunec pe tobogane, fiindcă am depășit demult gabaritul permis?

trenulet parc strand pitesti

marți, 1 decembrie 2015

Barajul si Lacul Poiana Rusca: Inca un colt de basm din Banat ascuns de ochii lumii

Nu ştiu cum se face, dar avem noi, românii, un apetit aparte ca fix locurile care ne-ar face cinste, fără nici măcar să ridicăm un deget, să le ținem atât de ascunse parcă dinadins ca nici măcar noi să nu mai avem habar de ce avem în țara asta! Un astfel de exemplu este și cel de astăzi: barajul de 75 m înălțime Poiana Rusca, cu lacul aferent ținut în spate. 

Poți da de el numai din pură întâmplare, printr-un straniu noroc sau prin cine știe ce coincidență, ori dacă te plictisești la un moment dat și te roade curiozitatea să citești o hartă, așa cum am făcut eu cândva. Așa am descoperit că undeva în munți, pe unde nu mai călcasem niciodată, se cască o băltoacă, cam mare să o mai ignor, spre care pot ajunge relativ lejer cu mașina, undeva în dreapta drumului european 70 dintre Caransebeș și Băile Herculane. 

În toamna lui 2015 am reușit să ajung acolo, iar concluzia nu o mai pot ține până la final: a fost wow! Mult peste ce mă așteptasem. Un peisaj desprins parcă dintr-o imaginație (prea) bogată, o pustietate dulce, ce nu deranjează, o mână de oameni zăriți de-a lungul unui drum care s-a lungit mai mult decât îmi propusesem inițial, dar făr' de părere de rău, cu bănățence făloase, rujate puternic chiar dacă se plimbă printre căpițe de fân, nu pe lângă magazinele dintr-un mall. M-am ales astfel cu o nouă recomandare pentru voi, dragi navigatori la bord: faceți voi cum puteți și mergeți pe DJ 608, între Teregova și Plugova, și pregătiți-vă pentru clipe în care pur și simplu veți vrea să stați să inhalați tot aerul curat, să nu irosiți vreo respirație, să pozați tot, fără să ratați măcar un unghi, să vă uitați de jur împrejur și să nu vă săturați.

baraj poiana rusca banat

luni, 30 noiembrie 2015

Minunile evreiesti din Caransebes

Mare păcat că faima orașului Caransebeș se trage mai degrabă de la aeroportul veșnic disputat și de la celebrul său locatar, Fernando, decât de la două obiective extraordinare, de care n-are habar aproape nimeni! În urbea cărășeană veți descoperi una dintre cele mai frumoase sinagogi, nu doar din România, ci aș putea îndrăzni... chiar din lume, unică în țară prin stilul arhitectonic, iar într-un colț de oraș, printre case și străzi unde nu trece picior de străin, se găsește un cimitir evreiesc extraordinar, frumos cum nici nu ți-ai putea închipui că poate fi un astfel de loc, care pe deasupra adăpostește și un mormânt atipic, cum sigur n-ai mai văzut!

Curios să afli mai multe? Hai să descoperim în continuare minunile evreiești din Caransebeș:

sinagoga caransebes

duminică, 29 noiembrie 2015

Marea Neagra in extrasezon nu e deloc o idee rea. Convinge-te!

Oricâte cuvinte de laudă aș aduce mirosului de apă sărată inconfundabil simțit când pe tine ai o geacă groasă și te doare inima că nu te poți arunca în valurile mării, oricât aș spune în gura mare că peisajul pe care îl întâlnești în stațiunile părăsite de avalanșa de turiști este, totuși, extraordinar și merită văzut cel puțin o dată în viață, nu voi putea să te conving să încerci și tu experienta unui sejur pe litoralul românesc până nu te încumeți pur și simplu să-l încerci pe propria piele. Te asigur că vei fi extrem de surprins. Poate mai în bine decât ai crede!

cazino constanta noiembrie

vineri, 13 noiembrie 2015

Balchik – intoarcerea la prima iubire. Candva, pe aici inca se intindea Romania...

Balcicul este un târguşor pitoresc, despre care ai zice că se rostogoleşte în valuri. În grupe murdare căsuţele lui turceşti se caţără pe povârnişurile răpezi, ca şi cum ele ar sta să lunece pe încetul, atrase de apele de desupt. O stradă prăpăstuită scoboară la un port în miniatură; stânci pe amândouă laturile, stânci de piatră cenuşie, ciudat rotunzită, alcătuiesc un mic golf în care orăşelul zace în paşnică răzleţire. Numai odată am fost acolo, dar am o amintire vie a înfăţişării lui neobişnuite, a mulţimii îngrămădite de feţe din toate speţele, a locuinţelor ei mărunte, încântător suite una în capul celeilalte, aşa încât păreau că numai cu greutate stau sprijinite pe nişte coaste atât de răpezi şi rupte.

...scria Regina Maria în cartea sa, “Țara mea”, înainte de cea de-a doua vizită la Balchik, care avea să schimbe pentru totdeauna propria-i soartă, dar și a noastră, a tuturor, a celor care au avut ocazia să-i pășească pe urme într-un colț de exotism balcanic. Din 1936, coasta Mării Negre avea să nu mai fie aceeași. Tocmai se deschidea o impresionantă grădină botanică pe malurile sale, care la aproape un secol distanță, reușeste să bulverseze, să amețească, să cucerească inimi, să rămână în top.

Aceasta este povestea Balchik-ului, un petic de pământ pe care România l-a deținut doar 27 de ani, dar pe care mai avem norocul să-l gustăm, doar dând o “fugă” la vecini.

panorama balchik

duminică, 8 noiembrie 2015

Te-ai uitat vreodata la o sonda de petrol ca la un obiectiv turistic?

Nu-mi spune. Știu deja răspunsul. Și eu treceam indiferentă pe lângă sondele de petrol. Până acum câțiva ani. Când de-abia ieșind din orașul Târgu Ocna (județul Bacău) și îndreptându-mă spre Miercurea Ciuc, am zărit la marginea drumului național 12A, un indicator spre dreapta. Îmi arăta o sondă mică-mică, chiar lângă șosea, cu Trotușul în spate. Peisajul ce o înconjura era de pus în ramă, dar nu asta voia indicatorul cu atâta disperare "să-mi vorbească". Sonda respectivă era pusă acolo, din 1977, pentru a marca zona unde în, 1861, se forase mecanic pentru prima dată în România! 

