Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 3 septembrie 2014

Haideti sa pasim impreuna spre Manastirea dintr-un lemn!

Țin bine minte, copil fiind, cu exagerarea firească, când am văzut întâia oară biserica veche a Mănăstirii dintr-un lemn. Am privit-o cu teamă, era cea mai neagră biserică pe care o văzusem până atunci! La debutul lui august 2014, aveam să revin. Amintirile mă avertizau: voi vedea, în vârf de deal, o biserică mică, dar înspăimântătoare, de un negru care nu poate anunța niciodată ceva bun. Ce prostuță fusesem: o biserică nu inspiră nimănui ceva rău, ceva de care să-ți fie frică!

Când apusul cobora peste plaiurile vâlcene, aveam și eu să mă îndrăgostesc fix de cea de care odinioară mă temusem. Și fiind "căpitan de vas", aveam să fiu încă și mai bine primită!

manastirea dintr-un lemn chilii

Județul Vâlcea are onoarea să adăpostească o mănăstire coborâtă din vremuri de legendă. Farmecul ei s-ar fi încadrat perfect laolaltă cu bisericile din Moldova și Bucovina, dar cum minunile nu țin cont de vadurile turistice, s-a făcut ca mai la sud, un călugăr să descopere într-un trunchi de copac o icoană a Maicii Domnului, iar conform poruncii divine, din același arbore, dintr-unul singur (atenție!), să se ridice o biserică. ACEA biserică. 

Oficial, în jurul bisericii se închegase la 1635 o mănăstire, sub patronajul lui Matei Basarab. Când interbelicul se sfârșea și începea a doua conflagrație mondială, Ministerul Aerului și Marinei din acea vreme restaura lăcașul. De atunci, Mănăstirea dintr-un lemn este recunoscută ca locul simbolic de rugăciune pentru aviatori și marinari. Mulțumită acestei dedicații, am reușit să mă simt extraordinar, chiar înainte să pășesc în sfânta incintă; după ce s-a încheiat o alee străjuită de arbori falnici, am fost întâmpinată de o ancoră, un catarg, o cârmă și o scară din funii. Ce primire de neuitat pentru o "căpităneasă"! :D

Intrată în prima curte a Mănăstirii dintr-un lemn, nu mi-a venit să cred ochilor: spațiu larg, flori din abundență, chilii ce sclipeau a nou și curat, dale imaculate de piatră... La capătul curții magice, am urcat câteva trepte și m-am oprit sub clopotniță, remarcând "cutia milei"; acolo, turiștii erau rugați să lepede doar 1 leu, ca taxă simbolică de vizitare a complexului. Frumos, decent, așa cum toate mănăstirile ar trebui să procedeze...

În spatele cutiei, se distingea o altă curte, o cu totul altă poveste. Parcă aș fi călătorit în timp... Aici, curtea era îngrămădită, dând impresia de prea plin, aproape toată se dedica unei biserici din piatră, iar pe margini se distingeau cu dificultate, după șiraguri de vegetație, chilii mici, rustice, zăpăcitor de încântătoare. Frumos, nenică, neașteptat de frumos pentru ce mă gândeam că mă aștepta...

Nerăbdarea mă apăsa, mai grabnic voiam să văd cu ochi de adult ce mă marcase în copilărie. Așadar, mi-am continuat explorarea, urcând alte scări, mai multe de această dată, trecând pe lângă stejari de o înțelepciune vizibilă, splendide replici ale legendarului pom din care s-a făurit o întreagă biserică. 

Dar unde era ea, cea de care atâta mă temeam? 

Aveam să aflu curând, când orbită de soarele ce nu se preda defel în spatele unei păduri, am început să disting o siluetă familiară, înconjurată de un cimitir mărunt. Prima impresie a fost tulburătoare, așa cum amintirile bine își făcuseră datoria, dar curajul de om mare m-a făcut să mă apropii, să privesc înăuntru atât cât îmi permitea portița închisă spre inima lăcașului, să mă sprijin de bârnele acelea incredibil de negre, să fiu acolo eu cu ea, uitând de toți cei care ne înconjurau. 

Rămăsese tot cea mai neagră biserică pe care mi-a fost dat s-o văd, dar defectul de altădată îmi părea, acum, o calitate. Stăteam sub ștreașina ei și mă gândeam cum nu e nevoie să defrișezi, ca să produci lucruri mărețe, dar totodată, gândindu-mă că acest copac ar fi fost astăzi un monument al naturii, iar tăierea lui, indiferent de sacralitatea motivelor, ar fi iscat un scandal-monstru. 

Ce putea să-mi treacă prin cap lângă cea care mă înspăimântase odată! Ne obișnuiserăm deja una cu alta...

maicuta manastirea dintr-un lemn chilie manastirea dintr-un lemn biserica piatra manastirea dintr-un lemn
biserica manastirea dintr-un lemn interior manastirea dintr-un lemn biserica manastirea dintr-un lemn
biserica manastirea dintr-un lemn biserica manastirea dintr-un lemn stejar manastirea dintr-un lemn
chilie manastirea dintr-un lemn
biserica piatra manastirea dintr-un lemn

Cum ajungi?

Varianta 1

Dinspre Râmnicu Vâlcea, mergi în direcția Drăgășani, pe DN 64, iar în localitatea Băbeni faci dreapta spre Frâncești, pe DJ 646. Odată ajuns în comună, la intersecția aferentă, faci dreapta spre Coșani și Dezrobiți, pe DJ 646 B. Drumul va da, practic, în mănăstire, intrarea fiind într-o curbă.


Varianta 2    

Dinspre Horezu, mergi spre Râmnicu Vâlcea, pe DN 67, și faci dreapta spre Păușești, pe DJ 646 B. Există indicator spre Mănăstirea dintr-un lemn. Când ești în satul Dezrobiți, fii atent să nu treci de mănăstire :)

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!