joi, 28 august 2014

Pe urmele Babei Dochia, in Ceahlau

În fiecare an, românii dedică unei legende primele 9 zile ale Mărțișorului. Eu am renunțat la acest obicei, însă pe mitica Baba Dochia nu am uitat-o. Nu, nu. Deși ar putea fi doar o poveste frumoasă cu un personaj inventat, eu m-am încăpățânat să cred în ea, mai ales după ce am aflat că muntele pe care aceasta și-a găsit sfârșitul există cu adevărat. Ceahlăul este un munte extrem de capricios, înspăimântător de oriunde l-ai privi și nici că ar fi fost unul mai potrivit pentru decorul unei asemenea legende.

Îndrăzniți să călcați pe urmele legendarei Baba Dochia, să fiți parte din poveste? 

stanca ceahlau

duminică, 24 august 2014

City break in Calarasi: Partea II

După ce ați vizitat Grădina Zoologică și v-ați delectat papilele gustative la Casa Heliade vă puteți face siesta pe faleză sau pe o băncuță în Parcul Central. De la Primărie, în nici 5 minute coborând pe strada Sloboziei, veți vedea o întindere de apă și una de verdeață. Apa este Brațul Borcea al Dunării, o bucățică din mărețul fluviu care și-a împărțit în două bogăția și frumusețea cu puțin înainte de a scălda malurile Călărașilor, oferind un spectacol minunat în cotul pe care-l face pentru a-i oferi orașului o boare de răcoare și o sursă sustenabilă de trai. 

La malul Dunării se întinde o faleză de unde puteți admira curgerea neîntreruptă a neobositului fluviu. Vecin cu faleza este Parcul Central, o încrengătură redusă de alei, dar o oază în zilele prelungi și toride ale verilor sudice, de asemenea un loc prielnic pentru a admira peisajul, sub protecția copacilor sau zăcând la o terasă. Dacă aveți noroc, poate prindeți și un mic eveniment, cum a fost cel din 17 august 2014, al organizației Rowmania, care a inclus curse de canotcă și o întâlnire cu Ivan Patzaichin. Puteți traversa pe malul celălalt, contra sumei de 3 lei, unde puteți face plajă sau o baie în Dunăre, intrarea în fluviu fiind lină. Sau, de ce nu, puteți sta la o șuetă imaginară cu simpaticul actor călărășean Ștefan Bănică (lângă Primărie), cu Regina Maria, Regele Ferdinand, Regele Mihai, cu Decebal, Burebista sau Dromichete. 

Acesta este locul unde Călărașiul invită la relaxare, la acel dolce far niente...

Până aici veți fi deja amuzați citind anunțurile unor călărășeni care primesc eleve în gazdă (nu cunosc ca orașul să fie unul universitar!) sau aflând sancțiunile autorităților care vizează aruncarea pe jos a cojilor de semințe de floarea-soarelui sau dovleac (sortimente specificate cu precizie pe un panou la intrarea în parc). Așadar, cu atmosfera pre-setată, tot ce trebuie să mai faceți este să vă lăsați fermecați și să mai închideți ochii la lucrurile care nu sunt chiar perfecte...

rowmania bratul borcea calarasi

City break in Calarasi: Partea I

Sudul României nu este o destinație tipică pentru citybreak-uri. Deși o să vi-l recomand, Călărași nu-i excepția și mă îndoiesc sincer că va deveni vreodată oraș turistic ca la carte. Dacă puneți în balanță aproape orice alt oraș cu potențial turistic, alegeți-l cu încredere pe acela în detrimentul Călărașilor. Dar dacă vă încântă ideea de a descoperi un oraș în care doar voi să fiți turiștii, un oraș care nu promite nimic, deci poate surprinde, mergeți în Călărași! 

S-ar putea să vă placă (mult) sau... deloc, dar cum puteți ști varianta corectă dacă nu-i dați măcar o șansă?

casa heliade calarasi


joi, 21 august 2014

Manastirea Hurezi este unul din locurile care ar trebui trecute in definitia Romaniei

manastirea hurezi unesco3 secole au trecut într-o clipită pentru timpul mereu pe fugă. În 300 de ani s-a format cea mai frumoasă țară din lume (România, cum care?), s-au purtat două războaie mondiale, s-a ajuns pe Lună, s-a inventat internetul, s-au născut și au murit oameni pe care istoria nu-i va uita niciodată - Einstein, Napoleon, Jules Verne, Winston Churchill, Michael Jackson sau Steve Jobs fiind doar câțiva dintre ei.