Interesant... și atât, ai putea spune. Dar când afli că:

- România a fost prima țară din lume cu o producție de petrol înregistrată oficial în statisticile internaționale (se întâmpla în 1938)

- tot în județul Bacău, în satul Lucăcești (azi parte din orașul Moinești), s-a construit prima sondă petrolieră din lume

- Ploieștiul a fost cândva cel mai mare producător de petrol din Europa și tot aici s-a construit prima rafinărie din lume

- România a fost prima țară din lume care a exportat benzină

- la Câmpina se deschidea, în 1904, prima școală din lume de maiștri sondori

-... și că Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant

începe ca informația de la sonda respectivă să capete o cu totul și cu totul altă valoare, nu-i așa? :) 

prima sonda petrol romania targu ocna

miercuri, 4 noiembrie 2015

Iti recomand cea mai moderna gradina zoologica din Romania. O gasesti la Brasov

În România există un fel de curent, cu destui adepți, așa cum e și cel cu anti-vaccinarea copiilor, care nu este de acord cu existența grădinilor zoologice. Mie îmi place să merg în astfel de locuri și le caut înadins în orașele unde știu că există, o vizită acolo făcându-mă să mă simt din nou copil, chiar și doar pentru câteva zeci de minute. Mă bucur nespus să văd animalele cum se joacă, vorbesc cu ele, mă umplu de o energie aparte, uit de toate grijile și mă concentrez să descifrez limbajul necuvântătoarelor. Poate sună a nebunie, dar dacă treci și tu pragul vreunei grădini zoologice și îmi spui că n-ai zâmbit măcar o dată, nu te cred! E suficient să te uiți la vreunul dintre copiii care a fost nerăbdător să ajungă acolo și deja te-ai binedispus. O astfel de terapie este oricând binevenită și, cred eu, de nerefuzat. 

Da, există și grădini zoologice mai triste, dar ele se închid treptat, iar animalele primesc o a doua șansă în altă parte. Da, e crunt să stea închise în spatele unor gratii, dar gândește-te că ele nu văd lucrurile ca noi. Am convingerea că deja toate vietățile provin tot dintr-un mediu controlat, închis, că au trăit toată viața în captivitate și nu cunosc un alt tip de viață. Dacă le-ai forța să intre în mediul lor "natural", cel din cărți, este foarte posibil să le faci, din contră, mai mult rău decât bine, neobișnuite cu pericolele din sălbăticie și reacțiile adecvate, neobișnuite să n-aibă acces permanent la hrană, ba chiar să și-o procure. 

Până și în țara noastră, cea cu atâtea defecte, avem grădini zoologice unde animalele sunt bine tratate. Evident că s-ar putea și mai bine, dar nu se poate ajunge aici dacă nu există interes, care trebuie să vină, în primul rând, de la vizitatori. Cu cât mai mulți, cu atât mai multe bilete vândute și fonduri pentru cei ce nu cuvântă.

Vine azi rândul să te invit la Brașov. Nu în centrul istoric arhicunoscut, ci la... grădina zoologică! Da, și Brașovul are un astfel de obiectiv și nu e unul oarecare: după o investiție de 31 milioane lei, grădina zoologică din Brașov ar fi cea mai modernă din România! 

gradina zoologica brasov februarie 2015

marți, 3 noiembrie 2015

Timisoara nu are o gradina botanica propriu-zisa, dar ne multumim si cu un parc

La câtă fală cuprinde capitala Banatului în ea, mă întreb cum de Timișoara nu deține, pe lângă atracțiile de necontestat, o grădină botanică precum cea din Cluj, Iași sau București. Până și Jiboul, cu o populație de 30 de ori mai mică, are o grădină de toatăfrumusețea! "Nu se cade" ca-ntr-un astfel de oraș, zice-se chiar nedemn de România, să nu te poți plimba printr-un areal cu specii protejate, poate sub o umbreluță cu dantelă, ca-n vremurile bune ale cetății de pe Bega!

Ei bine, poate știi, Timișoara are totuși un asemenea spațiu verde cu pretenții de grădină botanică, despre care te-am informat cu o altă ocazie, dar spre deosebire de suratele ei mai sus amintite, ar putea fi privit ca o bătaie de joc. Timișoara are, deci, un parc botanic, unde oricine are acces gratuit, unde plăcuțele care mai îndrăzneau să te anunțe că treci pe lângă vreo specie deosebită au cam dispărut, și unde delăsarea își spune din plin cuvântul.

Dar fiindcă parcul respiră în Timișoara și nu în altă parte, o plimbare pe aleile sale nu este deloc una dezagreabilă, deși ar putea fi mai mult decât încântătoare. 

parcul botanic timisoara toamna

duminică, 1 noiembrie 2015

Fundatica, viata pe incet inainte

poteca fundatica toamna 2015
Cel mai ușor ajungi în Fundățica prin Fundata, urmând indicatorul de la DN 73, ce te îmbie la un drum îngust, dar bine asfalt, cale de 4 km. Fundățica nu are, momentan, un panou care să te anunțe că ai ajuns la destinație, dar îți vei da lesne seama că ai nimerit unde trebuie, atunci când asfaltul te va părăsi, pensiunile vor dispărea, casele se vor rări, iar oamenii se vor împuțina. 

casa fundatica toamna 2015Vei fi pătruns pe raza unei localități pierdută în negura timpului, care la fiecare pas te va păcăli că e parte dintr-un decor de film de demult, nicidecum un sat unde 2015 nu este din viitor. Va fi o reală aventură să descoperi acest univers prins parcă într-un glob de cristal, aproape neatins de civilizație, numai și pentru că îți va fi foarte greu să conștientizezi că există și o astfel de Românie, că viața în general poate să decurgă și așa, încet, poate prea încet, cu puțini bătrâni care mai au grijă de case și îndeletniciri care n-au auzit de modernitate, ca crescutul animalelor, pășunat, agricultură. Pare imposibil pentru orășean să trăiești așa, dar la o privire mai atentă poate fi modul de trai la care, în subconștient, mulți am ajuns să tânjim. 

Greu al naibii să te trezești dimineața pe o uliță înnoroiată, după ce seara a dat târcoale casei vreo vulpe flămândă (în cazul cel mai optimist), să duci vacile la păscut, să ridici o căpiță de fân, să rabzi frig, ceață, ninsoare, să faci cu mâna ta până și mâncarea ce în oraș e ingredient, fără să auzi vreun claxon, decât mugetelor vacilor, fără lumină noaptea în afara casei, fără vreun magazin la colț, fără să te lauzi pe internet că ai mai găsit o păpădie lângă gardul de lemn! Este greu când știi că poți trăi mai ușor, dar nu neapărat mai bine. Cum să nu-ți priească traiul greu de la munte, când vecini îți sunt 13 specii de orhidee și 42 de specii de fluturi, când de peste drum te veghează gâlme de calcar și în următorul "cartier" locuiesc Bucegii? 

casa fundatica toamna 2015

luni, 26 octombrie 2015

Toamna e fara cusur la "Poarta Carpatilor": Fundata-Moeciu de Sus

Să petreci două zile în zona Fundata-Moeciu de Sus înseamnă să te întorci într-un timp de care nu aveai habar că mai există și să nu mai vrei să te întorci acasă. Deși ambele comune sunt mai mult decât populare în turismul autohton, fiind accesibile de pe preafrumosul culoar Rucăr-Bran, ele sunt departe de a fi cu adevărat cunoscute și te îmbie la descoperiri lente, la plimbări prelungi, la un ecoturism cu care România nu prea este obișnuită, dar care i se potrivește ca o mănușă. 

