Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 3 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VI): Povestile nestiute, relatate de ARCEN

ghizi arcen tur bucuresti
De 5 ani încoace, Bucureștiul este mai frumos. Nu, nu s-au încheiat toate șantierele, ba din contră, câinii vagabonzi nu și-au găsit un cămin și nici casele care stau să cadă nu și-au îndreptat spinarea. Dar din 2009 putem privi orașul cu alți ochi și astfel îi vedem și splendoarea, nu doar defectele. Cum s-a întâmplat minunea? A luat ființă Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, ARCEN pe scurt, cea care organizează cu diverse ocazii, dar și în fiecare vară, tururi gratuite prin București. Poate că multe n-or mai fi rămas de văzut prin oraș, dar puținul de istorie ascunde multe povești, destule cât să astâmpere pofta oricărui curios. 

În vara lui 2014, de la sfârșitul lui iulie până la debutul lui septembrie, ARCEN pleacă iarăși la drum prin centrul Capitalei, în fiecare sâmbătă, de la ora 11, și duminica, de la ora 18. Dacă nu locuiți în orașul care-și serbează în 2014 cei 555 de ani de atestare documentară (mulțam, Țepeș :D), dar vă doriți să aflați și lucruri bune despre capitala României, nu vă faceți griji în privința cazării. Traseul celor de la ARCEN pornește de la Ateneu și se intersectează cu strada unde găsiți un hotel practic, cochet și accesibil, care se afla in zona Calea Grivitei.

Să nu mai pregetăm, că Bucureștiul are încă multe de spus (de care habar n-avem)! Să pornim, deci, la o plimbare agreabilă, cu informațiile culese de ghizii cu joben de la ARCEN și cu mine pe post de însoțitor, sper la fel de agreabil :D


1. N-au mai rămas multe străzi cu piatră cubică prin București, însă cândva erau destule, la fel și spurcăciunile care erau aruncate de fiecare șofer spre bietele pătrate gri, deîndată ce mai linul asfaltat se preda în fața mozaicului din miliarde de piese. Ferice de pietrele cubice, ele nu înțelegeau nimic din invectivele cu care erau "alintate". De ce? Fiindcă ele au fost aduse din Scoția. Eh, așa-i că data viitoare o să vă uitați cu mai mare atenție spre cele pe care le călcați în picioare? 

2. Când priviți spre Ateneu, unul dintre simbolurile Capitalei, și deja o anumită muzică vă răsună în urechi sau asistați la Festivalul Internațional George Enescu și tânjiți după acea lume a frumosului, a calității, a rafinamentului, încercați să vă depărtați câțiva pași și să intrați din Calea Victoriei pe strada George Enescu, lângă Biserica Albă. Acolo veți descoperi blocul în care a locuit George Enescu (foto următoare, blocul din spate)! Deși și-a permis după primul său turneu în America să-și cumpere o cochetă vilă la Sinaia, care astăzi este muzeu, marele compozitor a trăit și într-o locuință modestă, într-un bloc, așa cum avem ghinionul cei mai mulți dintre noi. Parcă după ce afli că o ditamai vedeta a locuit într-un bloc și a ajuns cine este și astăzi, chiar dacă acum trăiește printre stele, ajungi să vezi viața la bloc cu alți ochi :D  

bloc george enescu bucuresti
  

3. O modă care ar mai trebui practicată și astăzi a fost cea a imobilelor de raport. În blocuri construite în stil art nouveau (deci faine, nenicule, următoarea fotografie) aveau dreptul să locuiască doar cei care veneau să lucreze în București. Ce atâta corvoadă în găsirea unei chirii, orașul îți punea la dispoziție domiciliul drept mulțumire că vii să muncești și să cheltuiești aici și nu în altă parte :) Un astfel de mobil găsiți vis-a-vis de gangul de la Blocul B situat pe Calea Victoriei la nr. 83-85.  