Pentru noi, mai toți acești ani sunt ai fanteziei, imposibil de cunoscut și retrăit, exclus de a apuca încă pe atâția care vor urma, dar în toată această nebuloasă știm sigur când a început totul - în anul fatidic 1714, când un mare om s-a retras din infinita curgere a vieții. 

La 3 secole de la martiriul lui Constantin Brâncoveanu, anul 2014 îi e închinat. Nu e, deci, ocazie mai bună să fim prezenți la opera sa cea mai însemnată, o mică parte din moștenirea pe care a lăsat-o lumii din care a făcut și el parte, acum 300 de ani. 

Așadar, nu încape discuție, în 2014 e musai să ajungem la Mănăstirea Hurezi!


duminică, 17 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VIII): Piese din puzzle-ul comunist de care nici nostalgicii n-au habar

Am convingerea că Bucureștiul ar fi fost astăzi un oraș cu adevărat frumos, dacă n-ar fi fost situat în Balcani și dacă nu s-ar fi abătut asupra sa năpasta comunismului. În afară de niște ruine și mici detalii ici-colo, nu există nimic mai vechi de anul 1700, ceea ce e crunt pentru o urbe atestată documentar cu aproape 3 secole înainte. Această situație se datorează, pe de o parte, mentalității bucureștenilor, care își construiau case din lemn (ce ardeau des) sau locuințe care erau inundate periodic de Dâmbovița, iar apoi nu se mai sinchiseau să repare ce se strica, lăsau timpul să-și vadă de treabă și construiau, din nou, de la zero, la fel de efemer. Pe de altă parte, în perioada comunismului, o cincime din oraș, cu clădirile, poveștile și viața atâtor oameni, a dispărut pentru totdeauna, fără a mai putea fi posibilă vreodată o recuperare.

palatul parlamentului vedere academia romana bucurestiAstăzi vreau să ne concentrăm pe această a doua cauză care a determinat aspectul actual al Bucureștiului, tema inevitabilă într-o discuție despre capitala României. Și vă provoc să vă uitați fix în centrul orașului, la locurile pe unde trec frecvent turiști, dar fără să vadă, de fapt, nimic. Chiar lângă mărețul simbol al Epocii de Aur - azi Palatul Parlamentului - exista un cartier pitoresc, Uranus. Tot ce a mai rămas din el sunt câteva fragmente de piatră cubică ale fostelor străzi! Pe Calea Plevnei, unde astăzi funcționează un centru medical, zeci de oameni au fost torturați! Dar pentru a nu vă speria prea tare, vis-a-vis de o impresionantă ruină ce ar fi putut deveni Muzeul Național de Istorie al Republicii Socialiste România, pe locul unui stadion de renume demolat de comuniști, există, Slavă Domnului, unul dintre cele mai faine parcuri din țară.

Înainte de a porni la drum către primul obiectiv, trebuie să mă asigur că dispuneți de cazare. Vă recomand un hotel într-o zonă bună a Capitalei, la 8 km de Palatul Parlamentului, destul de departe de nucleul comunist, pentru nopți liniștite, dar cu accesibilitate ușoară atunci când vă hotărâți să descoperiți istoria tristă a Bucureștiului. Infomatii despre hotelul situat pe str Alexandru Serbanescu găsiți la sursa mea de încredere, hotel-bucuresti.com.


vineri, 15 august 2014

Sovata, tinutul lacurilor sarate si a padurilor fermecate

Bucuroasă mi-a fost inima să văd că vara mai există români care nu dau iama pe litoral sau prin străinătățuri, ci își petrec concediile într-o stațiune cândva celebră pentru tratarea infertilității, dar care astăzi, părtașă soartei tuturor stațiunilor balneare, este considerată, în accepțiunea largă, destinație dedicată exclusiv vârstnicilor.