Vei descoperi aici comuna aflată la cea mai mare altitudine din România (Fundata, la aprox. 1300 m), Fundățica (un cătun unde literalmente timpul s-a oprit) și Moeciu de Sus (vecinul de peste dealuri, ceva mai modern, dar cu o mulțime de povești care de-abia așteaptă să-ți fie împărtășite). 

toamna fundata

joi, 22 octombrie 2015

De la Bucuresti la Cluj in doar 1 ora! Da, e posibil!

Nu, n-am înnebunit! Nu, n-am greșit țara! Chiar poți ajunge din Capitala României în Capitala Europeană a Tineretului 2015 în numai 60 de minute. Evident, călătoria nu se face la bordul unui automobil; cei 500 km se străbat într-un timp record, dacă te sui într-o avion. 

Eu am avut norocul să fac această călătorie la început de iunie 2015, la bordul unei aeronave ATR42, aparținând Tarom. Spun noroc, pentru că dacă nu eram invitată la Cluj-Napoca, ca să aflu cum te poți bucura de orașul ăsta la maxim, recunosc, poate n-aș fi avut niciodată ocazia să descopăr... "teleportarea" chiar în propria țară. Ce e așa complicat în a te urca într-un avion? Nimic! Este chiar superb, garantează o experiență pe care o ții minte, chiar dacă nu ești întâia oară în aer. Însă pe de o parte, știm cu toții, zborurile în general, dar în special cele pe rute interne, încă nu au tarife la îndemâna oricui, iar de pe altă parte, o astfel de călătorie merită și e mai plauzibil de realizat dacă fie faceți economii, fie vă luați bilet cu multă vreme înainte, numai că eu sunt repetentă în arta punerii banilor deoparte și mai toate ieșirile în lume le planific... cu doar 5 minute înainte să ies pe ușă! :)

Ca să vă faceți o idee, dacă mâine v-ar trăsni prin cap să faceți o plimbare prin Parcul Central din Cluj, până acolo, doar dus, ați scoate din buzunar, în medie, 150 €, deci cam 660 de lei! Însă dacă vă puteți prevedea viitorul și știți că fix peste un an, cam pe vremea asta, vi se va face dor să auziți nițel de grai ardelenesc, un zbor dus-întors v-ar costa 78 €, deci mai puțin de 350 ron, care fie vorba între noi este un preț mai mult decât decent pentru o călătorie pe această distanță, care în loc de 6 ore (în cel mai optimist caz) ar dura doar una, iar peisajele din România văzute de la mii de metri altitudine sunt cu atât mai fascinante decât cele admirate de la sol! Și în banii ăștia, aveți incluse băuturi la discrețe și o mică gustare :)

Dar să revenim la motivul principal pentru care aș recomanda, dacă vă este cu putință, să faceți drumul de la Aeroportul Internațional Henri Coandă la Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj, și anume: panoramele ale naibii de frumoase!

transilvania din avion tarom

vineri, 16 octombrie 2015

Inapoi la Salina Slanic Prahova. De data aceasta, fara emotii! :)

După 6 ani m-am întors în adâncurile prahovene, la peste 200 m sub pământ, în Salina Slănic Prahova. Trebuia să-mi fac curaj să revin, pe de o parte pentru că era ocazia perfectă de a-i face o surpriză soacrei, care urma să se afle în premieră într-un astfel de loc, iar pe de altă parte fiindcă nu puteam rata ocazia de a redescoperi salina cea cu "liftul grozei", când încă era lipsită de elementul său înspăimântător.

După ce liftul prin care era permis accesul turistic a picat în gol (cu turiști înăuntru, evident), incident care a avut loc acum un an de zile (în august 2014), intrările s-au efectuat prin intermediul unui microbuz. Și în octombrie 2015, când am revenit aici, accesul rămăsese același.

Gata cu liftul, hai cu microbuzul! 

salina slanic prahova octombrie 2015

duminică, 4 octombrie 2015

Un palat care nu ar trebui sa existe in Romania...

...de frumos ce este! Chiar așa, dacă îl vezi întâmplător în vreo poză rătăcită cine știe cum pe undele internetului, și nu ai avut ocazia să faci deja cunoștință cu el, ai pune pariu (pe bani mulți, chiar) că asemenea palat în stil neogotic NU POATE exista în țara noastră. Arată superb, este fotogenic din cale-afară și oferă un peisaj, alături de parcul ce-l înconjoară, de l-ai putea pune în ramă și expune în orice galerie de artă. Din poze, este ireproșabil. La fața locului, îi descoperi inevitabil micile defecte, din lipsa restaurărilor temeinice.

Cu un pic de curiozitate, vei descoperi că minunata clădire se află, într-adevăr, în România și, după șocul inițial, îți vei face rapid bagajele și vei pleca spre... județul Iași. Pentru că așa ceva TREBUIE văzut musai pe viu și nu mai suportă amânare! Probabil te gândeai că-l găsești mai degrabă pe undeva prin Transilvania, dar nu, el se află la circa 70 km de capitala Moldovei și cam 20 km de orașul Roman, ascuns într-o pădure senină, care promite plimbări romantice, ideale primăvara (cum îți voi arăta în imaginile de mai jos) sau tare plăcute toamna. Nici celelalte sezoane nu-l fac de evitat, dar cred că superlativele se ating când se stârnesc primele roiuri de albinuțe sau când se aștern primele covoare roșii, ca în fața unei vedete, așa cum ar trebui să fie el, PALATUL MICLĂUȘENI! 

castel miclauseni mai 2015

marți, 29 septembrie 2015

Cine doreste o plimbare SF prin Bucuresti?

Printre atâtea atracții care se înghesuie în capitala noastră mare, cred că parcurile ar trebui să fie vizitate cu prioritate. Sunt destule (deși nu pare la prima vedere sau în statistici), per total arată bine, fiecare pare să aibă un specific al său și propriul public și, ceea ce cred că le scoate în evidență față de altele, este existența unei bălți/fântâni/izvor/lac, practic niciunuia nelipsindu-i componenta acvatică. 

Cel mai "nou" parc din București ar putea redirecționa o parte dintre turiști către un cartier care nu este obișnuitul traseelor turistice clasice, dar care ar putea oferi o experiență de-a dreptul sțiințifico-fantastică acelor călători care cutează să ajungă în Drumul Taberei, faimos pe plan național nu pentru parcul în care s-au investit 75 milioane €, ci pentru veșnicul defect al lipsei infrastructurii subterane. Aici, metroul este cel mai dorit beneficiu, nu plimbările prin natură și, totuși, fiindcă prea mult timp s-a ținut lăcatul peste acest parc, cam singura oază de verdeață din zonă încă de pe vremea comuniștilor, s-au făcut și proteste în cinstea lui! Atâtea lupte s-au dat pentru redeschiderea sa, atâția bani s-au alocat, încât ar fi chiar păcat să nu profiți și tu de acest univers SF cuprins în 30 ha. 

parc moghioros drumul taberei

duminică, 27 septembrie 2015

Fiecare metru cub de apa spune o poveste!

