luni, 29 decembrie 2014

A doua zi de Craciun, in Sibiu: aceeasi magie si o galeata de ninsoare

Sibiul ăsta e ceva de nedescris... Nu cred că a fost vreodată cineva în vizită și să nu-i placă. Noi ne-am văzut de foarte multe dăți și, culmea, încă nu m-am săturat să-l revăd. Nu știu câte orașe din România se pot lăuda ca în a doua zi de Crăciun, pe la orele 22, să aibă străzile vuind de oameni. Poate am reuși să mai dăm un exemplu, două. Dar dacă adaugi vremea din 26 decembrie 2014, cu o ninsoare extrem de brutală, și același vacarm pe ulițele bătrâne, zău că nu știu alt oraș decât Sibiul capabil de o asemenea performanță!

sibiu lumini strada nicolae balcescu

duminică, 28 decembrie 2014

Serpentinele din Predeal, terenul de joaca al Craiesei Zapezii

Nu e defel o încântare pentru un șofer să fie la volan pe un asfalt umed, în plină ninsoare. Dar pentru copilotul său, drumul este un deliciu!

peisaj iarna serpentine predeal

joi, 25 decembrie 2014

Cel mai fain brad de Craciun din Romania va fi, mereu, cel din Brasov

Încă niște Sărbători minunate se pogoară peste România și vreme nu-i de stat în casă, având în vedere temperaturile prea plăcute pe care le aduc ultimele zile din 2014. Este, deci, prilejul cel mai nimerit să colindăm orice orășel ne iese în cale, căci mereu pe ultima sută de metri dintr-un an, orice urbe arată frumos, unele chiar magic.

Dacă Sibiul și-a adjudecat cam pentru toată lumea titlul de cel mai frumos Târg de Crăciun din țară, că nu degeaba Timișoara, Clujul și alte orașe i-au copiat deja celebra plasă de lumini, Brașovul, cealaltă nestemată medievală, și-a păstrat și ea faima - ca în fiecare an, are cel mai fain brad de Crăciun! Hip, hip, hooray!


duminică, 21 decembrie 2014

Niciun turist nu-si doreste ca tocmai in vacanta sa ajunga intr-o farmacie. In Brasov este exceptia :)

Din drag pentru voi, navigatorii de la bord, nu v-aș dori niciodată să vizitați, de nevoie, o farmacie. Dar din aceeași simpatie, vă rog să nu ratați o farmacie din Brașov, pentru că este una mai specială. Nu comercializează licori magice, care promit tinerețea fără bătrânețe sau alte minuni la care toți tânjim, dar este o farmacie-cafenea și poate tocmai atmosfera pe care o conferă celor care îi trec pragul este elixirul de care toți avem nevoie pentru a o lua de capăt, mai proaspeți, mai fericiți.

dr jekelius brasov

miercuri, 10 decembrie 2014

E de-ajuns o singura vizita la Memorialul Holocaustului pentru a deveni alt om

Când ochii ți se opresc pe un titlu în care este inclus cuvântul "evreu" știi că urmează o poveste memorabilă. Evreii sunt oameni calzi și primitori, iar privirea lor emană o forță de necuprins, care te hipnotizează, e victoria asupra pacostei care le-a bulversat istoria. Vestea că o evreică din Sighetu Marmației va împlini curând extraordinara vârstă de 101 ani a venit la început de decembrie 2014, alături de o poveste, evident grea, dar de neuitat. Klara Marcus a supraviețuit iadului de la Auschwitz, printr-o întorsătură ironică de situație: naziștii omorâseră atât de mulți oameni în ziua când ea a fost dusă într-o cameră de gazare încât atunci când moartea se pregătea să lovească din nou, aceștia au realizat că au rămas fără gaz toxic!

Țineți minte această poveste când veți vizita Memorialul Holocaustului din România, amplasat în centrul Bucureștiului, oarecum vis-a-vis de Parcul Izvor, deci perfect amplasat turistic, cu o stație de metrou în imediata apropiere și o multitudine de posibilități de cazare în preajmă (în acest sens, aveți informatii aici). 135.000 (!) de evrei români au fost deportați la Auschwitz dintr-un total de peste 300.000 care și-au pierdut viața în timpul celui de-al doilea Război Mondial, cu implicarea autorităților române. Capitala a fost căminul unei importante comunități evreiești, de la care ne-au rămas moștenire nu mai puțin de 6 sinagogi. De asemenea, în vara lui 2014, chartere speciale au adus 3500 de turiști israelieni în București. Scot în evidență toate acestea, pentru că deși țara noastră are un potențial imens de a-și crește turismul prin poveștile acestor oameni, care se deapănă de la sine într-o mulțime de locuri, acest obiectiv din buricul unei capitale europene nu este deloc promovat și este incredibil de ignorat, chiar dacă-i pe malul Dâmboviței, nu ascuns după cine știe ce clădire-mamut.