lacul ursu sovataMi-a plăcut să văd multe fețe tinere în Sovata, familii cu copii sau îndrăgostiți plimbându-se de mână, dar totodată m-a deranjat avalanșa de turiști într-o stațiune relativ mică. Pentru cine nu are mult răgaz să guste din savoarea mureșană (veșnica mea problemă), e destul de complicat să jonglezi printre pâcluri de vilegiaturiști care par să n-aibă nicio grijă și, bineînțeles, nu se grăbesc nicăieri. Dar mulțumită autorităților locale, am găsit nu prea târziu un loc de parcare (plătit) și am putut lesne colinda prin cea mai importantă atracție turistică a Sovatei, datorită traseelor bine întreținute.

Concluzia o dezvălui de la început: Sovata nu e locul de care să te saturi în câteva ore. Nu degeaba era atât de populată la mijloc de iulie. 

miercuri, 13 august 2014

Sa-nceapa spectacolul oferit de Cascada Duruitoarea!

În inima pădurii întunecoase, ca-ntr-o sală de spectacole, la circa 2 ore distanță de civilizație, susură necontenit Cascada Duruitoarea. E vedeta pădurii, care nu se retrage niciodată de pe scenă. În ciuda numelui său, căderea de apă e foarte liniștită. Nu te asurzește, ci te relaxează prin bătăi regulate în stâncă, care respectă cine știe ce ritm interior al muntelui. 

Pornește recitalul de undeva de sus, dintr-un punct nedefinit, coboară suav pe spinarea unei roci, se întinde într-o căldare, luând o pauză de respirație, apoi se prevale în extaz peste gleznele dure de stâncă. În fața ei, echipa de scenografi a Parcului Național Ceahlău a montat bănci din lemn. Spectatorul trebuie doar să se așeze și să se lase încântat...

cascada duruitoarea ceahlau

sâmbătă, 9 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VII): Un unicat care va deveni, cu siguranta, o mare atractie turistica

strada xenofon bucurestiCât îmi place să văd cum locurile care mi-au rămas în suflet, ca niște dulci amintiri, renasc, așa cum îmi doream cu ardoare pentru ele! Un astfel de exemplu este singura stradă în trepte din București, Xenofon pe numele ei, care la data când am făcut cunoștință întâia oară nu o știa chiar nimeni. A fost o revelație descoperirea ei, a fost un loc de care n-aveam habar deși trecusem de multe ori pe lângă dânsul, un loc ascuns la marginea centrului orașului, un loc pe care îl consideram doar al meu, în naivitatea mea, o comoară care-mi aparținea în exclusivitate. 

Îmi doream, totuși, ca revederea să fie mai efervescentă decât prima întâlnire, deși bătrânețea îi apăsa pe umeri și anonimitatea o determina la putrezire. În vara lui 2014, însă, a început o nouă viață și locul acela "doar al meu" a devenit al tuturor. O idee simplă a pus pe harta turistică a Capitalei un nou obiectiv. Din necunoscuta de ieri, strada Xenofon a devenit vedeta de mâine. Acum două secole - promenada aristocrației, astăzi - simbolul unei lumi pierdute, a rafinamentului, a bunului simț, a domnițelor și gentlemenilor, primul loc unde trebuie să mergeți dacă vă e dor de lumea bună; al doilea loc este un hotel care evocă acele timpuri nemuritoare - detalii aici.


miercuri, 6 august 2014

Te invit la niste langosi traditionali unguresti, intr-un colt de Paradis!

Drumul dintre Joseni și Praid (DN 13B) este unul dintre cele mai încântătoare pe care le are România. Străbate o pădure maiestuoasă trecând pe lângă petice de luminiș, zăpăcește călătorul cu niște priveliști dulci și îl poartă pe un asfalt bun, ideal pentru o tură de relaxare cu mașina. 