Oricine ajunge să-l viziteze mai pe îndelete, descoperă că Banatul este o regiune captivă într-un timp parcă al său, cumva nemuritor, rămas într-o continuă stagnare într-un univers fabulos, aparte de restul României. Este un amalgam de trăiri și simțuri ceva de speriat, cu multe colțuri de țară neștiute aproape de nimeni, sărace până la extrem, dar pitorești din cale-afară, cu orașe făloase (da, Timișoara, la tine mă refer!), cu minuni parcă ieri descoperite (Bigăr, nu te ascunde!), cu locuri unice, altele cu legende extraordinare și cu oameni, se știe, de pus pe rană. 

moara firiz eftimie murguUnul dintre aceste locuri bănățene prin definiție este și comuna Eftimie Murgu, așezată la capătul a 7 km absolut dezastruoși de parcurs cu o mașină oarecare, undeva între Oravița și Băile Herculane. Deși poartă numele unui revoluționar pașoptist, astăzi comuna este mai degrabă liniștită, dar este totuși animată zilnic de un zbucium... ceva mai pașnic :) Chiar dinainte de a zări primele case și mult după ce se străbate tot satul, călătorul este însoțit de o muzică greu de descris, dar sigur de neuitat, întreținută de 21 de mori de apă

Nu se mai găsește un loc asemănător în țara noastră, fiind de altfel cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei. Atrage instant cu un amestec intens de povești (depănate cu fiecare metru cub de apă curs pe Valea Rudăriei, râul care a dat startul la toate acestea), cu un peisaj de juri că-i ireal (Cheile Rudăriei sunt niște maestre!) și cu oamenii ăia calzi și buni la suflet, care au desăvârșit ce a dat natura, și care te invită cu inima deschisă să le descoperi minunata lume, fără să aștepte în schimb vreo recompensă bănească, ci care se mulțumesc cu un zâmbet și cu sclipirea din ochii tăi, când au înțeles că ești cucerit de ceea ce ei au parte zi de zi. 

moara trailoanea eftimie murgu

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Experienta unei cine in cel mai vechi restaurant din Romania

După cum poate știți, Sibiul este unul dintre orașele mele favorite, iar șirul dăților când i-am fost oaspete a fost pierdut demult. Cred cu tărie că mi-a pătruns atât de mult în suflet și pentru că, în urmă cu 10-11 ani (Doamne, chiar am ajuns să am amintiri atât de îndepărtate???), mi-a cucerit papilele gustative și m-a făcut să mă simt foarte bine într-unul din multele și deosebitele sale restaurante. Nu știam pe atunci că era cel mai vechi restaurant din România, nici nu plătisem din banii proprii consumația, dar aveam să nu mai uit niciodată pieptul de pui cu mac à la Dracula pe care l-am devorat prima oară în vara lui 2004, iar un an mai târziu, tot în luna iulie, aveam să repet experiența. 

Nu știam în 2005 că va fi ultima dată când voi avea în față pieptul de pui camuflat într-un strat generos de mac, cu ochi și colți vampirici făcuți din vreo legumă, cu interiorul gustos aducând a cordon bleu. Era gustul și aspectul Sibiului meu, care la un deceniu distanță, avea să fie pierdut pentru totdeauna! Pentru mine, însă, Sibiul va rămâne mereu și o bucățică de "Butoiul de aur" :)

butoiul de aur sibiu noaptea

marți, 22 septembrie 2015

Bear Grylls, te provoc sa supravietuiesti junglei din Sibiu!

Dragă Bear Grylls

Știu că nimeni nu te poate întrece în măiestria de a rumega un gândac rânced cu zâmbetul pe buze, ai fost deja în România (prin Apuseni - Groapa Ruginoasa), unde te-ai descurcat de minune, bineînțeles, ocazie cu care am aflat și eu cum arată un excrement de urs (informație care m-a făcut să plec degrabă din Cheile Orzei), de aceea cred că este cel mai nimerit să mă adresez ție. 

Tocmai pentru că îmi ești simpatic, îți lansez următoarea provocare. Cred că ar fi trebuit să-ți zic în engleză, dar noroc că s-a inventat Google Translate, te descurci tu cu limba română. Mai greu îți va fi sigur să duci la îndeplinire această misiune: să supraviețuiești prin Canionul Mihăileni!

Semnat: o fană de-a ta, care are în palmares o astfel de reușită! :)

~

Lăsând scrisoarea deoparte, la care presimt că nu voi primi niciodată răspuns (dar nu se știe niciodată, nu?), Canionul Mihăileni (de care probabil acum auzi prima oară) sau Râpa lui Brod, cum i se mai spune (de la numele unui sătean care avea pământuri în zonă) este de departe cel mai sălbatic loc din județul Sibiu și poate cea mai mare surpriză pe care o poți avea în această parte de Transilvania. Se ascunde perfect între peisaje divine, biserici fortificate, drumeaguri de țară proaspăt asfaltate, la circa 50 km de fosta noastră capitală culturală europeană. Teoretic, ar trebui să fie mega-faimos, practic, nici măcar toți localnicii din satul aflat la doar 1 km distanță nu știu de existența sa. Deși pare un miraj (mai ales dacă îl vezi cine știe prin ce coincidență în vreo poză pe internet sau îl remarci într-un colț de hartă, așa cum am dat și eu întâmplător când îmi planificam un circuit în zonă), te asigur că e cât se poate de real și un astfel de loc CHIAR există în România! 

canionul mihaileni

joi, 17 septembrie 2015

Uneori, frumusetea poate fi infricosatoare. La Rapa Rosie!

Inevitabil, roșu atrage mereu toate privirile. Nu e de mirare, deci, că ți-e imposibil să nu remarci și apoi să nu-ți mai poți lua privirea de la un simplu deal! Ar fi putut fi unul banal, ca multe alte ridicături din lumea asta mare, dar a fost suficient să se "îmbrace" în roșu și deja a ieșit din anonimat. Fiindcă a crescut în România, unde doar atât nu e niciodată suficient, a mai plusat cu "accesorii" maiestuoase, care îl fac ba o orgă naturală, ba o cetate impunătoare, ba orice poate concepe o imaginație bogată. Te-a "manipulat" frumos - roșu de deochi + înfățișare schimbătoare în funcție de cine îl privește. Așa deal numai în România putea exista! :) 

Vorbesc despre Râpa Roșie, cu care ați făcut deja cunoștință în 2012, o rezervație unică în țară, pe care o găsești ușor lângă orașul Sebeș, în județul Alba. O poți vedea binișor chiar de pe autostrada Sibiu-Orăștie, dar promit că merită din plin să părăsești șoseaua asfaltată și s-o iei pe un drumeag de pământ, ca apoi să mergi la pas, cu chiu, cu vai, până la baza râpei. Numele dizgrațios nu-i trădează deloc chipul de ținut minte!

rapa rosie sebes

marți, 15 septembrie 2015

In vacanta, oricine ocoleste farmaciile. In Sibiu, pe una dintre ele, o s-o cauti inadins

N-am ținut evidența exactă a celor multe dăți când am avut ocazia să străbat ulițele bătrâne ale Sibiului, dar cert este că orașul îmi este deopotrivă familiar și foarte drag. Deși îl credeam arhicunoscut și lipsit de mari secrete pentru mine, iaca m-a surprins din nou! Știam că este o urbe a premierelor naționale (ca și Timișoara sau Iașiul), știam că aici, în 1494, s-a deschis PRIMA FARMACIE din țară, dar eram sigură că nu avea cum să se fi păstrat până în zilele noastre un loc cu asemenea însemnătate, căci totuși îmi știu bine România și cum se comportă, în general, cu istoria! 