duminică, 7 decembrie 2014

Noaptea de San Andrei in cea mai veche statiune din Romania

Oricât ar fi americanii de genii în marketing și publicitate și oricâte sărbători ușor de copiat ar inventa, nu vor putea niciodată să întreacă imaginația românilor. Poa' să ajungă Halloween-ul și Ziua Națională a României, tot nu ne-ar trezi mai multe emoții ca Noaptea Sfântului Andrei. Până la urmă, noi suntem urmașii lui Vlad Țepeș, nu americanii. Și cum avem o experiență macabră seculară, nu ne deranjează defel să ținem cea mai veche stațiune din România într-o ruină parcă eternă, pentru că știm că de 30 noiembrie nu există cimitir sau castel bântuit în lumea asta mare mai înspăimântător ca o plimbare înfrigurată prin Băile Herculane.

baile neptun baile herculane

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Cea mai romantica destinatie din Transilvania, totodata cel mai frumos cadou pe care poti sa-l oferi cuiva drag sau, de ce nu, chiar tie

Bine ai venit în propria poveste nemuritoare!

Într-un decor de basm din Ținutul Covasnei, o căsuță preafrumoasă își așteaptă oaspeții... Sunt pregătite romantismul și confortul maxim încă din living. Povestea ta poate începe... 


living casa oaspeti mikes covasna


...la Domeniul Mikes din Zăbala, județul Covasna, singurul loc din România unde basmele devin realitate!

red room mikes covasna

miercuri, 26 noiembrie 2014

Asa e toamna la Ploiesti

Apetisantă. În culori gustoase și adiere blândă. Cu un covor miliardar în frunze și extrem de fotogenică. Așa e toamna (și) în Ploiești, îndeajuns de ofertantă pentru a te scoate din casă în răcoarea de noiembrie, capabilă să-ți asigure o plimbare agreabilă de duminică și într-atât de ispititoare încât să te cheme de la 60 km distanță, din București.


banca parc constantin stere ploiesti

duminică, 23 noiembrie 2014

Noiembrie rasfata Sighisoara

Penultima lună din an se dovedește destul de generoasă cu perla județului Mureș. Vedetă a turismului autohton, Sighișoara profită de fiecare zi pentru a se pune în valoare și a fermeca. Când alte atracții se dau bătute atunci când vara își ia vacanță și, prin urmare, își închid obloanele, hibernând până la revenirea turiștilor, singura cetate încă locuită din România încheie parteneriate cu frigul, ceața și zilele prea scurte, ieșind, bineînțeles, cea mai câștigată. 

Se eliberează de puhoiul de turiști, întreținându-și vii arterele de piatră cu câțiva aleși pe sprânceană, dintre cei destul de puternici pentru a face față răcorii nesuferite și cei nederanjați de atmosfera împietrită, cu mai toate magazinele ferecate și restaurantele adormite. 

Ca act adițional la contractul semnat cu noiembrie, Sighișoara a trecut serile de week-end.

turnul cu ceas sighisoara seara

duminică, 16 noiembrie 2014

Nu ratati o vizita in cel mai modern muzeu din Romania!

Nu credeam că o să-mi placă prea mult la Muzeul Antipa, în afară de mamutul gigant pe care mi-l aminteam de la prima și singura vizită, cu ocazia unui 1 Iunie uitat undeva în copilărie. Perspectiva unor animale împăiate nu m-a încântat niciodată, taxa de vizitare de 20 lei/adult adăugată unei taxe foto de 10 lei mă ținuse deoparte până acum, dar curiozitatea de a revedea un muzeu renăscut, la adresa căruia nu mai contenesc laudele, devenea prea puternică pentru a mai fi ignorată. Iată-mă, așadar, acum, după vizita dintr-o duminică de toamnă și tot ce pot să spun rapid este că mi-a plăcut extraordinar de mult!


