Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 17 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VIII): Piese din puzzle-ul comunist de care nici nostalgicii n-au habar

Am convingerea că Bucureștiul ar fi fost astăzi un oraș cu adevărat frumos, dacă n-ar fi fost situat în Balcani și dacă nu s-ar fi abătut asupra sa năpasta comunismului. În afară de niște ruine și mici detalii ici-colo, nu există nimic mai vechi de anul 1700, ceea ce e crunt pentru o urbe atestată documentar cu aproape 3 secole înainte. Această situație se datorează, pe de o parte, mentalității bucureștenilor, care își construiau case din lemn (ce ardeau des) sau locuințe care erau inundate periodic de Dâmbovița, iar apoi nu se mai sinchiseau să repare ce se strica, lăsau timpul să-și vadă de treabă și construiau, din nou, de la zero, la fel de efemer. Pe de altă parte, în perioada comunismului, o cincime din oraș, cu clădirile, poveștile și viața atâtor oameni, a dispărut pentru totdeauna, fără a mai putea fi posibilă vreodată o recuperare.

palatul parlamentului vedere academia romana bucurestiAstăzi vreau să ne concentrăm pe această a doua cauză care a determinat aspectul actual al Bucureștiului, tema inevitabilă într-o discuție despre capitala României. Și vă provoc să vă uitați fix în centrul orașului, la locurile pe unde trec frecvent turiști, dar fără să vadă, de fapt, nimic. Chiar lângă mărețul simbol al Epocii de Aur - azi Palatul Parlamentului - exista un cartier pitoresc, Uranus. Tot ce a mai rămas din el sunt câteva fragmente de piatră cubică ale fostelor străzi! Pe Calea Plevnei, unde astăzi funcționează un centru medical, zeci de oameni au fost torturați! Dar pentru a nu vă speria prea tare, vis-a-vis de o impresionantă ruină ce ar fi putut deveni Muzeul Național de Istorie al Republicii Socialiste România, pe locul unui stadion de renume demolat de comuniști, există, Slavă Domnului, unul dintre cele mai faine parcuri din țară.

Înainte de a porni la drum către primul obiectiv, trebuie să mă asigur că dispuneți de cazare. Vă recomand un hotel într-o zonă bună a Capitalei, la 8 km de Palatul Parlamentului, destul de departe de nucleul comunist, pentru nopți liniștite, dar cu accesibilitate ușoară atunci când vă hotărâți să descoperiți istoria tristă a Bucureștiului. Infomatii despre hotelul situat pe str Alexandru Serbanescu găsiți la sursa mea de încredere, hotel-bucuresti.com.

 ~

Încă puțină răbdare, vă rog. Trebuie să îi mulțumesc Cristinei Bazavan, fără articolul căreia n-aș fi avut habar despre prima zonă pe care o vom vizita și mulțumesc, de asemeni, celor de la Rezistența Urbană pentru documentarea lor exhaustivă, care mi-a accelerat dorința de a vedea un cartier dispărut (ce ironic sună!) și a căror indicații m-au ajutat enorm să descopăr cele ce urmează. Inspirați-vă și aflați istoria completă a fostului cartier Uranus, de aici și aici

La 1982, un întreg cartier din București a dispărut de pe harta orașului și a fost înlocuit cu o imensă pată albă, unde urmau să se amenajeze "ansamblurile noului centru politico-administrativ". Cartierul Uranus avea ceva din savoarea Brăilei, amintea de peisajul orașelor vechi bulgărești, era într-adevăr balcanic, fel care i-o fi repugnat lui Nicolae Ceaușescu de a ochit fix acest cartier și nu altul. Astăzi ar fi fost probabil un al doilea Centru Vechi, bănuiesc mult mai atrăgător decât actualul, cu străzi în pantă și case cochete. 

academia romana calea 13 septembrie bucurestiDin planul lui Ceaușescu s-au realizat Ministerul Apărării Naționale, Palatul Parlamentului și Academia Română, aceasta din urmă nefiind gata nici în 2014. Academicienii au un sediu frumos la intersecția Căii Victoriei cu Strada Dacia, la ruina de vis-a-vis de Palatul Parlamentului având câteva birouri și niscaiva geamuri cu termopane. Cred și eu că minților luminate nu le-a plăcut clădirea pe care le-o crease Ceaușescu, astăzi arătând ca un monstru urban înconjurat de o junglă înspăimântătoare, un teren ca al nimănui chiar în plin centru de metropolă europeană!

