vineri, 31 ianuarie 2014

Surpriza nordului Romaniei: ultimul pod acoperit

Dacă vii dinspre Bistrița și te îndrepți spre Mocănița maramureșeană, cea mai scurtă cale (DN 17C: Bistrița-Năsăud-Moisei) se transformă curând într-o călătorie mai îndelungată, când privirea ți se obișnuiește cu peisajul desprins parcă din dulcii Apuseni, când treci printr-un sat care ți se pare familiar (l-ai citit descris în romanul "Ion", astăzi e comuna Liviu Rebreanu) sau te oprești la casa lui George Coșbuc, în localitatea care îi poartă numele, care pe deasupra mai are o atracție de neratat, un obiectiv unic în România - ultimul pod acoperit din țara noastră.

pod acoperit cosbuc bistrita rau salauta

miercuri, 29 ianuarie 2014

#ClassyRomania: Istoria judetului Hunedoara este șic!

Greoaie este istoria și mulți fug de ea, dar trecutul celui mai atipic județ al României a descoperit secretul pentru a se face plăcut și cunoscut. Învelit într-un ambalaj de o estetică desăvârșită, atrăgând ochiul precum un cadou frumos decorat, turistul este cucerit de la prima vedere; i se induce o stare de ușoară acceptare a informațiilor cu care urmează să fie bombardat din momentul în care plătește cei 4,5 lei și pătrunde în universul dedicat conservării și sărbătoririi istoriei județului Hunedoara - Palatul Magna Curia din Deva.

palatul magna curia bethlen muzeu istorie deva

marți, 28 ianuarie 2014

Bucurestiul ar putea concura cu orice alta capitala din lume, daca...

...și-ar pune în valoare... CENTURA! Raționamentul, deloc fantezist - vă asigur, nu a fost înaintat de vreun ministru mai șugubăț, ci de... subsemnata, pe postul național de radio! Dovadă de nebunie sau exhibiționism? Nici vorbă! Doar o încercare de a promova cele 30 de forturi care înconjoară orașul, construite de Carol I, cu câțiva ani înainte de Primul Război Mondial, cu scopul evident de a proteja Capitala. Dacă mai știți vreo capitală din lumea aceasta mare care este înconjurată de un asemenea sistem de fortificații, dați-mi de știre, dar dacă nu știți, spuneți și altora despre ele, vizitați-le cum puteți și haideți să le transformăm în obiective turistice și să promovăm ce este frumos în București sau... lângă el. 

Despre Bucureștiul turistic am vorbit pe 28 ianuarie 2014, la Radio România Actualități, într-un reportaj realizat de Izabela Ivăncesei și difuzat în cadrul emisiunii "Prietenii de la 10".


Reportajul începe la minutul 1:28



luni, 27 ianuarie 2014

Locurile unde bate, cu adevarat, inima de roman: bisericile din nordul Moldovei si sudul Bucovinei



Multe se pot spune despre poporul român, dar în niciun caz că nu este credincios. De la Zamolxis, zeul suprem al dacilor, la actuala modă a integrării în absolut a mișcării MISA, aproape fiecare român crede într-o putere superioară. Potrivit statisticilor, cei mai mulți dintre noi suntem ortodocși. Probabil responsabil de credința noastră majoritară este Apostolul Andrei, cel care a adus creștinismul în Dobrogea. Probabil, altul o fi motivul sau altcineva „de vină”. Însă mie-mi place să cred că ne-am ales, cei mai mulți, această convingere și datorită splendidelor mărturii ale “credinței cele drepte”. Mă refer la zecile de biserici, mănăstiri, schituri și chilii ortodoxe care s-au adunat în probabil cel mai sacru perimetru al României – nordul Moldovei și sudul Bucovinei. 