Într-atât de mult încât aș fi în stare să iau la bătaie pe oricine ar (mai) spune că ce avem noi în țară nu se numesc muzee. Și chiar aș obliga străinii, imediat cum aterizează la aeroport, să-și lase rapid bagajele la un hotel din apropiere (apropo, și aici stăm bine, dacă aveți nevoie de cazare în zonă, aveți detalii aici), apoi să dea fuguța direct la Antipa. Nu există loc mai bun unde să-ți formezi o părere pozitivă despre România!


muzeul antipa bucuresti

marți, 11 noiembrie 2014

Cel mai nou obiectiv din Bucegi - Turbaria Laptici

turbaria laptici bucegiÎntr-o dimineață răcoroasă de toamnă, când gradele se chinuie să se dezmorțească și soarele pare că nu are chef să se trezească, un loc bine ascuns până de curând de ochii lumii se pregătește de încă o zi obișnuită de munte. La aproape 1500 m altitudine, în masivul Bucegi, o mlaștină mai deosebită așteaptă turiști dornici de lecții de botanică și aer proaspăt, revigorant. 

Turbăria Lăptici este cel mai nou obiectiv turistic din cel mai cunoscut și vizitat masiv montan din România, care până în 2014 era o anonimă pentru publicul larg și un secret bine păstrat de botaniști. Grație includerii sale în lista "Sit Natura 2000" și a unui exces din partea autorităților locale de a populariza și mai mult zona, mlaștina cu plante rare, un tinov pentru cunoscători, a devenit o atracție de neratat în Bucegi. 

Este accesibilă oricui, indiferent de vârstă, pe un traseu amenajat cu bârne din lemn ce poartă curiosul, cale de circa 15 minute, printre brazi, deasupra unui covor de turbă și mușchi, cu o grosime de până la 1 m, alături de plante rare, de interes național, unele fiind chiar carnivore.


miercuri, 5 noiembrie 2014

Caru' cu bere, cel mai vestit restaurant al Bucurestiului

Ușa rotativă din lemn se mișcă în neștire, aducând în Strada Stravropoleos crâmpeie de conversații, miresme felurite, muzici de vioară și scânteieri de lumină caldă. Atinge ușa, oprește-o din mersul său necontenit și pășește înăuntru... O domnișoară cu zâmbet larg te va însoți spre o masă potrivită. Vei avea alături istoria și bunul gust. Dar și vacarmul plăcut al comesenilor: străini mulțumiți de România, de la cazarea excepțională (informatii aici) la gustoasele merinde tradiționale, sau români simpli, de vârste înaintate sau mai copii, fără fițe, bucuroși să ia masa într-un restaurant faimos, pentru a cărei ieșire în oraș, unii au pus de ceva vreme bani deoparte.

Acompaniat, zilnic, de triluri de vioară, servirea mesei la Caru' cu Bere este pentru orice client o experiență memorabilă. Așa va fi și pentru tine, cu siguranță, cel puțin întâia oară. 

caru cu bere etaj bucuresti

marți, 4 noiembrie 2014

Un week-end altfel pe Valea Prahovei - Palatele stiute si nestiute

Doamna Anita Sterea, excepțional istoric de la Fundația Calea Victoriei, tocmai s-a urcat la bord, prilej cu care are amabilitatea de a ne face poftă de o destinație arhi-cunoscută, privită dintr-o cu totul altă perspectivă. Să o ascultăm:


Cozile interminabile din week-end în și dinspre Valea Prahovei îmi confirmă că aceasta este încă destinația frecventată de bucureșteni. Traseele montane sau plimbările în curtea Peleșului ocupă încă un loc de top în preferințele românilor pentru un sfărșit de săptămână relaxant. Vă propun să descoperim și o altfel de Valea Prahovei, o Valea Prahovei a palatelor mai puțin cunoscute, însă palate cu povești interesante și deschise publicului larg.


luni, 3 noiembrie 2014

Meziad: o pestera mareata

După o vizită în Țara Beiușului, la Peștera Meziad, veți înțelege, cu adevărat, ce înseamnă măreția. De la portalul de intrare cu o deschidere de 16 m la o sală a cărei dimensiuni copleșește negreșit pe oricine, fiecare se simte un om mic într-o lume mare. 6 km tot ar fi de vizitat, pe săturate, dar turistul beneficiază numai de 1,5 km, suficienți cât să nu mai aibă contact cu exteriorul preț de 45 de minute.

pestera meziad septembrie 2014


sâmbătă, 1 noiembrie 2014

De ce sunt Vulcanii Noroiosi o destinatie de care nu te poti satura niciodata

România noastră, cu toate defectele de necontestat, este o țară a naibii de frumoasă. Nu poți să-ți dai seama de această calitate mai bine ca în locurile pe care le cunoști prea bine, dar de care îți este imposibil să te saturi. Vulcanii Noroioși se potrivesc perfect acestei descrieri: mereu la modă, mereu iubiți, de care mereu îți e dor odată ce i-ai văzut.




luni, 27 octombrie 2014

Daca va tin salele, poftiti in cea mai vizitata pestera din Romania!