Într-un fel, avusesem dreptate. Fix clădirea care a adăpostit prima farmacie din România nu se mai poate vizita acum. Dar chiar în Piața Mică, unul dintre locurile emblematice, mustind de turiști, prin care nu mai țin minte de câte ori am trecut și de câte ori am privit indiferentă spre semnul de "muzeu" înscris pe una dintre frumoasele clădiri, se află, totuși, o farmacie. Veche. Cam din secolul XVI, când chiar aici s-a înființat cea de-a treia farmacie din Sibiu, La Ursul negru

Chiar dacă nu e întâia pe firul istoriei, e o mare realizare să-i treci pragul și să pătrunzi într-un univers aproape neschimbat de peste 4 secole!

muzeul farmaciei sibiu

vineri, 11 septembrie 2015

Desi au fost trasi pe sfoara, sasii din Sibiu tot s-au ales cu o panorama de exceptie, de care ne putem bucura si noi astazi

fereastra turn biserica evanghelica sibiu
Nu cunosc originea expresiei "a fi tras pe sfoară", dar am o vagă bănuială că sașii sibieni sunt cei care au avut nenorocul să o înțeleagă întâia oară. 

Vanitoși din cale-afară, așa cum îi știm pe ardeleni, evident că și-au dorit ca biserica lor să fie cea mai cea, de ce nu, cu cel mai înalt turn din Transilvania. Au plecat, deci, la Bistrița (v-am mai zis eu cât de important era orașul la un moment dat) pentru... inspirație. Aici deja se construise biserica unde astăzi urci cu liftul, cu un turn de 75 de metri, iar sibienii pur și simplu s-au dus și s-au pus pe măsurat înălțimea turnului. Nu vă așteptați să fi folosit o riglă, un metru de tâmplărie sau cine știe ce alt instrument, au apelat la o simplă frânghie care le-a arătat cât de lung e turnul.

Cum se obișnuiește în Ardeal, nu pleci de la gazde fără să fii tratat cum se cuvine, așa că sibienii s-au pus de un ospăț cu bistrițenii, aceștia din urmă dovedind că nu-s defel proști (tot ardeleni fiind, știau ce le poate pielea), i-au îmbătat zdravăn pe musafiri și le-au tăiat pe ascuns o bucată din frânghie.

Întorși acasă, sibienii s-au pus pe treabă, convinși că rezultatul le va aduce mândria să aibă biserica cu ăl mai înalt turn din Transilvania. 

Nu pot decât să-mi imaginez câtă mânie au simțit, după un secol și jumătate de lucrări, când or fi aflat că visul nu li s-a îndeplinit și au fost, literalmente, trași pe sfoară. De aceea, probabil, înălțimea turnului nu e un număr fix, ci măsoară 73,34 m. Evident, pățania e o legendă, dar tare mă tem că pe undeva are un sâmbure de adevăr. Altfel nu-mi pot explica de ce biserica din Bistrița a tot suferit incendii (ultimul chiar de dată foarte recentă - 2008). Sunt aproape sigură că blestemele sibienilor de la ospăț (și ale urmașilor lor) i-au ajuns din urmă! 

Sibienii au fost nevoiți să se "mulțumească", însă, cu o panoramă senzațională (chiar dacă de la o înălțime nițel mai redusă), cu al doilea turn cu ceas ca vechime din România (și aici au ratat, cumva, supremația în fața ceasului din Cisnădie), dar s-au revanșat cu "minora" și "locala" bucurie că biserica a rămas, la atâția ani distanță de la finalizarea construcției ei, cea mai înaltă clădire din oraș, servind cea mai mare comunitate de credincioși luterani din România

Duminică, 6 septembrie 2015, am urcat și eu, în sfârșit, în turnul de pomină, după mai multe încercări nereușite cauzate de eterne restaurări sau nepotriviri cu programul de funcționare. Pun pariu că sunteți nerăbdători să aflați cum e acolo!

peisaj medieval sibiu

duminică, 30 august 2015

In Iasi gasesti cel mai bun loc pentru fotografiile de nunta

Chiar dacă e cunoscută de toată lumea cu un nume dizgrațios, Râpa Galbenă, locul mi se pare cel mai bun pentru ședințele foto de la nunți, prin care trecem, mai devreme sau mai târziu, aproape toți dintre noi :) Dar dacă nu dorești să te lauzi că te-ai pozat în, zice-se, cele mai frumoase momente din viață la o... groapă sau nu vrei să îți dai check-in cu un asemenea nume, poți folosi oricând alternativele Esplanada Elisabeta sau Podul lui Eminescu. Nu-i așa că sună mai bine?

Eh, locul nu numai că sună interesant, dar este deopotrivă de frumos, oricum l-ai privi și, inevitabil, reușește să-ți trezească romantismul de care nici nu știai că ești capabil. Este unul dintre locurile mele preferate din Iași și l-aș recomanda oricui, neapărat, să-l viziteze odată ce se află în capitala Moldovei. 

rapa galbena iasi mai 2015

vineri, 21 august 2015

Ghici ghicitoare ce-i: alternativa pentru Valea Prahovei, tot la 100 km distanta de Bucuresti?

Valea Doftanei este unul dintre locurile celebre din relativa apropiere a Bucureștiului, dar am impresia că se bucură de acest loc fain numai localnicii și „capitaliștii”, transformarea ei într-o destinație exclusivă lor nefiindu-i, cred eu, neapărat benefică. Ajunge să fie privită numai ca un loc unde să încingi rapid un grătar, apoi să-ți iei tălpășița, eventual “uitând” în urma ta inerentele resturi, când Valea Doftanei este, în primul rând, un loc cu peisaje superbe, cu suficient potențial turistic.