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Centrul Vechi in HDR cu Sony DSC-HX300

Se pare că Bucureștiul turistic nu este asociat, din prima, cu muzeele și obiectivele istorice. Nici din a doua, ba nici din a treia, atât turiștii români, cât și străinii văd în capitala României un loc numa' bun pentru o sesiune intensivă de shopping, pentru închegarea unor afaceri, dar mai ales pentru viața de noapte. C-o fi bine, c-o fi rău, n-aș putea să mă pronunț, căci nu voi putea fi niciodată pe deplin o turistă în propriul oraș, oricât m-aș strădui. Mă bucur, însă, că este un oraș vizitat și sper să fie încă și mai și în anii ce urmează, indiferent de motivele care atrag lumea aici. Până la urmă, acesta ar putea fi brand-ul Bucureștiul - NU istorie, DA divertisment!

sursa

Până și Centrul Vechi nu mai e demult așa, vechi. S-a pus accentul pe oferte variate de petrecere a timpului liber, unde să se cheltuiască mult, ceea ce, bineînțeles, face foarte bine economiei citadine. Istoria a fost lăsată un pic (mai mult) la o parte, a fost integrată pe alocuri în cotidian, dar dacă nu ridici bine ochii deasupra teraselor sau nu te strecori în colțuri nițel mai liniștite, s-ar putea s-o ratezi cu totul și să te trezești că ai cunoscut, de fapt, Centrul Modern. Și ar fi păcat să rămâi doar cu această impresie.

În încercarea de a vă determina să ridicați ochii din meniuri, să priviți mai mult în sus, spre decorațiunile caselor și să vedeți Bucureștiul și din perspectiva istoriei, atât cât i-a mai rămas, am ieșit într-o zi de ianuarie 2014 la plimbare. Pentru mine a fost a nu știu câta oară când băteam la pas aceleași străzi, însă de data aceasta a fost diferit. Am vrut să văd arhitectura și să iau pulsul istoriei în viziune supra-realistă, sperând că prin funcția HDR, cu care era înzestrat aparatul de fotografiat, să stârnesc exact scânteia necesară revitalizării Bucureștiului vechi, istoric, turistic în esența lui.

Savurare plăcută!

biserica stavropoleos bucuresti hdr

joi, 23 ianuarie 2014

#ClassyRomania: Orastie, orasul sasilor dedicat dacilor

Am trecut de câteva ori prin Orăștie, micul oraș din județul Hunedoara situat între Simeria și Sebeș, dar îmi amintesc cu oarecare precizie de trei dăți în care am și pus piciorul în vechea urbe, al cărui nume tradus din maghiară semnifică "orașul sașilor".

O dată am poposit în orașul atestat documentar în 1224 (dar cu o vechime ce se poate urmări până în neolotic - cultura Turdaș) alături de părinții mei, într-o vară toridă (cum sunt toate în această parte din lume). Data precisă n-a rezistat în baza de date a amintirilor mele, dar colosala catedrală ortodoxă din centrul Orăștiei avea să se lipească, ca o etichetă, în "folderul" dedicat acestei destinații.

A doua oară am ajuns aici în prima călătorie alături de Ionuț, astăzi secund la bord, atunci doar un prieten. Deci, cum puteam să uit acea zi? Orăștie a avut "norocul" să fie la locul și timpul potrivit pentru a-și sedimenta poziția în cadrul prea multor amintiri. Rețin de atunci magazinul de unde am cumpărat iaurt, într-o seară de vară (din nou, toridă), dar și hotelul Dacor, cu așternuturi de un mov întunecat.

A treia oară s-a nimerit în vacanța petrecută pe meleaguri hunedorene, când i-am alocat, pe nedrept, numai o jumătate de oră dintr-o dimineață de toamnă. Dau vina acum pe timpul mereu prea scurt și pe România cu prea multe lucruri frumoase de arătat. Nu mi-a fost dat încă să cunosc orașul zgribulit, căci și în dimineața de 13 noiembrie 2013, căldura pogorâse spre așezarea hunedoreană. Nu știu câți turiști se opresc măcar câteva minute în centrul Orăștiei, pe drumul lor spre cetățile dacice din Munții Șureanu, în condițiile în care centrul nu a binevoit să se așeze la drumul principal (DN 7/E68), iar monumentele Unesco s-au cocoțat la kilometri distanță, departe în munte. Cel mult, Orăștie e doar o "haltă" spre unele dintre cele mai celebre obiective turistice din România, e un oraș în care dacii te privesc din fiecare colț de stradă, te urmăresc de pe soclurile monumentelor și ale statuilor, parcă și vântul șuieră prin legendarul steag cu cap de lup.