Cred că Peștera Muierii/Muierilor nu mai are nevoie de nicio prezentare. Sigur ați auzit de ea, probabil deja ați vizitat-o, dar dacă nu ați văzut-o până acum, profit de ocazie pentru a vă invita s-o faceți. Avem peșteri și mai frumoase, putem avea parte de ghidaje și mai inspirate la alte obiective turistice și, per total, putem avea parte de experiențe și amintiri mai savuroase în multe alte locuri din preafrumoasa noastră țară. 

Dar pentru o sumă decentă (10 lei/adult), putem să ne lăudăm, după ce am făcut cunoștință cu ea, că am văzut prima peșteră electrificată din România și, totodată, cea mai vizitată. În sine, nu este o realizare măreață, dar în panoplia noastră de reușite în viață va cântări, cu siguranță, destul de mult. Pentru că o vizită aici este memorabilă, fără doar și poate.

pestera muierii august 2014


sâmbătă, 25 octombrie 2014

Aici esti obligat sa fii cu nasul pe sus!

Nu mai țin minte de unde am aflat, iar internetul este astăzi plin de informații eronate, dar România are încă un motiv să se laude. Țara noastră e mândra posesoare a unui obiectiv unic în lume! Cea mai mică distanță din lume care poate fi măsurată între doi munți se poate admira în Cheile Oltețului!

Vă dați seama, altfel spus, că nu există nicăieri pe mapamond un alt loc unde doi munți să fie mai apropiați! Doar 50 m despart Munții Căpățânii de Parâng, în zona Cheilor Oltețului. Deși ar fi un obiectiv de maxim interes, turiștii nu vin aici ca să admire îngustimea cheilor, ci pentru a se reculege la mănăstire sau pentru a vizita o peșteră. Nimic de condamnat, dar câtă indiferență!

cheile oltetului

miercuri, 22 octombrie 2014

Polovragi: pestera in care poti sa faci orice iti trece prin cap!

În comuna gorjeană Polovragi nu trăiesc oameni normali. Este ceva în aerul de aici care nu e tocmai în regulă, altfel nu pot să-mi explic cum în cele două dăți în care am poposit la obiectivul care i-a conferit celebritatea națională, la peșteră, n-am dat de oameni... obișnuiți. Ce-i drept, deși săriți de pe fix în felul lor, au conferit Polovragiului un farmec aparte, o picanterie printre amintirile mele, exact ceea ce caută călătorul în peregrinările sale. 

Dar haideți s-o luăm cu începutul...

pestera polovragi


duminică, 19 octombrie 2014

Borsec, vara: Odă bucuriei!

Mi-e imposibil să descriu altfel decât printr-o imensă bucurie revederea unei stațiuni dragi în plin sezon estival. Ce altceva aș fi putut simți când am revăzut Borsecul, care m-a cucerit definitiv cu ruinele bătute de ploaie, acum în mijloc de iulie, extrem de înflorat, vesel, animat de oameni, însorit și cu poveștile pregătite să mă dea gata o dată pentru totdeauna?

borsec vara 2014

luni, 13 octombrie 2014

Japonia la ea acasa. Nu in Asia, ci in Bucuresti

corabie sushi zen sushi dorobanti bucurestiUneori, doar să-ți astâmperi foamea nu e suficient. Dincolo de satisfacerea unei nevoi primare și obișnuința cu un anumit gust, poate sta o experiență memorabilă. De aceea, multe călătorii devin o lecție de viață când amintirile au un altfel de miros. Cu siguranță, după ce ajungi să guști, la propriu, dintr-o altă cultură, devii un alt om. Poate că nu te vei transforma în altcineva, dar fără îndoială vei fi altfel. 

Mulți ne dorim să avem șansa să ne înfruptăm din alte arome, total diferite de cele de la mama acasă. Mulți reușesc să-și testeze papilele gustative în fel și chip, alții se mulțumesc doar cu imaginația stârnită de un cooking show tv. Dar alții vor avea ocazia, de acum înainte, să-și îndeplinească, chiar dacă cu un surogat, apetitul de noi și ciudate delicii.