Într-adevăr, nu veți găsi aici munții stâncoși sau castelele Văii Prahova, care e doar la o aruncătură de deal mai la stânga, însă:

valea doftanei - valea neagra

marți, 18 august 2015

Baile Seiche - o destinatie complet necunoscuta romanilor, dar care aduna tot farmecul Tinutului Secuiesc, in doar cateva hectare

Așa cum mi s-a demonstrat în mai multe ocazii, unele dintre cele mai frumoase amintiri cu care am rămas din peregrinările prin România, au survenit tocmai din locurile care mi s-au arătat pur și simplu, de care nu aveam habar când am plecat de acasă, pe care le-am descoperit întâmplător, în drum spre destinația la care doream să ajung. Așa s-a întâmplat și cu Băile Seiche. Nici măcar nu le reținusem numele când am plecat fascinată și m-am chinuit nițel să-l aflu acum, când a sosit vremea să vă povestesc despre ele. Nici măcar nu le-am descoperit pe îndelete, cum ar fi meritat, pentru că vremea la final de noiembrie nu îmbia la plimbări, iar seara se instalase demult, dar totuși nu mă putusem abține să nu văd ce e cu acel indicator zărit deodată la marginea lui DN 13 A, la câțiva km distanță de Odorheiu Secuiesc în direcția Sovata. 

porti secuiesti baile seiche odorheiu secuiesc

duminică, 16 august 2015

Escapada de week-end in Muntii Ciucas

Când socoteala de acasă nu se potrivește cu planurile muntelui, care are chef și vara de niște dușuri insuportabile pentru cutezătorii ce îndrăznesc să atace potecile sale, trebuie să te mulțumești cu o ședere prelungită la cabană. Chiar dacă planurile inițiale ți-au fost năruite, în Munții Ciucaș nu e bai. Chiar și un week-end întreg petrecut în aceeași poiană în loc să colinzi cărări de vis este reușit! 

Dacă sunteți în pană de idei pentru o ieșire relaxantă la sfârșit de săptămână, haideți și voi la Cabana Muntele Roșu din Ciucaș. O să vă trebuiască niscaiva curaj ca să abordați drumul care ajunge aici, dar cum veți da cu ochii de peisajul incredibil, veți uita și de înjurăturile necontenite către hârtoapele dinainte și de toate grijile care degrabă vor fi lăsate în urmă. 

curcubeu muntele rosu ciucas

joi, 13 august 2015

Sugestia mea pentru o seara de vara in Brasov

Brașovul va fi, cu siguranță, unul dintre orașele de care nu mă voi putea plictisi niciodată, pentru că îmi oferă atâtea locuri exact pe gustul meu (în combinația de istorie medievală și munte din plin), de care mă pot bucura fără să scot vreun ban din buzunar. 

Am ajuns la această concluzie de curând, când pur și simplu m-a "trăsnit"! Mă plimbam într-o seară de iunie, pe aceleași străduțe pietruite din centrul istoric, pe care le știu mult prea bine, în atmosfera aceea de "frig de Brașov" (expresia îmi aparține și o puteți înțelege doar dacă ajungeți să mirosiți frigul specific zonei :) da, într-atât de mult îmi place Brașovul încât cred că și frigul are un miros anume, propriu orașului de sub Tâmpa). Trecusem pe lângă casele cu izul acela dulce învechit de nenumărate ori, pășisem în aceleași sunete inconfundabile pe dalele de piatră și totuși parcă eram aici pentru prima oară, dar îmi plăcea, ca de fiecare dată, la nebunie! 

Am avut atunci o seară perfectă, formată din numai 3 ingrediente. Nu vreau să le urmați întocmai, căci fiecare își are propriul ritm și propriile plăceri, dar nici nu mă pot abține să nu vi le împărtășesc, poate vă vor aduce, cândva, aceeași bucurie. 

piata sfatului brasov seara

marți, 11 august 2015

Spre Cabana Omu, prin infernala vale a Ialomitei

De-a lungul vremii, de fiecare dată când s-a nimerit să colind pe vreo cărare de munte în luna august sau să mă hrănesc din relatările altora, vremea nu s-a aliat deloc cu pofta de aventură. Mă așteptam, așadar, la o vreme capricioasă când mi-am propus să mai cunosc o părticică din Bucegii cei faimoși și atât de familiari. Nu am dat crezare prognozei excelente, știam eu ce-i poate pielea muntelui la peste 2.000 m, dar în loc de o tură ratată, prin ceață și frig, m-am ales tot cu o amintire "de neuitat": o insolație ca la carte!

Chiar și în condițiile date, m-am bucurat de munte, de seva sa pe care doar după un efort susținut și după un prea-plin de porții de peisaje spectaculoase, îi înțelegi importanța. Am învățat o nouă lecție de viață, pentru care nu pot fi decât recunoscătoare, deși n-a fost deloc suportabil s-o rețin și, așa cum mă știu, după ce tot greul a fost lăsat departe, de-abia aștept următoarea ascensiune. Atât de repede am uitat câte am pătimit! Eh, ăsta-i muntele, amnezicul perfect :) 

cabana omu august 2015

vineri, 7 august 2015

Cum am aniversat 5 ani la bord sau cum te poti convinge foarte usor ca avem o tara a naibii de frumoasa

balea lac august 2015
Duminică, 2 august 2015, blogul la bordul căruia tocmai vă aflați a împlinit 5 ani de existență în apele, uneori tulburi și agitate, ale internetului. 5 ani de la această primă poveste. Evenimentul nu putea trece nesărbătorit cum se cuvine, adică... printr-o nouă călătorie prin România!

De data aceasta, pe fondul caniculei obișnuite la câmpie în luna lui Gustar, am ales cu și mai multă nerăbdare forma de relief unde mă simt cel mai bine, și anume muntele, unde în același august e vremea, de obicei, capricioasă; nicăieri, însă, mofturile nu sunt mai ușor de acceptat :)   

cort cabana voinaPlănuiam de ceva vreme să revin într-un loc drag din copilărie, la care m-aș fi întors oricând în cinstea amintirii de neuitat a unei vacanțe petrecute la cort, sub Munții Iezer-Păpușa, visând de atunci să ajung la un lac cocoțat la 5 ore distanță de singurul loc în care mi-a plăcut la nebunie să fac camping. Ce moment era mai potrivit pentru reîntoarcere dacă nu această aniversare? Și cum îmi șade în fire, încă dinainte de a ajunge la destinația mult visată, pe drum fiind, ia să mă uit eu pe hartă și, pe loc, să decid că n-ar fi o idee prea rea să mă mai țin de o promisiune - aceea de a ajunge în acest an și vara pe Transfăgărașan, cât aveam proaspete în minte imaginile din aprilie. Mai conta că aveam la mine doar hainele cu care eram îmbrăcată - pantaloni foarte scurți și o bluză vaporoasă? 