Chiar de la intrarea dinspre Simeria, pe hula Turdașului, ești anunțat că ai pătruns pe teritoriul bravilor noștri strămoși. Un falx dacic (cea mai eficace armă), de 3,5 m înălțime, realizată din bronz și aramă, își ridică amenințător tăișul spre înaltul cerului. 

cetatea suceava iulie 2013 cetatea suceava iulie 2013 cetatea suceava iulie 2013

Starea de alertă, de iminent război și tensiune accelerează după câțiva zeci de metri, când Arsenal Park te invită ca ostaș, pe partea dreaptă. Nici n-ai intrat bine în Orăștie, că întâmpinat de ostilitate, te-ai și pregătit cu armura și armele în mâini (dacă nu ești ocupat să ții volanul :D).

Orăștie este, însă, un oraș foarte liniștit, dacă reușești să-i pătrunzi sub scut și să-l cunoști dincolo de pecetea dacică.

marți, 21 ianuarie 2014

Suceava: Cetatea care nu ma lasa s-o vizitez

Când eram mică și călătoream alături de părinții mei, aveam feblețe pentru 3 orașe: Piatra Neamț, Suceava, Tulcea. În această ordine. După ce niște ani au fugit, lăsându-mi alte amintiri și diverse experiențe, preferințele s-au actualizat, dar tot voi surâde mereu când mă voi gândi la aceste reședințe de județ.

În toiul verii lui 2013 am avut prilejul să mă întorc în capitala spirituală a Bucovinei, după o droaie de ani de la prima mea vizită, când avusesem norocul să devin captivă în oraș cât timp cicliștii din Turul României pedalau prin centrul Sucevei. Atunci poposisem în fața Cetății de Scaun și, de la o oarecare înălțime, o puteam cuprinde în toată splendoarea. Secretele-i păreau deja dezvăluite, așa că am renunțat să o cunosc îndeaproape, având în vedere că și costul vizitării nu era cel mai accesibil raportat la un buget de 3 persoane. Deși nu părea să aibă și mai mult de arătat decât oferea, pe gratis, din fața casieriei, am bifat-o în minte ca pe un obiectiv incomplet cunoscut și mi-am promis că la următoarea "descălecare" ne vom cunoaște cu adevărat.

cetatea suceava iulie 2013

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Cele mai frumoase povesti despre Romania pleaca si din portul Italia

Mare veste mare pe puntea unde se deapănă cele mai frumoase povești despre România!

Începând cu a treia săptămână din 2014, vă puteți urca la bord și de pe site-ul Ambasadei României în Italia, http://roma.mae.ro/, prin intermediul banner-ului din josul paginii. Este o mare onoare pentru mine să fiu singurul blog de călătorii promovat, practic, de România în Italia. M-aș bucura ca prin intermediul acestui blog, să mai ostoiesc dorul de țară al românilor plecați în străinătate, dar și să le fac poftă să-și revadă țara, poate altfel decât o știau, într-atât de mult încât să aleagă să-și petreacă vacanțele... acasă. Fără remușcări.

Salutări călduroase celor care mă citesc din Italia!  



vineri, 17 ianuarie 2014

In Romania, un scor de 3 la 1 este de egalitate :D

Nu vă speriați, nu deturnez cursul navigării către un teren de fotbal (deși am mai făcut-o, hihi), ci doresc să vă atrag atenția asupra unor locuri unde m-am simțit foarte bine și pe care ar fi nedrept să le țin doar pentru mine. Ca un făcut, se află relativ aproape unele de altele, le-am fost musafir pe final de 2013 și, după cum spuneam în titlu, nu-mi este unul mai drag decât celălalt, ci și-au adjudecat în egală măsură un loc în memoria mea. Careul de ași este format din Hotelul Cumpătu din Sinaia, Motelul Castel 2000 din Cârța, jud. SB, Pensiunea Ambra și Tarot Cafe din Brașov.