Înspre capătul de la Joseni, în vecinătatea unei poienițe, se lărgește pentru a-ți asigura o parcare, obligându-te astfel să oprești. Nu vei regreta, iar stomacul tău va fi în culmea fericirii.


duminică, 3 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VI): Povestile nestiute, relatate de ARCEN

ghizi arcen tur bucuresti
De 5 ani încoace, Bucureștiul este mai frumos. Nu, nu s-au încheiat toate șantierele, ba din contră, câinii vagabonzi nu și-au găsit un cămin și nici casele care stau să cadă nu și-au îndreptat spinarea. Dar din 2009 putem privi orașul cu alți ochi și astfel îi vedem și splendoarea, nu doar defectele. Cum s-a întâmplat minunea? A luat ființă Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, ARCEN pe scurt, cea care organizează cu diverse ocazii, dar și în fiecare vară, tururi gratuite prin București. Poate că multe n-or mai fi rămas de văzut prin oraș, dar puținul de istorie ascunde multe povești, destule cât să astâmpere pofta oricărui curios. 

În vara lui 2014, de la sfârșitul lui iulie până la debutul lui septembrie, ARCEN pleacă iarăși la drum prin centrul Capitalei, în fiecare sâmbătă, de la ora 11, și duminica, de la ora 18. Dacă nu locuiți în orașul care-și serbează în 2014 cei 555 de ani de atestare documentară (mulțam, Țepeș :D), dar vă doriți să aflați și lucruri bune despre capitala României, nu vă faceți griji în privința cazării. Traseul celor de la ARCEN pornește de la Ateneu și se intersectează cu strada unde găsiți un hotel practic, cochet și accesibil, care se afla in zona Calea Grivitei.

Să nu mai pregetăm, că Bucureștiul are încă multe de spus (de care habar n-avem)! Să pornim, deci, la o plimbare agreabilă, cu informațiile culese de ghizii cu joben de la ARCEN și cu mine pe post de însoțitor, sper la fel de agreabil :D

sâmbătă, 2 august 2014

Doua obiective nestiute de nimeni, din Galati si Tulcea, au renascut!

Sunt porturi la Dunăre; și cu asta am spus totul despre turismul din Galați și Tulcea. Au deja suficient cât să atragă turiști, la ce le-ar mai trebui o clădire proaspăt restaurată de care, teoretic, sunt interesate doar câteva persoane? Ei bine, ambele se pot lăuda cu sinagogi readuse la ființă, bijuterii arhitecturale care ar impresiona pe oricine, indiferent de religie, dacă ar avea totuși, cineva, interesul să se uite la ele! 

Astăzi, 2 august 2014, blogul la bordul căruia vă aflați împlinește 4 anișori de existență. O parte deloc de neglijat din poveștile depănate aici este dedicată, de aproximativ 2 ani, unor obiective neturistice prin definiție, dar care ar putea ridica enorm turismul de la noi - sinagogile din România. Avem încă destule (în jur de 100), iar cei interesați de ele sunt, de obicei, turiștii străini. România a avut una dintre cele mai mari comunități evreiești din Europa și noi nu avem circuite dedicate monumentelor evreiești din țară?!
Sper că în curând, cu noile investiții în reabilitarea templelor mozaice, această situație imbecilă se va remedia.

Cu 2 zile înainte de aniversarea de la bord, ca un cadou primit în avans, doamna Lefter Lidia mi-a dat o veste minunată: sinagoga din Galați, cu care făcusem cunoștință în urmă cu 1 an doar din spatele unui gard, renăscuse! Oh, oh, oh... și cât de frumoasă s-a făcut! Incredibil! Oare câți dintre cei care merg la pescuit au habar că în spatele unor blocuri se adăpostește o minunăție de clădire?
Astăzi, am mai primit un cadou. Tot Lidia mi-a readus-o în atenție pe sinagoga din Tulcea, pe care o salutasem într-o seară, printre zeci de schele, tot acum 1 an. Pe 22 august 2014 va fi inaugurată singura sinagogă încă funcțională din Dobrogea și unica în România ca arhitectură! Oare câți dintre cei care se lasă impresionați de senzaționala Deltă a Dunării știu că pe malul ei îi așteaptă ceva cu o forță de atracție pe potrivă? 

Cu asemenea vești, zic să tot petreci și să ai motive de sărbătoare! :) Dar, cum se zice, vorba multă, sărăcia omului, haideți să vă arăt exact despre ce vorbesc:

sinagogi galati tulcea