imobil de raport art nouveau bucuresti

4. Catedrala Sfântul Iosif a devenit celebră, culmea, nu datorită frumuseții sale în stil dominant gotic, ci mai degrabă în urma scandalului iscat în jurul ridicării, în extrema sa vecinătate, a unei uriașe clădiri, Cathedral Plaza. Momentan, laicul cu sacrul conviețuiesc pașnic și parcă prin această alăturare nelalocul ei, catedrala catolică este mai dihai pusă în evidență. Este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase biserici din România, care amplasată în alt oraș, să zicem Brașov, ar fi fost un obiectiv vizitat de sute de turiști, mulți chiar străini. Așa, chiar dacă se află în buricul unei capitale, este invadată doar cu ocazia slujbelor importante, bineînțeles de enoriașii catolici. Duminica, după ora 19, aceștia se revarsă în stradă și lasă loc curiosului să arunce un ochi înăuntru. 
Dacă pe dinafară nu vă este străină, merită să faceți cunoștință cu adevărat, pătrunzând pentru câteva momente în interiorul somptuos, în uralele giganticei orgi. Să nu vă sperie senzațiile pe care le veți încerca. Vor fi memorabile!

catedrala sfantul iosif bucuresti

5. Până în 1948, fetele nu studiau în aceeași clădire cu băieții, vremuri care au născut povești savuroase, pe care Bucureștiul de-abia le mai ține minte. Celebru a rămas, însă, un caz prin care fetele de la prima școală superioară din Muntenia (astăzi Colegiul Sfânta Sava) corespondau cu băieții de la actualul Liceu Gheorghe Lazăr. Profesorul de religie era cel care intermedia comunicarea! Vai ce subiect au ratat tabloidele din zilele noastre! 

De la finalul secolului XIX și până la jumătatea veacului următor, în timpul recreațiilor, elevii erau obligați să vorbească între ei DOAR în franceză! Cine era prins că șușotea în română, pierdea un fel de mâncare la masă și primea o așa numită bilă a rușinii. Copiii, așa cum sunt obișnuiți românii, au fentat sistemul și au alcătuit o listă cu preparatele pe care fiecare elev nu le agrea la masă și, în funcție de meniul zilei, bila călătorea de la un elev la altul, "neseriosul" scăpând, de bunăvoie, de mâncarea care nu era pe gustul său :) 

Pentru a vă imagina mai lesne astfel de scenarii, rememorați această istorioară în fața Casei Robescu, situată vis-a-vis de Catedrala Sfântul Iosif, unde a funcționat Școala de Fete nr. 1. 

casa robescu bucuresti


6. Pache Protopopescu, celebru primar al Bucureștiul doar datorită numelui pe care l-a primit strada unde își are sediul ProTV-ul, este cel care a dărâmat în 1888 Turnul Colței (huuoooo!), simbol al Capitalei care dăinuie astăzi doar în fotografii și... în gara din Geneva. El a fost, însă, și cel care a deschis primul bulevard din Capitală (Regina Elisabeta de astăzi, uraaa!), la care se referă și D-l Goe în nuvela lui Caragiale prin "La bulivar, birjar, la bulivar!". Tot el a introdus și primele trotuare din București, pe Calea Victoriei. 
Tudor Arghezi îl considera "întâiul primar bun al Bucureștiului". Să sperăm că nu va rămâne și ultimul :)


7. Cotlonul nebănuit de nimeni despre care v-am povestit în episodul 3 al seriei "Bucureștiul necunoscut" este parte din casa familiei Brătianu, construită în stil neoromânesc de arhitectul Petre Antonescu, care a proiectat într-un mod unic odată fastuoasa reședință. Arată ca o aripă de mănăstire muntenească, cu accente preluate de la palatul din Mogoșoaia, mănăstirea Hurezi și mănăstirea Văcărești (demolată de Ceaușescu).  