joi, 16 ianuarie 2014

#ClassyRomania: Cetatea din desertul rece

panorama cetate deva
Dacă pietrele cetății ar putea vorbi, ne-ar spune lucruri care ne-ar face să râdem și să plângem... "Uitați-vă la mine", ar zice Cetatea. "Sunt bătrână, dar ce impunătoare sunt: copiii mei mi-au brodat pe mantie bastioane, creneluri și turle cu clopote de alarmă, căci adesea am fost râvnită, dar niciodată cucerită. Am fost părinte bun, i-am învățat meșteșuguri și arte în timp de pace. Apoi după ce și-au făcut datoria, s-au dus tot câte unul să se culce la picioarele mele, acum dorm sub iarbă. Eu sunt memoria lor. De aceea îmi datorează totul, căci omul nu-i om decât pentru că are darul de a-și aduce aminte...
Laudă celor ce mă cinstesc și mă caută!"


Cum ai putea să treci prin județul Hunedoara fără să arunci o privire măcar spre cetatea care a inspirat deosebitele rânduri de mai sus? Nu cred că am citit o descriere mai frumoasă a unui loc defunct ca scop inițial, dar care a devenit nemuritor prin dorința noastră de a nu da uitării trecutul și care trăiește intens prin asemenea cuvinte. Le-am savurat cu emoție la poarta funicularului care urcă pe dealul vulcanic unde stă, de mai bine de șapte secole, cetatea Deva.

panorama cetate deva

luni, 13 ianuarie 2014

Romania si-a bagat "coada" pana in inima democratiei unguresti!

Budapesta este orașul magnific pe care sunt mândră să declar că l-am vizitat de 4 ori și probabil singurul care m-ar putea convinge să părăsesc România, pentru simplul fapt că nu m-ar face să mă simt prea străină de țara mea mult iubită. Când se întâmplă ca Bucharest să fie confundat cu Budapest, nu simt niciodată mâhnire, tristețe sau revoltă. Sunt pur și simplu onorată că Bucureștiul este comparat cu Budapesta și nu cu vreun oraș din cine știe ce colț de lume uitată. În ultima mea vizită în orașul de pe malul Dunării (prima amintire de acasă :D), consumată în toamna lui 2011, chiar mă gândeam câți ani îi va trebui Bucureștiului să ajungă măcar la nivelul Budapestei, nu să o și întreacă... Oricât aș iubi eu România (o țară extraordinară, de altfel, la câte lucruri sunt de văzut, lucruri uimitoare de altfel), nu pot fi oarbă sau ipocrită și să nu văd realitatea. După părerea mea, Bucureștiul nu e capitala pe care o merită România, la ce țară frumoasă este în jurul său și la cât de diversă este! Dar nici nu văd cine i-ar putea lua locul. Așa că dacă tot e Bucureștiul cel mai cel, m-aș bucura să mă pot plimba cu vaporașul pe Dâmbovița, Palatul Parlamentului să fie zilnic luminat integral și chiar să exploatăm mai mult moștenirea lăsată de Vlad Țepeș. Ah, și Lacul Văcărești să fie transformat într-o imensă grădină! Și forturile din jurul său să fie readuse la viață, și..., și... 

Revenind cu picioarele pe pământ și cu povestea la Budapesta, sunt de părere că românii ar putea lesne considera Ungaria drept o a două casă. Oh, șoc și groază, și noi putem dori o parte din Ungaria, nu doar maghiarii o parte din România! :) Ce vreau să spun este că eu m-am simțit mereu bine în Magyarorszag, probabil și pentru că am găsit destule legături cu draga de România. De la Dunărea atotcunoscută la disponibilitatea ghidajelor în limba română cu care ești îmbiat la fiecare colț de stradă centrală budapestană, de la scurta conservație în română purtată la Hotelul Charles (recomand!) la una mai lungă avută în bazarul din cetatea Buda cu bănățenii care vindeau la o tarabă, de la limba maghiară atotauzită în desele mele ieșiri în Ținutul Secuiesc la discuția purtată cu un tânăr la Bastionul Pescarilor care mi-a spus că o să-mi placă mai mult Budapesta decât Viena (și a avut dreptate!), de la Muzeul Agriculturii Maghiare găzduit de clădirea-replică a castelului din Hunedoara la cetatea Visegrad, unde a fost întemnițat 12 ani Vlad Țepeș, și de la... ce urmează să povestesc în rândurile următoare.

