Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 14 aprilie 2014

Pe urmele lui Constantin Brancoveanu, in doua tururi prin Bucuresti

2014 este Anul Brâncoveanu, marcându-se astfel 3 secole de la martiriul Sfântului Constantin Brâncoveanu, una dintre cele mai mari personalități istorice pe care le-a avut România, domnitor al Țării Românești între 1688 și 1714. 

Pe 15 august 1714, după unele surse chiar de ziua sa, dar cert pentru semnificația sărbătorii creștine de Sfântă Mărie Mare, Brâncoveanu este decapitat la Constantinopol (astăzi Istanbul, Turcia), alături de confidentul său și cei patru fii, pentru simplul motiv că era incomod în planurile Imperiul Otoman și a refuzat să-și lepede credința. 

Pe 12 aprilie 2014, într-o sâmbătă destul de capricioasă, când însorită, când mohorâtă, am mers pe urmele marelui Brâncoveanu în fosta sa capitală, București. Primii pași i-am făcut alături de Geta de la HoinariRomâni, apoi m-am alăturat plimbării organizate de ARCEN, prin mahalaua Flămânda. Am redescoperit un București necunoscut, dar extrem de atrăgător, plin de povești și informații delicioase, pe care mă grăbesc să le împărtășesc cu voi. Iar pentru că sunt sigură că vi se va face poftă de o vizită în Capitală, sper că vă va ajuta recomandarea mea - Hotelul Sarroglia, la câțiva pași de locul unde vă propun să pornim în povestea de față. Detalii aici.

mormant constantin brancoveanu bucuresti

Călătoria noastră printr-un București altfel, dar care ar trebui să devină obișnuit, așa cum ni-l dorim, începe de la Universitate, în fața primului spital din Capitală, Colțea, deschis în timpul domniei lui Brâncoveanu la inițiativa lui Mihail Cantacuzino, cu a cărui familie Brâncoveanu se înrudea. Spitalul, în care și eu m-am născut (închidem aici momentul de laudă :D), făcea parte dintr-un ansamblu mai mare, alături de o mănăstire și celebrul Turn Colțea, care este și astăzi simbolul Bucureștiului în fresca din gara centrală din Geneva, Elveția. Din păcate, atât mănăstirea, cât și turnul sunt astăzi doar o amintire. Dar chiar în fața spitalului se găsește un monument reprezentativ al epocii brâncovenești, Biserica "Sfinții Trei Ierarhi", mai cunoscută drept Biserica Colțea, care uimește atât prin pictura exterioară executată de Pârvu Mutu (pictorul oficial al lui C-tin Brâncoveanu), cât și prin picturile din interior realizate de Gh. Tattarescu.

biserica coltea bucuresti blazon cantacuzini spital coltea bucuresti spital coltea bucuresti tavan biserica coltea bucuresti

La 5 minute de mers în direcția Piața Unirii, ne oprim în Piața Sfântul Gheorghe, unde se află adevăratul kilometru 0 al Bucureștiului (cel din fața Teatrului Național București fiind doar unul simbolic, al unor noi începuturi, după căderea comunismului). Tot aici se află Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, unde Brâncoveanu își doarme somnul veșnic (vezi foto 1). Aici s-a oprit și cortegiul funerar al lui Mihai Eminescu în drum spre cimitirul Bellu.

biserica sfantul gheorghe cel nou bucuresti km 0 romania bucuresti blazon brancoveanu statuie constantin brancoveanu bucuresti

Ajungem acum la Patriarhie, unde descoperim turnul-clopotniță în stil brâncovenesc, apoi coborâm la Mănăstirea Antim, ascunsă în spatele blocurilor care dau înspre Palatul Parlamentului, un monument de artă și arhitectură brâncovenească.

patriarhie bucuresti turn brancovenesc patriarhie bucuresti manastirea antim bucuresti manastirea antim bucuresti
biserica manastirea antim bucuresti usa biserica manastirea antim bucuresti magnolii manastirea antim bucuresti biserica manastirea antim bucuresti
manastirea antim bucuresti


De aici mergem la Biserica Domnița Bălașa, numită astfel în memoria fiicei lui Constantin Brâncoveanu, cea care a ctitorit primele două lăcașuri de cult pe acest loc, ulterior demolate, și al cărei mormânt se află în interiorul splendid al actualei biserici, una dintre cele mai frumoase din România, indiferent cum sau de unde am privi-o :)

statuie domnita balasa bucuresti biserica domnita balasa bucuresti statuie biserica domnita balasa bucuresti biserica domnita balasa bucuresti
statuie biserica domnita balasa bucuresti tavan biserica domnita balasa bucuresti biserica domnita balasa bucuresti

Încheiem prima parte a călătoriei noastre la Curtea Domnească a Bucureștiului, unde admirăm turnul de pază ridicat de același martir.

turn brancovenesc patriarhie bucuresti


Mai puteți? Nu ați obosit între atâtea frumuseți?


Sper că nu, căci mai avem mult de mers și multe de văzut.

ghizi arcen
Ne întoarcem în Piața Unirii, pentru a intra, îndrumați de Alberto și Edmond - ghizii voluntari de la ARCEN -, în mahalaua Flămânda. Nu ne grăbim însă, până nu aflăm că Piața Unirii a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri (Piața Mare, Piața Bibescu Vodă, Piața 8 Iunie, Piața 28 Martie, Piața Națiunii), cea actuală datând din 1860 și nefăcând, cel mai probabil, referire la vreo unire, ci la... cârciumile "Unirea" care se aflau în zonă!