Doar cu un drum la București (hai, că asta e mai ușor de făcut!), cu cazarea asigurată într-o zonă accesibilă turiștilor (detalii pe hotel-bucuresti.com) și mintea deschisă pentru noi experiențe, vă provoc să călătoriți până în Japonia! Nu, nu e un vis imposibil. Nici nu trebuie să mergeți până în Asia, e suficient să ajungeți pe strada George Călinescu, la nr. 15, în cartierul Dorobanți.


miercuri, 8 octombrie 2014

Ce spui de o vizita in... Ramnicu Valcea? Stiai ca are si o gradina zoologica?

Fir'ar! Avem destule orașe în România prin care ne grăbim să trecem, mereu cu alte treburi și gânduri mai importante care ne obligă să ne uităm după indicatoare, doar-doar vom ieși mai repede din acea necunoscută rețea de străzi, ca să ne vedem mai departe de drum. Ori dacă acele orașe pot fi ocolite, Slavă Domnului, pe o centură, nici nu ne mai sinchisim să le trecem pragul, simpla curiozitate fiind un motiv neînsemnat pentru a ne abate câteva minute de la ruta inițială.

Aceste orașe sunt cele de tranzit, "păcatul" lor cel mai mare fiind așezarea excelentă pe hartă, deci ideale pentru a fi trecute cu vederea de ghidurile și agențiile turistice; cine mai are timp sau chef de vizitat când urmează să treacă granița sau străbate munții ca să ajungă unde are treabă, într-o urbe mare și importantă?

Un astfel de oraș este Râmnicu Vâlcea. Ați auzit vreodată pe cineva că vrea să-și petreacă vacanța aici sau că există vreo ofertă atractivă de tip city break? Cui îi mai trebuie sau îi mai pasă de turism, când orașul e situat pe unul dintre cele mai circulate drumuri din țară (DN 7) și imediat ce se trece de el, venind dinspre Pitești, începe Valea Oltului, prilej de accelerat, dacă permite traficul, că urmează Sibiul, și știm cu toții cât e de promovat, de ce să mai pierdem timpul să ne oprim într-un oraș de care nimeni nu spune nimic?

Ei bine, vă zic eu acum.

Râmnicu Vâlcea este un oraș... interesant. Da, cred că acesta e cel mai potrivit termen pentru a-l descrie. Nu iese cu nimic prea ostentativ în evidență, dar nici nu pot să-l caracterizezi ca un oraș urât. Fără a avea clădiri prea înalte și putând să-ți faci o idee despre el, în nu foarte multe minute, doar străbătându-l, de la nord la sud, sau invers, cum preferi, pe strada lui principală (Calea lui Traian), ai putea să decizi că este un oraș liniștit, chiar relaxant. Prins între istoria bătrână și cea de dată mai recentă, nereușind să primeze una dintre ele, pare echilibrat, cumva atemporal, cumva imposibil de încadrat într-un timp bine definit, într-o epocă definitorie. 

Îl cunosc relativ bine, pe de o parte fiindcă am trecut de nenumărate ori pe aici și, da, am avut curiozitatea și răbdarea să-l străbat, fără să-mi pară vreodată rău, iar de pe altă parte, fiindcă i-am străbătut străzile un week-end întreg, când am bătut din ușă în ușă pentru a realiza un sondaj de interes local. De fiecare dată m-am simțit bine, mereu mă gândesc la Râmnic cu seninătate și nu cred că a fost vreodată când voit să-l ocolesc, mereu i-am devenit oaspete, măcar pentru a-mi astâmpăra foamea la River Plaza Mall. Cred că asta spune multe. Și de bine :)

De la parcul unde s-a auzit pentru prima dată imnul României la Casa Memorială Anton Pann ori de la Muzeul Satului Vâlcean la biserici vechi de vreo 7 secole, Râmnicu Vâlcea poate să îți răpească minute bune, dar cu folos. Mult mai mult timp poți petrece, însă, la... Grădina Zoologică

urs zoo ramnicu valcea


sâmbătă, 4 octombrie 2014

La placinte... inainteee!

Despre București se pot spune multe, prea multe uneori, dar astăzi vreau să-l caracterizez doar în două privințe: este un oraș care oferă destule locuri unde nu ți-ar fi rușine să duci un străin, ba chiar unde merită să-l duci (obligat, forțat, numai și doar ca să-i schimbi niște prejudecăți); de asemenea, este un oraș plin de moldoveni, veniți de regulă la studii în Capitală și care nu mai pleacă niciodată. 

