luni, 30 iunie 2014

Aici vreau sa ma retrag la pensie!

Dulci amintiri făuritu-mi-ai într-o zi leneșă de duminică, pe ultima sută de metri a Cireșarului 2014. Pășind printre floricele suave și îngenunchind în iarba deasă și mătăsoasă, gândurile nu mi-au dat pace și au zburdat spre anii spre care, inevitabil, toți ne îndreptăm. Când șalele o să scârțâie și pielea-mi va deveni acordeon, într-o margine de Ialomița mi-aș dori să zac. Nu cred că o bucurie mai mare ar fi posibilă pentru o bătrânică decât să șadă într-un jilț, în mijlocul unei grădini fermecătoare, la umbra unei impozante case, în murmur de gâze și larmă de nepoți!

Până în ziua când vom pierde bilanțul bogăției de fire albe, am putea să nu pierdem timpul tinereții în jungla urbană și să purcedem a ne bucura de un loc-portret al unei vacanțe la țară idilice, smulsă din tiparul cărților și așternută în satul Hagiești, comuna Sinești, la fostul conac al lui Alexandru Marghiloman.

conac hagiesti

joi, 26 iunie 2014

Bucurestiul necunoscut (I): Schitul Darvari si copacul care ne ofera o lectie de viata

Sunt multe locuri în capitala României care nu s-au găsit niciodată promovate în ghidurile turistice ori sunt ignorate chiar de cei care ar trebui să le cunoască cel mai bine - bucureștenii. Fascinante, fără îndoială, astfel de locuri suferă de un singur mare defect - aparțin de un imens oraș, cu prea multe atracții, iar așezarea lor chiar în buricul târgului le-a determinat, paradoxal, să se izoleze, să se pituleze, să devină invizibile pentru sutele de trecători nebănuitori de comorile care se ascund fix în cele mai tranzitate porțiuni de București.

A sosit momentul să vă arăt adevăratul București, cel pe nedrept nepromovat, cel cu bijuterii la fiecare pas, care ipotetic "purtate" de o altă urbe ar străluci, ar ieși în evidență. 

~

Cel mai mare trafic de automobile, bunuri și persoane vine în București dinspre nord. Inevitabil, probabil și tu ai trecut pe lângă Hotelul din Piata Montreal nr 10, ai asistat la o porție de istorie greu de digerat în dreptul fostei Casa Scânteii și ai coborât spre Piața Romană, unde își are sediul Academia de Studii Economice, locul unde timp de mai mulți ani trudesc studenții, care după orele zilnice de chin dau iama la restaurantele și magazinele din zonă sau chiulesc pe timp de vară în cele două colțuri de verdeață locale - Parcul Ioanid și Grădina Icoanei -, fără să aibă habar că lecțiile adevărate nu se predau în facultate, ci pe stradă, câțiva pași mai încolo. Mulți obișnuim, însă, să "tragem de timp" între două întâlniri la librăria Cărturești. 

Puțini dintre cei care trec prin zonă, între Cărturești și Grădina Icoanei, se pot dezlipi de farmecul pe care-l exercită Biserica Anglicană, una dintre cele mai frumoase biserici din România, sau trec mai departe de ispititoarea Grădină Verona. Cine privește spre strada Dionisie Lupu?

luni, 23 iunie 2014

Ce poate invata Romania de la turismul de pe litoralul bulgaresc (10 idei)

În primele zile cireșare din 2014, la invitația agenției TravelMax.ro, am (re)descoperit Marea Neagră, mai la sud decât eram obișnuită. Prilej de a conștientiza, încă o dată, că România are multe lucruri bune (deși nu le apreciem ca atare decât după ce le remarcăm lipsa peste hotare), dar și ocazie de a spiona vecinii bulgari și a le fura din secretele cu care ne-au răpit din turiștii de pe litoralul mării pe care o împărțim, vrând-nevrând. 

marea neagra elenite bulgariaUrmătoarele aspecte și idei pot fi implementate și în țara noastră, nu sunt apanajul bulgarilor, trebuie să ne trezim, să ne dăm seama că ne pleacă românii în străinătate deși am fi putut să le oferim tot ce găsesc în altă parte și să ne punem pe treabă, să exploatăm potențialul uriaș pe care-l avem pe litoral. Nici bulgarii nu s-au născut în all-inclusive, de-abia din 2007 au început să-și crească litoralul, dar l-au crescut și interesul se vede. Strict din punctul de vedere al peisajului, litoralul românesc nu este cu nimic mai prejos decât cel bulgăresc, însă acolo unde natura a dat, noi nu trebuie să stricăm, ci să aducem pitorescul la maximul posibil, cu un strop de intervenție și viziune.