Așa cum România ne-a obișnuit de prea multe ori, aparențele înșeală întotdeauna. Acea junglă adăpostește câteva mostre din cartierul Uranus, bucăți din universul care a refuzat să se predea în totalitate buldozerelor și grandomaniei unui lider nebun. De pe Strada Uranus, aproape vis-a-vis de intrarea pe Sirenelor, niște pietre cubice înaintează spre vegetația haotică și se pierd curând în marea de verde. Dacă vă vine să credeți, tocmai am pășit pe fosta stradă Salvatorului din fostul cartier Uranus!

strada salvatorului bucuresti


Dacă urmăm calea semnalată de pietrele bătrâne putem da de singura casă care mai e înregistrată pe această stradă, la numărul 7. Nu vă grăbiți să trimiteți scrisori către această adresă, însă, că ea nu figurează pe nicăieri, casa nu se știe exact cui aparține și niciun postaș n-ar îndrăzni să străbată jungla pentru a ajunge aici. O puteți zări, însă, mai ușor de lângă Palatul Bragadiru, o frumusețe cumva scăpată de atingerea nemiloasă a excavatoarelor, spre care dă ieșirea de pe fosta stradă Salvatorului, secțiune asfaltată proaspăt, contrastând puternic cu hidoșenia clădirii Academiei, total lăsată de izbeliște în zona dorsală.

palatul bragadiru bucuresti

casa strada salvatorului bucuresti

academia romana iesire strada salvatorului bucuresti


Cu un impact încă și mai emoționant este fosta stradă Arionoaiei. Se ajunge la singura bucată rămasă din ea intrând de pe Calea 13 Septembrie pe aleea ce duce spre intrarea în clădirea Academiei. Se urmează la dreapta gardul după care accesul este interzis, mergând chiar pe lângă acesta (e o ușoară potecă vizibilă) și în câteva secunde, sărind peste o grămadă de moloz, se pășește pe o fâșie de pietre cubice atât de neumblate de zici că au fost puse ieri. Sentimentul când calci pe o stradă care nu mai există este extrem de puternic, vă avertizez, iar eu nu-mi pot reveni nici acum, când scriu aceste rânduri, nu pot să concep că am pășit, de fapt, pe această stradă:

strada arionoaiei cartier uranus arhiva bucuresti
sursa foto

Tot ce a mai rămas din strada Arionoaiei, din cartierul Uranus, sunt doar aceste pietre cubice!!!

alee padure sovata alee padure sovata muntele de sare sovata

Dacă vă încumetați să treceți prin fostul cartier Uranus, nu vă temeți de vagabonzi (n-am dat de niciunul), nici de câini (sunt, dar fug de oameni!), nici de vreun paznic de la Academia Română care să vă întrebe ce căutați în jurul clădirii (nimeni nu iese la iveală). Doar pregătiți-vă sufletul pentru a fi șocat...