tavan parlament budapest

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Cugirul si a sa nesperata surpriza din deal - Castelul de apa

castel de apa cugir
Era o zi lucrătoare de noiembrie, care îmbia la plimbări sub cerul aburit ce întreținea, sub cupola sa, o atmosferă caldă, primitoare. În orașul industrial Cugir, din marginea județului Alba, frunțile asudate și mânecile suflecate se camuflaseră sub uniforma călduroasă a muncitorilor istoviți, care ieșeau în valuri din Uzina Mecanică. Apoi își târșeau picioarele spre casă, mai rostind o bârfă, mai calculând distanța rămasă până la ciorba de pe masa din bucătărie.

Numai noi, eu și Ionuț, aveam, deci, chef de plimbare. M-am uitat la ceas. Era trecut de ora 15. La unele joburi, cele unde în pauze nu se bea cafeaua îndulcită cu actualizarea status-ului pe Facebook, ci se fumează o țigară cu mâinile murdare și înghețate, într-o curte insalubră, programul de lucru se termină până la lăsarea întunericului. Într-un oraș neinvadat de turiști dintr-un colț de județ sărac, viața are alt orar și alte obiceiuri.

Încetișor, traversând întregul oraș, priveam blocurile de 4 etaje, oamenii mergând în cete înapoi spre domicilii și... mă gândeam. Mă gândeam ce bine ar fi ca orașul să vibreze, măcar în anumite ocazii, de zarva și blițurile turiștilor. Revigorant ar fi pentru suflul Cugirului!

Ce ar fi de văzut într-o epocă în care vizitele în fabrici nu mai sunt demult incluse în pachetele turistice? Pe mine m-a determinat să-mi cheltui banii și să-mi consum timpul un obiectiv care a întreținut până în anii '50 industria cândva înfloritoare a Cugirului. Castelul de Apă.

marți, 7 ianuarie 2014

Unic in Romania: Puntea suspendata prin padure

Așa ceva sigur n-ai mai văzut niciunde în România!

Este un obiectiv turistic de dată recentă (construit la începutul lui 2013, finalizat cândva în primăvară-vară), lung de 250 m și înalt de 15 m, ridicat prin cofinanțare de la Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională, care a asigurat ~ 1.260.000 lei din totalul necesar de ~ 1.500.000 lei. Nu se percepe taxă de vizitare sau de fotografiere, nu există un anumit orar când este permis accesul, dar îți oferă posibilitatea de a te bucura de natură fără să-i aduci vreun prejudiciu, chiar și neintenționat.

Este Puntea Suspendată.

puntea suspendata judetul neamt

luni, 6 ianuarie 2014

#ClassyRomania: Simeria, orasul in care iti va parea rau ca nu ai fost, dupa ce vei citi asta

Nu știu cum se face, dar toate locurile unice sau superlativele din țara noastră se află ori în zone greu accesibile ori în localități unde nu te-ai aștepta să existe ceva deosebit, unde turismul e în agonie. 

La fel și în cazul orașului Simeria. 

Oare câți dintre noi ar putea să spună ceva, chiar acum, despre Simeria? Sau câți ar putea să nimerească măcar județul din care face parte? Vă spun eu, e Hunedoara. Un astfel de oraș, nonturistic prin definiție, are o singură atracție, dar nici nu i-ar trebui mai multe. 

Ia spuneți, știți despre ce vorbesc?
Ei bine, cel mai mare și cel mai bogat parc dendrologic din România (un fel de grădină botanică, în care se pune accent mai mult pe studiul arborilor) se află, ați ghicit, aici, în Simeria! Dacă vă mai spun că aici se află cea mai veche și mai valoroasă colecție de plante exotice, lemnoase și autohtone din țară, că după mărime este al treilea din Europa și al unșpelea din lume și că 15 specii de magnolii populează parcul, din care una, la 27 m, este campioana continentului, nu-i așa că vă dați deja palme pentru că ați trecut pe lângă oraș, fără să fi oprit, în drumul vostru spre Sibiu sau castelul din Hunedoara?

peisaj parc simeria

duminică, 5 ianuarie 2014

Ajutor! Unde sa-mi plimb soacra/mama/bunica?