Haideți să vedem cu ce îi vrăjesc bulgarii pe români și ce am putea învăța de la ei:

miercuri, 18 iunie 2014

Vanturatoarea: Cea mai spectaculoasa cascada din Romania

Nu o fi cea mai frumoasă din lume, după cum The World Geography a considerat-o pe Bigăr, nu este nici cea mai înaltă, Cascada Cailor întrecând-o, însă este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă și cascada cu cea mai mare cădere liberă de apă din România - circa 40 m. Vânturătoarea poate fi găsită, cu puțin efort, în cel mai mare parc național din țară: Domogled-Cerna.

După un urcuș aproape continuu de aproximativ 1 oră și jumătate, urmând marcajul turistic cruce roșie prin pădure, călătorul este întâmpinat de un vuiet îngrozitor. Dacă la prima vedere, ar putea fi tentat să dea bir cu fugiții, un dram în plus de stăpânire de sine îl va aduce în fața minunăției naturale pe care, cu siguranță, n-o va uita niciodată. Străpungând un bloc masiv de piatră, venind cine știe de unde, apa cristalină se opintește de un prag ca apoi să se reverse din plin, bucuroasă, într-un salt impresionant de 40 m, izbindu-se cu putere de pietrele care o așteaptă, umile, în lumea de jos. Dacă ar fi fost doar atât, ar fi fost frumos, dar spre deosebire de alte cascade autohtone, Vânturătoarea are ceva în plus - ospitalieră, lasă pe oricine să se ascundă în spatele vălului imaculat și să privească fascinat perdeaua de apă care-i trece prin față, fără să-și ude (prea tare) musafirul. 

cascada vanturatoarea 2014

luni, 16 iunie 2014

Doua atractii ale Romaniei de odinioara: Capul Kaliakra si Ferma de midii/Restaurantul Dalboka

Timp de 27 de ani, România noastră dragă a fost mai babană, întinzându-și Dobrogea mai la sud de Vama Veche, în regiunea cunoscută în istorie sub numele de Cadrilater. A fost atunci și mai atrăgătoare, posedând atracții turistice de seamă - de la cetatea din Silistra cucerită de Mihai Viteazu (peste Dunăre de Călărași) la Castelul Reginei Maria de la Balchik sau de la stația de cercetare a lui Grigore Antipa de lângă Capul Kaliakra, acesta din urmă, în sine, un obiectiv impresionant la Marea Neagră, până la un golf dătător de midii delicioase. 

În prezent, România este mai săracă din acest punct de vedere, în lipsa Cadrilaterului. Dar când geopolitica ne închide o ușă, noi intrăm pe geam! Așa se face că la ultimele două obiective despre care ți-am spus adineauri, cei mai mulți turiști sunt... români, iar datorită prezenței noastre în exces, româna este în aceste locuri limba neoficială a Bulgariei. Astfel, ne putem amăgi că și astăzi Cadrilaterul e ca al nostru...

peisaj dalboka bulgaria

sâmbătă, 14 iunie 2014

Cel mai frumos traseu amenajat din Romania se afla in Borsec

indicatoare borsec
Gândiți-vă cum ar fi ca în spatele blocului în care locuiți să existe o pădure, prin care o cărare lată, vizibilă și pietruită șerpuiește de la o poiană la o peșteră, de la un izvor la o cetate. Plimbarea ați putea-o face oricând, chiar și pe ploaie, indiferent de vârsta care vă trădează în buletin și nu ar dura mai mult de două ore. Cum vi s-ar părea? Nu-i așa că v-ați considera cei mai norocoși oameni de pe pământ, chiar dacă ați locui la bloc, în România?

Ei bine, mă bucur să vă anunț că există și români fericiți în România. Sunt cei care locuiesc în Borsec. Nu au salarii impresionante, nici vile somptuoase, dar au o pădure doar a lor (pe care, asta e, o mai împart din când în când cu un turist). Pădurea le oferă indiferent de condițiile meteorologice o plimbare extrem de sănătoasă și de pitorească, în condiții excelente. Prin pădure s-a amenajat un traseu foarte bine pus la punct, cu o cărare splendidă, prevăzut cu zeci de coșuri de gunoi, panouri informative și multe bănci trainice din lemn. De la un izvor la altul, care pot preveni sau chiar trata zeci de boli, harghiteanul se mai poate delecta cu panorame de vis, cetăți și peșteri. Toate, chiar în spatele blocurilor! 