Urcăm nițel mai la nord, dar nu foarte mult, pentru a ajunge vis-a-vis de Spitalul Militar Central, pe Calea Plevnei la nr 137 A. Poate unii ați avut nenorocul să mergeți aici, din cauza problemelor de sănătate, la Clinica Medicală Romgermed. Sper, dacă acesta a fost cazul, că v-ați recuperat rapid. Ironia face ca fix într-un loc unde astăzi oamenii sunt tratați, în urmă cu niște zeci de ani alții să fi fost torturați! 

malmaison tortura securitate bucuresti


Inițial, clădirea a funcționat ca principală cazarmă a trupelor de cavalerie. Alexandru Ioan Cuza i-a zis Malmaison ("Casă rea", în franceză), în cinstea unui susținător de-al său, Napoleon al III-lea, a cărui reședință imperială purta acest nume. Nu bănuia Cuza cât cobise! După 1940, aici a funcționat o închisoare de tranzit și un centru de anchetă al Securității. S-au descoperit cârlige în camere cu gratii, iar intrările în beciuri sunt și astăzi cimentate și încă nimeni nu a pătruns înăuntru. Rămâne întrebarea: vrem sau nu să știm ce se ascunde acolo? Mai multe detalii găsiți la Jurnalul Național


La câteva minute distanță, priveliștea e de peste 25 de ani umbrită de o uriașă ruină: fostă Casă Radio, fostă prototip pentru Muzeul Național de Istorie a Republicii Socialiste România și etern amânat amplasament al Dâmbovița Center (un complex de birouri și centre comerciale). Nu dă deloc bine în centrul Capitalei, la mică distanță de Grădina Botanică și la o aruncătură de băț de Operă! Dar o excepție în peisajul bucureștean ajută turistul să nu fugă îngrozit. Între clădirea fantomatică și clădirea Operei se întinde, pe 3,3 ha, un prea-frumos parc. Are două nume (Venus sau Operei), wireless gratuit, 100 bănci, 50 coșuri de gunoi și (prea) mulți paznici într-un spațiu relativ mic. În centrul parcului s-a amenajat Memorialul Dâmboviței, o oază de dimensiuni reduse formată dintr-un pod de lemn cu ramificații, care trece peste o mlaștină înconjurată de stuf și alte tipuri de vegetație, o demonstrație a felului în care arătau multe zone verzi din București înainte să fie parcurile faimoase din prezent și o amintire a unui întreg oraș înainte ca Dâmbovița să fie "domesticită" (cum spuneam la debutul poveștii, din cauza deselor inundații). 

Este unul dintre cele mai faine spații verzi urbane în care m-am plimbat vreodată și mi-e ciudă, sincer, că nu s-a extins mai mult! Dar să nu cerem prea mult, căci spațiul nu e degeaba redus și istoria ne arată că e mai bine așa! 

Între anii 1928 și 1953, pe actualul amplasament al parcului a existat stadionul unei celebre echipe de fotbal din perioada interbelică - Venus București. Stadionul dispunea de 15.000 locuri, instalație de nocturnă și gazon din iarbă naturală, însă acum 61 de ani a fost demolat, zona fiind declarată de interes militar! 

parcul operei bucuresti memorialul dambovitei parcul operei bucuresti memorialul dambovitei parcul operei bucuresti
memorialul dambovitei parcul operei bucuresti memorialul dambovitei parcul operei bucuresti memorialul dambovitei parcul operei bucuresti


Încheiem aici periplul dureros prin istoria neagră ce a schimbat Bucureștiul pentru totdeauna și vă îndemn să privim cu speranță spre viitor. Precum Delta Bucureștiului, și aceste locuri păstrează amintiri greu de digerat, dar trebuie să conștientizăm că timpul nu mai poate fi dat înapoi. Astăzi putem să învățăm istorie, să jurăm că nu o vom repeta și să ne ținem de cuvânt, dar să nu lăsăm același nemilos timp să continue să-și facă de cap. Așa cum mare parte din cartierul Văcărești a dispărut lăsând loc unei eventuale delte pe care am putea-o transforma într-un parc natural de excepție, așa și fostele străzi ale cartierului Uranus ar putea fi scoase la iveală, atât cât se poate, Parcul Operei ar putea fi mai popularizat și Malmaisonul ar putea intra în poveștile curente ale orașului turistic.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!