Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 4 februarie 2014

Dupa 4 ani, inapoi pe muntele meu preferat: Ciucas, cu Sony DSC-HX300

Știi cum e, când îți place foarte mult ceva, vrei să faci mereu același lucru, să dai în exces, să te înfrupți din plăcerea ta maximă. Viața, însă, are mereu alte planuri. Așa am ajuns să-mi revăd muntele preferat de-abia după 4 ani, timp în care l-am "înșelat" cu alte culmi, cu alte trasee, cu alte vârfuri... Era cât pe-aci să-l uit, îndrăgostindu-mă nebunește de Măcin sau Rodnei, dar - așa e omu' făurit - prima dragoste nu se uită niciodată. Drept "răzbunare" pentru "comportamentul inacceptabil", Ciucașul mi-a arătat cine este el. Un munte de temut, cu accesibilitate mai dificilă decât îmi aminteam, care m-a sleit rapid de puteri, dar care s-a dovedit mai frumos decât îl lăsasem în urmă cu 1460 de zile. 

Reîntâlnirea a avut loc pe 19 ianuarie 2014, în ultima duminică înainte ca peste România să se dezlănțuie urgia iernii, în coduri colorate, viscol și oameni la limita supraviețuirii. Dacă universul s-ar învârti în jurul meu, aș putea crede că am supărat-o și pe iarnă, pentru că am îndrăznit să parcurg un traseu nerecomandat în sezonul Crăiesii Zăpezii într-un moment când anotimpul rece lăsase garda jos. Dar cine ar fi ratat ocazia să meargă pe munte în ianuarie, când vremea și peisajul erau, nici mai mult, nici mai puțin, de toamnă blândă? Eu n-am mai pomenit ca în ianuarie să nu fie zăpadă pe munte și să fie atât de agreabil, așa că - să-mi fie cu iertare, iarnă -, n-am putut rezista!

peisaj ciucas ianuarie 2014

Ciucașul nu este una dintre cele mai bătute de picior înălțimi de lume, dar în acea duminică atipică se transformase într-o scenă pe care jucau zeci de actori, cu recuzită de bețe de trekking, bocanci și sudoare la tâmple.

Ciucașul se poate aborda, cel mai direct, din Pasul Bratocea, la care se ajunge cu mașina, pe DN 1A, la circa 15 minute depărtare de stațiunea Cheia, jud. Prahova, în direcția Brașov. Pe jos se poate ajunge prin Cheile Cheiței. De la 1263 m, unde se află și o parcare încăpătoare, drumețul poate ajunge maxim până la 1954 m, dar călătoria nu e defel ușoară.

Urmând marcajul bandă roșie, mai întâi pătrunde într-o pădure fermecată, unde zgomotele traficului generate cu precădere de tir-uri se estompează cu fiecare pas ce face să trosnească încheieturile copacilor. Curând, pădurea se dă la o parte și o pajiște imensă i se așterne la picioare. Vara, tărâmul guvernat de firul ierbii este populat de creaturi cu patru picioare, clonele Mioriței. Un drum lat își apasă greutatea pe pajiște, apoi se ascunde, în serpentine, într-un smoc de pădurice. Urcușul e greoi pe scurtături, dar necesar când timpul aleargă din urmă drumețul. Brusc, apare ca un far releul, un monstru de radiații, cabluri și metal; neobișnuită întruchipare pentru îngerul păzitor în caz de urgențe. Cărarea șerpuiește accidentat, ca în scurt timp să iasă pe o cornișă în bătaia vântului și a soarelui, cei doi giganți care se vor juca de acum înainte, după bunul lor plac, cu drumețul.

Se urcă pe aceeași potecă îngustă situată pe buza hăului, noroc că nu e foarte crăpată, apoi călătorul nimerește într-o altă pajiște, mai mică, pe care e nevoit s-o abordeze pieptiș, ca la finalul ascensiunii să ajungă pe Culmea Bratocei. Urmează două ore extraordinare, cu o cale relativ lină, printre jnepeni, pe poteci când mai grăsune, când mai anorexice, într-o lume înconjurată de stânci maiestuoase și orizont panoramic de excepție, spre Culmea Gropșoarelor (frățiorul Ciucașului), spre simplii Munți ai Baiului ori spre impresionanții și aparent de neatins Bucegi. Nu visează călătorul, e aievea, atât de frumos este Ciucașul!

panorama ciucas ianuarie 2014


Dar pe cât de minunată pare viața drumețului în aceste două ore, pe atât de huiduită va fi când ajunge în Șaua Țigăilor* și țelul său, Vârful, este mai vizibil ca niciodată. Pare atât de aproape, dar este doar o iluzie. Nimic nu e ușor în viață, nici atingerea celui mai înalt punct din Ciucaș. Aproape o oră, drumețul se supune torturii unei pante criminale, în timp ce vârful îi face în ciudă și parcă îi reproșează că nu e în stare să ajungă la el. Când stâlpul vârfului Ciucaș e la o răsuflare distanță, de-abia atunci drumețul îl va putea strânge de gât. Moment în care tot efortul va fi dispărut ca prin minune, călătorul va deschide larg ochii, va privi de jur împrejur și va simți cum o dragoste nemărginită îl cuprinde ca o vrajă. Magic e Ciucașul. MAGIC!







Traseul (pe scurt):
timpii sunt orientativi; ei pot diferi în funcție de condițiile meteo, condiția fizică, echipament, determinare, durata pauzelor s.a. După propria aproximare, se poate ajunge lejer pe vârf în 3 ore
hailabord varful ciucas
Pasul Bratocea - releu: 40 min
releu - pe Culmea Bratocei - Șaua Țigăilor: 2 h
Șaua Țigăilor - Vârful Ciucaș: 40 min
pauză pe vârf: 25 min
Vârful Ciucaș - Pasul Bratocea: 2h 35'
================================
TOTAL: ~ 6 h

DURATA de pe indicatoare:
Pasul Bratocea - Culmea Bratocea: 1 - 1h 30'
Pasul Bratocea - Șaua Țigăilor: 3 h
Pasul Bratocea - Vârful Ciucaș: 3 h 30' - 4 h
Vârful Ciucaș - Cabana Ciucaș: 1 h - 1 h 15'
Vârful Ciucaș - Pasul Bratocea: 3 h 30'
Șaua Țigăilor - Vârful Ciucaș: 40' - 1 h
Șaua Țigăilor - Cabana Ciucaș (pe sub vârf): 1 - 1 h 15'


*prefer varianta Țigăilor, deși este vehiculat și numele de Tigăilor, precum că este mai plauzibilă. țigăi (cf. Dex)= (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă sau specie de gândac mare, negru cu pete galbene, care trăiește prin pădurile de conifere


varful ciucas ianuarie 2014

~

Fotografiile au fost realizate cu Sony DSC-HX300 
20.4 MP, 50x zoom optic, filmare Full HD, senzor CMOS Exmor R™, ISO80-12800
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!