Mahalaua Flămânda (în turcă, mahala = cartier) a fost o zonă săracă a Bucureștiului, penultima în ierarhia mizeriei (cea mai săracă era Mahalaua Calicilor, unde dacă intrai, sigur nu mai ieșeai... viu!). Ea nu mai există astăzi nici ca nume, nici ca obiceiuri, dar ne putem întoarce în timp dacă ne încadrăm în perimetrul delimitat de Patriarhie - Bulevardul Dimitrie Cantemir - Bulevardul Mărășești - Strada 11 Iunie.

În mahala, orientarea se făcea după cârciumă, iar ulița principală era Strada Olimpului. Cele mai cunoscute birturi - "3 ochi sub plapumă" și "Suzana". În perimetrul de care spuneam mai înainte, putem observa astăzi două fenomene rămase în istorie. Unul a determinat trezirea ingeniozității românilor. Când s-a instituit impozitul pe case, care creștea ca valoare în funcție de câți metri din gospodărie dădeau în stradă, casele au început să fie construite înspre grădină, pe lungime, pentru ca la stradă să rămână un perete gol, cât mai scurt. Al doilea se poate citi în curțile unde avem o casă în spate și altele mai la stradă, în aceeași curte. Cea mai veche casă este cea din fund, inițial prevăzută cu o grădină mare în față; când proprietarul sărăcea, își vindea din grădină, răsărind alte case în curte.

casa mahala flamanda bucuresti casa mahala flamanda bucuresti garaj trasura mahala flamanda bucuresti bacanie mahala flamanda bucuresti
tur arcen mahala flamanda mahala flamanda bucuresti biserica flamanda bucuresti tur arcen mahala flamanda
priveliste patriarhie mahala flamanda bucuresti biserica flamanda bucuresti casa mahala flamanda bucuresti casa mahala flamanda bucuresti
casa mahala flamanda bucuresti
casa mahala flamanda bucuresti
casa mahala flamanda bucuresti
casa mahala flamanda bucuresti
Asemeni sclaviei americane, și Bucureștiul are o pată neagră în această privință, care se întinde din secolul XIV până în 1864, când Kogălniceanu a abolit sclavia. Cei asupriți erau țiganii, care erau considerate simple obiecte ce aparțineau fie mănăstirilor, fie boierilor. Disputele dintre bogătași se rezolvau cu "moneda de schimb" țigănească, indiferent că se despărțeau familii.

piata concordia bucurestiTrecând peste acest episod deprimant, poposim în Piața Concordiei, unde se strângea toată suflarea mahalalei. Universul mahalalei era închis, cu acces în și spre exterior, doar în zilele de marți și vineri, zile de târg. Spre finalul secolului XIX, datorită apariției tramvaielor trase de cai, mahalaua se deschide către lume și lumea către mahalagii. Interesant de reținut este că greutatea tramvaielor era destul de mică, putând fi ridicate și reașezate pe șine chiar de călători (deraiau des!), iar primul traseu s-a deschis pe Calea Moșilor. Costul unei călătorii era de 15 bani, dacă stăteai jos, și 10 bani dacă stăteai în picioare, iar copiii până la 6 ani beneficiau de gratuitate DOAR dacă erau ținuți pe genunchi.

stalp interbelic bucuresti
Ieșim pe Calea Șerban Vodă, nu înainte de a admira stâlpii de electricitate care stau acolo din perioada interbelică (!). În vremurile de mahala și până în 1878 era cel mai important drum din București, legând capitala de sudul Europei. Pe atunci se numea Podul Beilicului. De reținut că toate drumurile care făceau legătura între București și restul lumii purtau numele de "pod". Pe această stradă au trecut cortegiile funerare ale lui Ion Luca Caragiale și Ion Mincu și, să nu credeți că l-am uitat, pe aici a fost condus Constantin Brâncoveanu, în 1714,  spre cruntul său sfârșit. În 1808, pe aici a intrat în București Manuc Bei, cel care a rămas în istoria orașului cu al său Hanul lui Manuc. O poveste interesantă este legată de moartea sa: îmbogățindu-se în București, pleacă la Paris, unde i se ghicește în palmă și i se prezice decesul peste fix un an, provocat de un apropiat; când s-a împlinit sorocul, Manuc este pe punctul de a se îneca, dar este salvat de slujitorul său, care apoi îl otrăvește.

Tot pe Calea Șerban Vodă putem admira una dintre cele mai vechi case din București, dar și cea mai mare biserică din oraș, Sfântul Spiridon Nou, ridicată de Xavier Vilacrosse, cel care dă și numele unuia dintre pasajele care fac legătura între Calea Victoriei și Centrul Vechi.

casa targovet bucuresti biserica sfantul spiridon cel nou bucuresti biserica sfantul spiridon cel nou bucuresti 

Facem o ultimă oprire la casa unuia dintre arhitecții Castelului Peleș, pe strada Ienăchiță Văcărescu - poet, filolog și istoric român -, al cărui bunic a fost sfătuitorul lui Brâncoveanu. Și vă mai spun doar atât: Bucureștiul ar fi putut avea metrou încă din perioada interbelică, ideea a avut-o Dem I. Dobrescu!

casa arhitect peles bucuresti


P.S. 
Un mesaj optimist de la asociația ARCEN - începând cu minutul 01:50: 


__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!