Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 28 august 2014

Pe urmele Babei Dochia, in Ceahlau

În fiecare an, românii dedică unei legende primele 9 zile ale Mărțișorului. Eu am renunțat la acest obicei, însă pe mitica Baba Dochia nu am uitat-o. Nu, nu. Deși ar putea fi doar o poveste frumoasă cu un personaj inventat, eu m-am încăpățânat să cred în ea, mai ales după ce am aflat că muntele pe care aceasta și-a găsit sfârșitul există cu adevărat. Ceahlăul este un munte extrem de capricios, înspăimântător de oriunde l-ai privi și nici că ar fi fost unul mai potrivit pentru decorul unei asemenea legende.

Îndrăzniți să călcați pe urmele legendarei Baba Dochia, să fiți parte din poveste? 

stanca ceahlau

~

Despre Ceahlău vă puteți face ușor o părere, doar urmărind programele meteo ale oricărei televiziuni. După prognoza pe regiuni și orașe, urmează starea vremii în zonele montane. Nu există zi de la Dumnezeu în care temperatura să nu fie mai rece în Ceahlău față de cea din alți munți. Într-o zi de vară, părinții mei m-au sunat de la baza vârfului Toaca (1904 m), dar mi-a fost extrem de dificil să-i aud: deși soarele bătea cu putere, un vânt de o violență rară făcea legea pe creastă. Adăugați povestea Dochiei și aveți tabloul complet pe care mă așteptam să-l găsesc în Ceahlău, la mijloc de iulie! 

Pe 19 iulie 2014, începusem deja să-mi doresc ca legenda să rămână legendă, să n-aibă vreun sâmbure de adevăr! Ajunsă cu Ionuț în stațiunea Durău, județul Neamț, de unde puteți și voi să abordați cel mai direct și mai "lejer" Ceahlăul, mă săturasem de ploaia care ne ținuse isonul de zeci de kilometri. Am debarcat la 3 dimineața, într-o stațiune, cum altfel decât pustie, dar care nu oferea niciun loc de cazare liber. A urmat o noapte în mașină, la marginea unei păduri întunecoase, în ritmul unei ploi mai liniștite, dar neobosite, iar dimineața bună, o ceață groasă învăluia toată zona și împrejurimile erau leoarcă. 

De la Salvamont, unde am plătit taxa de vizitare a Parcului Național Ceahlău (5 lei), ni s-a spus că vremea se mai îmbunează, dar spre după-amiază iarăși o ia razna. Hmmm... parcă sună cunoscut, Dochia dragă? Evident, cu un oarecare echipament (bocanci, bețe de trekking, pelerine de ploaie) am fost invitați să purcedem la drum. 

Până la Cascada Duruitoarea știți cum a fost, dar de aici până la Cabana Dochia (putea să se numească altfel? :D), unde intenționam să ajungem, începea adevărata aventură, căci ne aștepta un traseu interzis iarna, în urcuș continuu. 

A fost exact cum mă așteptam: ca în legendă! 

De la cascadă am urcat vertiginos în pante foarte scurte pe niște scări șubrede, afundate în noroi, ce păreau vechi de când legenda, apoi cărarea a devenit una pe care ar fi mers lesne oile Dochiei, foarte îngustă, la margine de râpă, sub stânci impresionante. Am fost tot timpul însoțiți de un cățel care ne-a urmat din Durău, un fel de înger păzitor, care știa foarte bine potecile și care ar fi fost un vajnic conducător al turmei Babei Dochia. După ce am ieșit pe creastă, panta a fost lejeră până la cabană. Însă, cum am plecat de la cascadă, vremea începuse să se încălzească, soarele să se facă bine simțit printre copaci, ca în timp ce ne apropiam de ieșirea în platou să înceapă rafale de vânt din ce în ce mai puternice, ceața să ne înconjoare și răcoarea să se instaleze pe nesimțite. Ceahlăul începea să-și arate renumele. Exact ca în legendă, jos te lepezi de cojoace, ca sus să fi luat în primire de un vânt arțăgos care te face să te temi că vei îngheța și tu, precum Baba Dochia. Sus am realizat că ne-am uitat hanoracele și că vremea nu dă niciun semn să se îmbuneze, ba din contră, devenea din ce în ce mai nasoală. Ironie sau nu, legenda era printre noi! 