Uite-așa m-am ales cu o aniversare de pus în ramă! Detaliile urmează mai jos. Atenție, detaliile sunt însoțite de imagini care o să vă facă poftă de ducă și o să vă crească stima pentru România! 

miercuri, 29 iulie 2015

Copou este parcul unde fiecare alee spune o poezie

Cât de plăcut trebuie să fi fost să trăiești în Iași, pe vremea când Eminescu își căuta inspirația sub un tei bătrân! Sigur își avea și acea epocă greutățile ei, părând mai convenabilă decât zilele noastre numai din prisma trecutului, care estompează relele și accentuează părțile frumoase, însă măcar aveai oameni cumsecade alături și te hrăneai cu poezie. De-abia se deschisese prima universitate modernă din țară și nu cu mult timp înainte se jucase primul spectacol de teatru în limba română.
Iașul înflorea, când Eminescu a apărut în oraș pentru a-i pecetlui o istorie măreață. 

teiul lui eminescu copou iasi

duminică, 26 iulie 2015

Plaja 23 August - refugiul sufletelor libere

M-am tot răzgândit dacă să dezvălui public un nou secret descoperit pe litoralul românesc. Într-un final, m-am hotărât: este un loc prea fain ca să-l țin doar pentru mine! Deși inițial mă temeam că popularizarea sa îl va afecta, știu acum că va fi totuși apreciat doar de cei care caută altceva la mare. Am încrederea că navigatorii la bord vor ști să aprecieze cum se cuvine acest loc, iar dacă de știrea sa vor afla și alții, nu-mi fac griji! Vor veni poate de curiozitate câțiva care vor deranja pe moment, dar vor pleca repede și nu se vor mai întoarce... Pentru că îți trebuie o anumită stare și o anumită atitudine asupra vieții ca să apreciezi la adevăratul său potențial un loc ca Plaja 23 August!

marea neagra plaja 23 august


marți, 21 iulie 2015

Inchisoarea Doftana – Bastilia de România

Recunosc, dacă n-aș fi știut că Nicolae Ceaușescu i-a fost deținut pentru câteva luni, o ruină din județul Prahova nu m-ar fi atras atât de mult. Însă am aflat și a fost suficient cât să-mi stârnească o mare curiozitate și o imensă dorință de a-i trece pragul. Culmea, cine ar fi nerăbdător să intre într-o închisoare?

La fel ca mine, ar mai fi, cu siguranță mulți turiști, curioși sau pur și simplu nebuni, cum vrei să le spui, care ar vrea să vadă unde a fost încarcerat marele dictator. Din păcate, însă, locul este astăzi o ruină “perfectă”: accesul este interzis, pericolul de accidente este ridicat, iar planuri de viitor, multe și năucitoare pe alocuri, dar care nu se vor concretiza, poate, niciodată. Practic, trebuie să te grăbești să-ți pui viața în pericol dacă vrei să cunoști, îndeaproape, o filă de istorie. Mâine s-ar putea să nu mai ai ocazia...

inchisoare doftana

duminică, 12 iulie 2015

Cel mai bine pastrat secret al Clujului

Ne aflăm în cea mai cunoscută farmacie clujeană, probabil chiar cea atestată în anul 1573. În secolul al XVIII, a devenit proprietate privată, fiind mult timp în posesia familiei Mauksch-Hintz, și a funcționat până în anul 1949, devenind apoi destul de repede muzeu al farmaciei. 

Clădirea a fost modificată în secolul XX, când s-a realizat pasajul pietonal de pe colț, iar acum intrarea se face prin sălile de depozitare ale vechii farmacii. 

officina muzeul farmaciei cluj

Ce poti vedea intr-o singura zi la Cluj? Multe locuri pline de fainosag :)

Ai doar o zi la dispoziție să vizitezi Clujul? Nicio problemă! :) Sunt aici ca să te ajut să te bucuri din plin de acest oraș, care are o mulțime de locuri faine de arătat și pe care poți apuca să le vezi, chiar dacă timpul nu e de partea ta. 

Haide să descoperim împreună "orașul-comoară" al Transilvaniei! 

piata unirii cluj

Cum poti sa te bucuri la maxim de Cluj?

bcr city card cluj
Foarte simplu. Dacă ai între 14 și 30 de ani, ești student în orașul-comoară al Transilvaniei, te pregătești pentru o ședere mai îndelungată sau vei vizita des urbea de pe Someșul Mic, musai trebuie să te "înarmezi" în cucerirea Clujului cu BCR City Card, primul city card din România adresat tinerilor și unicul în Europa cu această combinație de facilități: emitere instant + sistem contactless + beneficiile specifice unui city card. 

Cluj-Napoca este primul oraș din țara noastră care se poate bucura de un astfel de card (și chiar este o bucurie, după cum vei putea vedea și în rândurile următoare), pentru că el și nimeni altul este în 2015 Capitala Europeană a Tineretului! Cum BCR este banca oficială a acestui grandios eveniment și pentru că orașul mustește de chestii de văzut/experimentat/trăit la maximum, acest card nu putea fi mai binevenit și mai de nelipsit din buzunarul celui care pornește în explorarea și savurarea Clujului. 

Pe scurt, poți lua acest card de la orice sucursală BCR sau de la birourile mobile special amenajate, fiind eliberat pe loc, doar pe baza cărții de identitate. Îl alimentezi cu minim 50 RON și deja distracția poate începe! BCR City Card este un card de debit instant, cu funcție contactless, cu ZERO costuri de emitere și administrare, ZERO comision pentru plăți la comercianți, retrageri de numerar gratuite la atm-urile băncii și care, pe deasupra, poate fi folosit și în străinătate, cu zero griji :) Dar asta nu e tot! Doar cu acest card beneficiezi de reduceri și chiar gratuități la o rețea extinsă de parteneri clujeni: de la hoteluri la restaurante, de la cafenele la florării și chiar cabinete stomatologice, de la librării la agenții de turism s.a. Lista completă a celor peste 80 de locuri unde te poți bucura la maxim de Cluj este disponibilă la BCR.CLUJ.COM

Sună bine-bine? Atunci haide în Cluj și vei avea avea parte de experiența pe care o merită un tânăr ca tine! Echipează-te cu BCR City Card și inspiră-te de AICI cu o mulțime de locuri pline de fainoșag pe care nu trebuie să le ratezi în oraș. 

Distracție faină!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!


joi, 9 iulie 2015

Cel mai sadic obiectiv turistic din Romania i-a apartinut, bineinteles, lui Vlad Tepes

cetatea poenari paste 2015
Țin bine minte și acum, deși s-au scurs ani, întâia oară când am auzit de cetatea de la Poenari. O actriță prea obscură la vremea aceea ca să-i rețin numele filma la un oarecare film în România și, mânată de curiozitatea oricărui american de a vedea orice loc impregnat de mitul lui Dracula, și-a luat fiica și a pornit către cetate. De aici nu se mai știe exact ce s-a întâmplat, dar în articolul pe care-l citisem la vremea aceea se menționa că actrița și fiica ei se întorseseră complet buimăcite, fără să dea amănunte, și au părăsit de îndată țara! Nu știu câtă legătură o avea nea Vlad Țepeș în toată povestea sau câtă fantezie a fost bine pusă în slujba promovării unei destinații, dar cert este că o astfel de poveste îți rămâne în minte și te macină să mergi și tu acolo să vezi ce le putuse speria pe cele două. 