Nu știu voi cum sunteți, însă eu când aud de organizat trasee și ieșiri din casă, sunt prima care sar să ajut :) Presupunând că voi sunteți în pană de idei sau de chef și tocmai ați căutat pe Google unde să vă distrați soacra, mama, bunica, orice rudă mai în vârstă, vă liniștesc, ați ajuns unde trebuie. Cel puțin, așa sper.

În toamna lui 2013, m-am lovit de problema organizării unui traseu pentru soacra mea, o doamnă simpatică la 60+, care deși nu este în targetul acestui blog, îl urmărește frecvent și care a apreciat la maximum cele două zile pe care le-a petrecut prin România, la sugestia mea. Nu vreau să mă laud excesiv, însă mi-a ieșit din prima. Cum? Simplu, o cunoșteam foarte bine. Acesta este primul sfat pe care vi-l dau dacă v-ați înhămat la o sarcină atât de dificilă. Celelalte sugestii și varianta mea de "distrat mamaia", în cele ce urmează.

portret cheile bicazului

vineri, 3 ianuarie 2014

Revelion panoramic: 3,2,1.... LA MULTI ANI 2014!

artificii panorama brasov revelion 2013 2014Unul dintre cele mai spectaculoase locuri unde poți să-i iei la revedere de la un an și să-l întâmpini pe următorul, odată ce l-ai descoperit, este fără îndoială drumul care leagă Poiana Brașov de orașul măreț din vale. 

DN 1 E oferă, în cel puțin două parcări, un show gratuit oricui vine cu mașina sau urcă pe jos în noaptea de Revelion. O impresionantă panoramă se deschide asupra Brașovului, a Tâmpei care nu-l scapă niciodată din ochi și către orășelele și satele care-l înconjoară. Când numărătoarea inversă începe, tabloul care lucea liniștit până atunci izbucnește într-o veritabilă orgie de culoare, străluciri, pocnitori și sărbătoare. Nu ai ochi destui și rapiditate ca să prinzi fiecare foc de artificii care însuflețește peisajul din te mai miri ce puncte din raza ta vizuală. Ceea ce vezi s-ar putea asemui cu un tablou viu sau cu un ecran gigant de TV în High Definition, dar este, pur și simplu, elogiul vieții. Este uimitor și, culmea, nu plătești bilet ca să asisți la un asemenea spectacol. Nu trebuie să-ți sucești gâtul spre cer, căci ești mai aproape de el, nu trebuie să scoți sume impresionante de bani ca să fii distrat în cea mai lungă noapte. Trebuie doar să te îmbraci mai gros și să te pregătești pentru a fi uluit/ă!

artificii panorama brasov revelion 2013 2014

joi, 2 ianuarie 2014

Prohodul lui 2013 in Brasov

Ma-gi-că! 

Deși Sibiul este cel mai frumos oraș al României, cel mai apreciat și cu cel mai fain târg de Crăciun, magia și-a adjudecat-o Brașovul, fără niciun pic de îndoială. Dacă și-ar fi putut uni, cumva, puterile și frumusețea, ce invidioși i-am fi făcut pe toți străinii, din toată lumea! Chiar și-așa, nu cred că aș fi fost mai fericită altundeva în ultimele ceasuri ale unui an care, per total, a fost bun pentru mine. Alături de Ionuț și buna mea prietenă Sorina i-am spus "la revedere" Bucureștiului și l-am salutat, din nou, peste un an. Până la tradiționala numărătoare inversă, am profitat la maximum de puținele minute de viață care i-au mai rămas lui 2013. N-o să putem să ne întoarcem în timp să-l mai trăim o dată, așa că măcar pe ultima sută de metri să ne bucurăm de el, ne-am zis. 

piata sfatului sarbatori 2013