Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 11 iunie 2014

Acasa, dar in Bulgaria. Pe malul Marii Negre, in Nessebar si Sozopol

Oprise în parcarea din portul murdar, la câțiva pași de locul unde mă așezasem pe bordură, cu picioarele spre bărcile ruginite și cu capul spre soare. A ajuns rapid lângă mine, a tras ferm de sfoara care lega o barcă albă de malul încins al după-amiezii și a pășit în luntrea sa, care a început să se legene îngrozitor. El stătea drept ori se mișca lejer, cu o siguranță incredibilă, în timp ce barca se chinuia să-și recapete echilibrul. Eu îl priveam pe acel om al mărilor cu admirație, gândindu-mă la toți anii în care-și perfecționase această agilitate. Nu i-am făcut nicio poză și curând îi voi uita chipul. Dar această amintire, după o plimbare de aproape două ceasuri printr-un orășel de care mă îndrăgostisem, va avea, fără îndoială, urma sa bine înfiptă în minte, într-un cotlon numai al ei, unde va șade bine, mult și bine.

terasa nessebar bulgaria
Mă aflam în Sozopol, cel mai vechi oraș de la malul Mării Negre. Oarecum departe de România, dar totuși aproape prin familiara întindere văluroasă, care darnică din fire și-a întins malurile și la vecinii bulgari. Apa era aceeași, mirosea inconfundabil, era acasă... Chiar și teritoriul străin mi-era obișnuit, cu influențele grecești, romane și turcești, de care și România e atât de legată. În urmă cu scurt timp, plecasem din Nessebar, oraș aproape identic, dar mai mare și aparținând patrimoniului mondial Unesco. Tot ridicându-se deasupra dragei Mări Negre, mă păcălise ușor că încă mă aflam în România, ulițele sale pietruite și șlefuite de milenii fiind bătute de pașii a zeci de români, de care mă lovisem pe străduțe, mă strecurasem printre ei și mă străduisem să nu le ascult conversațiile pentru a mă concentra pe glasul mării și al istoriei care cunoscuse aceleași pățanii precum cele de pe litoralul românesc.

Pe 8 iunie 2014 mă simțisem ca acasă, nefiind 100% plecată peste hotare, atâta timp cât hotarul mi-era comun cu iubita Românie. La invitația TravelMax.ro, am descoperit cum e Marea Neagră acolo unde nu pot fi mereu s-o văd. Și am fost nevoită să accept dăruirea ei și către alții; am privit-o cu mândrie, văzând cum a contribuit ca România, vrând-nevrând, să-și bage coada și în Bulgaria, nu doar în Ungaria. Defect profesional, văd România peste tot. Nu mă pot detașa de ea. Dar pentru mine, asta înseamnă că "nicăieri nu e ca acasă" este de fapt "oriunde este acasă".

sozopol suvenir corabie

Nessebar s-a așezat la 300 km de București, dar după graiul care îl anima într-o zi de vară, aș spune, fără să greșesc, că e mai aproape decât poate și-ar dori. Pe peninsula lungă de vreo 900 m din imediata apropiere a stațiunii Sunny Beach, între orașele-port Varna și Burgas, miile de suveniruri erau cumpărate de (prea) mulți români, iar casele cu balcoane din lemn erau admirate de aceiași ochi mioritici. Zecile de terase își trimiteau chelnerii la înaintare, care salutau și îmbiau posibilele viitoare victime, în te miri ce limbi, dintre care nu lipsea și româna. Nu știu unde va trebuie să plec în lume ca să nu întâlnesc vreun conațional sau să nu-i ghicesc urma!

biserica nessebar bulgaria terasa nessebar bulgaria biserica nessebar bulgaria biserica nessebar bulgaria
strada nessebar bulgaria casa lemn nessebar bulgaria terasa nessebar bulgaria panorama nessebar bulgaria
marinar nessebar bulgaria biserica nessebar bulgaria biserica nessebar bulgaria


"Poate în Sozopol", mi-am zis. Ei, aș! La 35 km de Burgas spre Turcia, deși vizibil mai puțină agitație, mai puțini comercianți și mai multă cochetărie, pe promenada de pe coastă am întâlnit trei bărbați tipici români, ca un pic mai încolo, în fața unei biserici, să aud o familie de români discutând de viitoarele cumpărături pe care intenționau să le facă în orășel. 

gradina sozopol bulgaria coasta sozopol bulgaria casa lemn sozopol casa lemn sozopol
coasta sozopol bulgaria coasta sozopol bulgaria terasa sozopol
port sozopol bulgaria
casa lemn sozopol

Marea Neagră nu mă lăsa să mă despart de România, țărmul era și el invadat de oamenii mei. Dar important era că am asistat la un strașnic peisaj, așa cum numai marea noastră este în stare să făurească. Chiar și în Bulgaria!

panorama sozopol

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!