Ajunși la cabana Dochia, am realizat că mulți temerari s-au încumetat total neechipați (în adidași sau teniși și cu umbrele deschise la purtător, perfecte pentru a atrage furia naturii). Se pare că ei nu credeau în legende! La acea dată, cabana era într-o agresivă renovare (băile erau moderne, cu baterii pe senzori în vârf de munte!, iar ușile de la camere urmau să fie de metal), dar prețurile de la bucătărie au fost unele dintre cele mai mari pe care le-am întâlnit în drumețiile noastre montane: ciorbă rădăuțeană (9 lei), Coca-Cola la 0,5 L (7 lei), Timișoreana (6 lei), chifle home-made (2 lei/buc), diferite feluri doi (peste 20 lei/porția). 

Imediat după ce am terminat masa, a început o ploaie nervoasă, iar când aceasta s-a mai liniștit, dar nu dădea semne să se oprească prea curând, ne-am pus pelerinele de ploaie și ne-am grăbit să lăsăm legenda să rămână legendă. Din păcate, drumul nostru prin ceață ne-a răpit bucuria unor priveliști deosebite și ne-a determinat să lăsăm întâlnirea cu însăși Baba Dochia pe altă dată. Voi o puteți vedea, însă, la câteva minute de Vârful Lespezi, sub forma unei stânci uriașe, pe traseul marcat cu triunghi albastru

traseu duruitoarea cabana dochia traseu duruitoarea cabana dochia traseu duruitoarea cabana dochia
traseu duruitoarea cabana dochia traseu duruitoarea cabana dochia traseu duruitoarea cabana dochia
traseu duruitoarea cabana dochia peisaj ceahlau traseu duruitoarea cabana dochia
traseu duruitoarea cabana dochia polita cu arinis ceahlau peisaj ceahlau
peisaj ceahlau intersectie schit ceahlau peisaj ceahlau
traseu duruitoarea cabana dochia peisaj ceahlau traseu duruitoarea cabana dochia
peisaj ceahlau peisaj ceahlau sala mese cabana dochia
cabana dochia ceahlau
peisaj ceahlau
~

Privit din stațiunea Durău, a doua zi, Ceahlăul ne-a rânjit cu aspectul său înfricoșător: până la mijloc s-a încins cu păduri ce par de nepătruns, așezate într-o pantă decentă, ca brusc peste brâu să devină extrem de abrupt și să-și arate colții în stânci care mai de care amenințătoare. Reușisem, însă, să nu devenim personaje de legende. Nu împietriserăm, nu înghețaserăm; putem, astfel, să povestim în curând ultima parte din aventura noastră, coborârea spre Durău. 


~ VA URMA ~


Traseul (pe scurt) - marcaj: cruce roșie:

Stațiunea Durău (punct Salvamont) - Poiana Viezuri (1189 m): 1 h
Poiana Viezuri - Cascada Duruitoarea: 1 h
15 minute pauză
Cascada Duruitoarea - Polița Scăiuș (1421 m): 45 min
Polița Scăiuș - Polița cu Ariniș (1622 m): 1 h
Polița cu Ariniș - Piciorul Șchiop (ieșirea în platou, 1683 m): 10 min
Piciorul Șchiop - Cabana Dochia (1761 m): 40 min
_________________________________________________________

TOTAL: 4h 35' (5 h - pe indicator)

! ATENȚIE: Orele sunt prezentate doar ca să vă faceți o idee, nu vă luați exclusiv după ele. Variază în funcție de condițiile meteo, condiția fizică, echipament etc !

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!