În propriul palmares mi-am înscris deja 3 vizite la cetatea lui Dracula, amplasată excelent, chiar la debutul din partea argeșeană al celui mai frumos drum din lume. Pot să confirm, astfel, că este un loc pe care nu-l poți uita, pe cât de fain, pe atât de sadic deopotrivă, o caracteristică, zic eu, pe oriunde a avut ceva treabă sau este doar exploatată imaginea domnitorului medieval.  

Deja curios/oasă? Păi să pornim spre Poenari! Sau... n-ai curaj? :)

duminică, 5 iulie 2015

O scurta plimbare de vara prin cea mai faimoasa gradina botanica din tara

Când spui "grădină botanică", inevitabil te gândești la cea din Cluj, probabil cea mai faimoasă din țară. Este, într-adevăr, un obiectiv de neratat într-o vizită prin "orașul-comoară" al Transilvaniei, de aceea mi-a fost imposibil să nu-i fiu oaspete în toate cele trei dăți în care am vizitat, un pic mai pe îndelete, urbea de pe malul Someșului Mic. 

De-abia m-am întors dintr-o nouă explorare, desfășurată sâmbătă, 4 iulie 2015, și chiar dacă n-am avut la dispoziție mai mult decât un pic peste un ceas, a fost o agreabilă experiență, pe care sunt deja nerăbdătoare s-o repet. Da, chiar și a patra oară și a mia oară, n-ai putea să te plictisești de un loc viu, mereu în schimbare, mereu frumos, indiferent de anotimp!

gradina japoneza cluj vara

miercuri, 1 iulie 2015

Idei de concediu - Circuitul salinelor din Romania

Data de 1 februarie 2015 va rămâne mereu în amintirea mea, pentru că în acea zi am reușit să vizitez Salina din Târgu Ocna. Poate nu pare la prima vedere un eveniment ieșit din comun, însă atunci mi-am îndeplinit un nou țel în viață, și anume... să fi vizitat toate salinele deschise turistic din România

Nu este deloc o performanță greu de imitat, dacă sunteți fanii lumii sărate din adâncuri și presupunând că nu tânjiți după beneficiile lor curative, din motive medicale. În țară avem doar 6 saline care pot fi vizitate de publicul larg (s-ar mai adăuga aici ocna din Dej, cu aprobare specială, sau alte mine de sare mai mult sau puțin funcționale sau accesibile). 

Din punct de vedere cu totul și cu totul subiectiv, aș ierarhiza cele 6 saline, în funcție de frumusețea/spectaculozitatea lor, astfel: salina din Turda ar ocupa, fără nicio îndoială, locul fruntaș, urmată, totuși, la mică distanță de cea din Cacica, următoarele patru fiind cam la același nivel - Praid, Ocnele Mari, Slănic Prahova și Târgu Ocna. 

În speranța că veți considera că fiecare are farmecul său și vă veți dori să le vizitați, poate pe toate deodată, într-un concediu, de exemplu, v-am pregătit mai jos o propunere de circuit cu punctul de plecare/sosire în București. Un astfel de circuit ar totaliza aproximativ 1,500 km (cu tot cu fâțâielile inerente până ajungeți/plecați de la obiectivul respectiv) și cred eu, v-ar ajunge să-l duceți la bun sfârșit, în ritm lejer, maxim o săptămână. 

circuit saline romania
click pe imagine pentru vizualizare la o dimensiune mai mare sau accesează circuitul de AICI, unde poți să-l modifici după pofta ta :)

Fiindcă mi-a plăcut la nebunie să descopăr cele 6 minunății din subteran și am o presimțire că nici vouă nu v-ar displace defel, propun să le luăm pe fiecare pe rând, în ordinea crescătoare a numerelor din harta de mai sus. Haideți să facem o primă cunoștință cu fiecare în parte, iar apoi promit că o să vă las să vă faceți bagajele :D

luni, 29 iunie 2015

Aventura marcata cu punct rosu - Demo la Valea lui Stan

De la prima mea explorare a spectaculosului canion Valea lui Stan, un singur lucru esențial s-a schimbat: traseul a fost, în sfârșit, marcat! Punctul/cercul roșu este ghidul oficial al unora dintre cele mai faine 5 ore pe care le poți petrece în România. O vale adâncă, la bazele căreia te afli tu, o furnică nesemnificativă, stânci prea înalte care te înconjoară mai mereu, porțiuni unde te iei cu mâna de cap incapabil să dibui pe unde naiba să mergi, ca la o privire mai atentă să descoperi o scară ascunsă prin tufișuri, un lanț prins la limita riscului sau o potecă răsărită cine știe de unde. 

valea lui stan paste 2015

sâmbătă, 27 iunie 2015

Cheia si Suzana, "doamnele" superbe care au binecuvantat muntii

Doar 8 km din prea ignoratul DN 1 A stau între două "doamne" în "veșminte" muntenești. Ele s-au aciuiat pe aceste meleaguri, una la poalele munților Ciucaș, cealaltă în ținutul fagilor, în vremuri greu de rememorat, când azi accesibila șosea națională era doar un drumeag aproape imposibil de parcurs.

Ajungeau aici doar cei mai cutezători, cu îngăduiala Celui de Sus. Printre ei, măicuța Suzana Arșic. Plecată din Săcele, s-a strecurat prin înfricoșătoarea trecătoare a Bratocei și găsind un loc ferit, dar pitoresc, unde trei pârâiașe se unesc sub forma unei cruci, dând naștere râului Teleajen, a pus bazele schitului ce urma să devină mănăstirea care-i poartă astăzi numele. Privită cu ochiul omului modern, mănăstirea Suzana nu-și trădează deloc vârsta onorabilă, ci pare o domnișoară îmbrățișată de păduri impenetrabile, care înflorește departe de lumea agitată, o fecioară pe care o mai descoperă câte un trecător rătăcit, se minunează, iar apoi e lăsată, din nou, în pace, în nederanjul ei.


manastirea suzana manastirea suzana manastirea suzana
manastirea suzana manastirea suzana pisica manastirea suzana
pisica manastirea suzana pisica manastirea suzana trandafiri manastirea suzana trandafiri manastirea suzana

Cheia, pe de altă parte, este o doamnă neînfricată, caracter ușor de intuit prin însuși numele său - "cheia" munților, "poarta" de acces dintre Valahia și Transilvania. Nu s-a retras departe de civilizație, ci s-a dezvoltat odată cu ea, obligând parcă orice trecător să se oprească, nițel, și pe la dânsa. Se fălește, așa cum îi șade bine oricărei doamne, cu straiele sale de preț, ale căror "designer" este nimeni altul decât Gheorghe Tattarescu. Superb s-a aranjat pentru fiecare oaspete încât ar fi păcat ca găteala să fie în van și să nu-i treci, și tu, pragul. Va fi o gazdă memorabilă!

manastirea cheia manastirea cheia manastirea cheia
manastirea cheia  
manastirea cheia