casa bratianu bucuresti


8. Ce face astăzi un bucureștean dacă dă norocul peste el și se îmbogățește? Repede o mașină scumpă, o vilă în Pipera și o vacanță la capătul lumii. Ei bine, alt bucureștean (ce-i drept, cu origini în zona Buzăului) și-a construit o casă fix pe Calea Victoriei, principalul loc de promenadă al localnicilor de altădată, cale considerată de Mircea Damian ca "elegantă, veselă, fericită". Bineînțeles, astăzi nu prea aveți cum să-i urmați exemplul (decât dacă dărâmați alte clădiri, deci nu vă gândiți la asta!), dar motivația gestului său rămâne o altă filă a Capitalei necunoscute. Cum, mă puteți întreba, nu a ridicat ditamai vila pentru a se făli în fața prietenilor și, mai ales, pentru a le da peste nas dușmanilor? Nu, nu, nu. Nea Monteoru, cel care dă și o parte din numele casei, s-a gândit la fata sa ghinionistă în viață, care avea un picior mai scurt decât celălalt și nu avea, prin urmare, pretendenți. Tatăl s-a gândit că o asemenea casă ca zestre o va ajuta pe fată să-și găsească un bărbat. Se pare că planul a funcționat, și încă bine, ginerele fiind membru al unei familii de vază, Catargi. Perechea, locuind într-o casă regească, s-a instalat rapid în lumea mondenă bucureșteană și se pare că asta le-a adus fericirea.

Casa Monteoru-Catargi se află pe Calea Victoriei, la nr. 115. 

casa monteoru catargi bucuresti


9. Dacă sunteți femei și se nimerește să lucrați ca secretare pentru un neamț, vă zic de pe acum, când se precipită afacerile acestuia, fugiți deîndată din preajma șefului! Nu de alta, dar se pare că nemților le place să-și împuște secretarele când lumea lor se prăbusește. Hitler așa a procedat, la fel și ambasadorul Germaniei naziste în România - Manfred von Killinger. Când Germania pierdea războiul, ambasadorul a rămas prins la serviciu și de teama unor sigure represalii, și-a împușcat secretara, apoi s-a sinucis. Casa unde se afla ambasada se găsește vis-a-vis de Hotelul Golden Tulip, pe bulevardul Dacia. Astăzi este știută de puțini drept Casa Cesianu.

casa cesianu bucuresti


10. Următoarea casă este faimoasă în București, dar cred că mai mult datorită numelui fistichiu al fostei sale proprietare - Mița Biciclista. Puțini știu că a fost prima femeie care a făcut plajă topless în București, pe malul lacului Herăstrău, că se plimba prin Capitală cu o bicicletă cu ghidon de argint și nu exista bărbat care să nu întoarcă ochii după ea sau că, de fapt, o chema Maria Mihăescu. A fost una dintre cele mai controversate femei, în jurul căreia adevărul pare greu de dibuit chiar și la zeci de ani distanță de când anima viața bucureșteană. Unii zic că fastuoasa casă în care trăia (astăzi, vis-a-vis de Ambasada Franței) ar fi fost un cadou tocmai de la Regele Ferdinand. Cert, a fost fiică de spălătorească și la 15 ani a fost răpită de acasă, din Moreni, și dusă la Paris, unde a devenit curtezană. O dramă care a urmărit-o toată viața, dar pe care a reușit s-o gestioneze remarcabil, asigurându-și la maturitate un trai mult peste medie și o viață care a plasat-o în paginile istoriei. Mi-ar fi plăcut să te întâlnesc, Mița dragă!

casa mita biciclista bucuresti

~

La final, nu uitați să aruncați un ochi la intersecția Căii Victoria cu Calea Griviței, pentru a vedea Palatul Stirbey, unde se organizau cele mai importante baluri ale Capitalei. O privire, vă rog, și pe strada Biserica Amzei, la numărul 6, pentru una dintre cele mai atrăgătoare case bucureștene, cea care a aparținut ambasadorului României la Atena, în 1945, Radu Arion. Ah, și nu uitați nici de Muzeul Literaturii Române, de pe bulevardul Dacia, fosta Casă Scarlat Kretzulescu, nu atât pentru muzeu în sine (care se va muta în urma unui alt scandal notoriu), ci pentru a vă pune imaginația la treabă: în fața sa era odată o grădină cu ibiși, păsări asemănătoare cu berzele, dar de culoare roșie!

palatul stirbey bucuresti


casa radu arion bucuresti

muzeul literaturii romane bucuresti

După o asemenea plimbare, ce impresie vă lasă Bucureștiul? 
Parcă-parcă a devenit, brusc, mai atrăgător, nu-i așa? Vă dați seama dacă s-ar ști pe scară largă aceste povești (și altele: 1, 2), ce turism am avea în Capitală ?!
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!