Incredibil? Nu, asta e România care-mi place și de care m-am îndrăgostit! Asta e România cea adevărată, cea care ar trebui promovată! Haideți și voi la plimbare!

pestera de gheata borsec

miercuri, 11 iunie 2014

Acasa, dar in Bulgaria. Pe malul Marii Negre, in Nessebar si Sozopol

Oprise în parcarea din portul murdar, la câțiva pași de locul unde mă așezasem pe bordură, cu picioarele spre bărcile ruginite și cu capul spre soare. A ajuns rapid lângă mine, a tras ferm de sfoara care lega o barcă albă de malul încins al după-amiezii și a pășit în luntrea sa, care a început să se legene îngrozitor. El stătea drept ori se mișca lejer, cu o siguranță incredibilă, în timp ce barca se chinuia să-și recapete echilibrul. Eu îl priveam pe acel om al mărilor cu admirație, gândindu-mă la toți anii în care-și perfecționase această agilitate. Nu i-am făcut nicio poză și curând îi voi uita chipul. Dar această amintire, după o plimbare de aproape două ceasuri printr-un orășel de care mă îndrăgostisem, va avea, fără îndoială, urma sa bine înfiptă în minte, într-un cotlon numai al ei, unde va șade bine, mult și bine.

terasa nessebar bulgaria
Mă aflam în Sozopol, cel mai vechi oraș de la malul Mării Negre. Oarecum departe de România, dar totuși aproape prin familiara întindere văluroasă, care darnică din fire și-a întins malurile și la vecinii bulgari. Apa era aceeași, mirosea inconfundabil, era acasă... Chiar și teritoriul străin mi-era obișnuit, cu influențele grecești, romane și turcești, de care și România e atât de legată. În urmă cu scurt timp, plecasem din Nessebar, oraș aproape identic, dar mai mare și aparținând patrimoniului mondial Unesco. Tot ridicându-se deasupra dragei Mări Negre, mă păcălise ușor că încă mă aflam în România, ulițele sale pietruite și șlefuite de milenii fiind bătute de pașii a zeci de români, de care mă lovisem pe străduțe, mă strecurasem printre ei și mă străduisem să nu le ascult conversațiile pentru a mă concentra pe glasul mării și al istoriei care cunoscuse aceleași pățanii precum cele de pe litoralul românesc.

Pe 8 iunie 2014 mă simțisem ca acasă, nefiind 100% plecată peste hotare, atâta timp cât hotarul mi-era comun cu iubita Românie. La invitația TravelMax.ro, am descoperit cum e Marea Neagră acolo unde nu pot fi mereu s-o văd. Și am fost nevoită să accept dăruirea ei și către alții; am privit-o cu mândrie, văzând cum a contribuit ca România, vrând-nevrând, să-și bage coada și în Bulgaria, nu doar în Ungaria. Defect profesional, văd România peste tot. Nu mă pot detașa de ea. Dar pentru mine, asta înseamnă că "nicăieri nu e ca acasă" este de fapt "oriunde este acasă".

sozopol suvenir corabie

vineri, 6 iunie 2014

Nu costa nimic sa faci cunostinta cu un erou. Vino in Drobeta T. Severin!

Dacă n-ar fi fost el, un întreg oraș ar fi fost decimat de sete și ariditate. A adus un suflu proaspăt într-o urbe istorică, măreț port, a cărui vecinătate cu Dunărea era cât pe-aci să se transforme dintr-o binecuvântare într-un blestem. Multă vreme, Drobeta Turnu Severin a avut probleme mari cu apa potabilă, iar soluția salvatoare a venit de la mintea sclipitoare a inginerului Elie Radu, și anume - alimentarea cu apă din Dunăre. Ideea genială necesita o aplicare pe măsură, astfel a apărut în istorie cel care avea să devină simbolul orașului - Castelul de Apă, construit în stil medieval.

castel apa drobeta turnu severin

luni, 2 iunie 2014

Nu ratati cimitirul din Filiasi! Desi suna macabru, adaposteste Capela Sixtina a Olteniei

Cum veniți pe cale rutieră dinspre Craiova spre Drobeta Turnu Severin, musai veți trece și prin orașul doljean Filiași. Deși mic și fără a atrage ostentativ atenția prin vreo minune arhitecturală la drumul mare (E 70), imediat ce veți trece podul peste Lacul Filiași, urmând prima stradă la dreapta, numită Dimitrie Filișanu, ajungeți în câteva secunde la... cimitir. Nu este locul în care v-ați aștepta să găsiți cel mai important obiectiv turistic al unui oraș, dar cum vă aflați în România, trebuie să treceți peste prejudecăți :) Nu va fi o misiune dificilă - veți avea în față Capela Sixtină a Olteniei, mausoleul familiei Filișanu, și deja veți fi cuceriți!

capela filisanu filiasi cimitir