Există 4 locuri în București unde aceste două caracterizări se reunesc și îi dau orașului un aspect și un gust unic - "ăl mai fain di pisti Prut". 4 restaurante bucureștene poartă numele delicios de "La Plăcinte" și în ele poartă toată dragostea, voioșia și bunătatea (culinară și nu numai) a moldovenilor basarabeni. La Plăcinte este un lanț de restaurante deschis în 2007, în Republica Moldova, care odată ajuns în capitala României i-a dat o notă altfel, mai savuroasă, de care știu sigur că orașul avea nevoie. 

Primul restaurant care a schimbat gustul Bucureștiului și-a revărsat miresmele ispititoare la numai 5 minute de Piața Romană, pe Bulevardul Dacia, la numărul 20 . Amplasament excelent, dacă nu ești obișnuit cu hățișul Capitalei, halucinant la prima vedere, și foarte potrivit să ghideze turiștii către o masă cu gust de neuitat, după ce aceștia și-au ales deja hotelul, sper eu, de la sursa mea de încredere (informatii pe hotel-bucuresti.com).

Odată pătrunși în universul cald al restaurantului, s-au și teleportat într-o lume unde fumatul este interzis, mâncarea e gustoasă, muzica e voioasă, peisajul este vesel și confortul e perfect pentru viitoarele burți pline. Când orele strigă că e prea târziu să mai zăbovească, clienții deveniți deja prieteni nu se mai pot abține să nu exclame: "Trăiască moldovenii!" 

luni, 29 septembrie 2014

In vizita la cea mai scumpa salina din Romania

salina praid harghita
Praid este pentru turismul românesc un exemplu de "Așa DA". Dacă un străin ar ateriza direct la Praid*, sigur n-ar înțelege de ce ne plângem de turismul nostru. Totul e foarte bine pus la punct, iar turiștii nu lipsesc niciodată, ba chiar mulți nici nu sunt români! Aș adăuga că ne-am priceput așa de bine să facem un obiectiv turistic important din Praid pentru că, fără supărare, ungurii și l-au promovat foarte bine; așa de bine încât, la plecare, turistul poate rămâne cu impresia că a fost frumos, dar supraevaluat.

Praidul se laudă, în principal, cu o salină. Până în 2009, a fost cea mai vizitată din România și îndrăznesc să cred că încă este, deși investițiile și promovarea intense din ultimii ani de la Turda o vor prinde curând din urmă, ba chiar o vor depăși, pe bună dreptate. Dată fiind faima sa deja îndelungată, nu ar trebui să mire că este și cea mai scumpă. Meritat ori ba, rămâne la latitudinea fiecărui turist în parte. Biletul normal, pentru 1 adult, costă 22 25 lei*, la care se poate adăuga taxa de parcare. Cum mai mereu cea mai mare comună din Harghita e plină de turiști, iar spațiul unei așezări tradiționale este limitat, întreprinzătorii locului au împânzit cam orice loc relativ mai larg cu așa-zise parcări, unde tariful pe o zi costă 10 lei, dacă nu te negociezi cu cel însărcinat să colecteze dările și îi menționezi că n-ai venit pentru ștrand, ci pentru salină :) 

capela salina praidDeși celebră fără doar și poate, ușor observabil și din numărul (prea) mare de tarabe cu suveniruri și alte nimicuri la prețuri de vedete, ea nu e chiar cea mai prietenoasă salină în care se poate intra. Prima mea tentativă de a o vizita, în urmă cu niște ani, a fost sortită eșecului, din simplul motiv că mi-a fost imposibil să înaintez mai mult de un pas de la intrare (o gură de tunel, având ca frontispiciu specifica urare a minerilor - "Noroc bun!"). Emana un miros atât de înțepător încât a fost pentru prima și singura dată până acum în viață când am simțit că mă sufoc instantaneu, că următoarea respirație va fi și ultima!

Am reușit, totuși, s-o cunosc, în iulie 2014.

*din păcate, este imposibil, cel mai apropiat aeroport e la 70 km distanță, la Târgu Mureș


sâmbătă, 27 septembrie 2014

In drum spre Lacul Rosu, nu uita sa faci un popas intr-o gradina exotica

parc dendrologic csiky gheorgheniGheorgheni este, în genere, o localitate de tranzit, prin care turiștii trec în viteză, grăbiți să ajungă la unele dintre cele mai faimoase obiective din România - Lacul Roșu, respectiv Cheile Bicazului. Cu trei străzi înainte de ieșirea din orașul harghitean, de pe DN 12C, un indicator încearcă din răsputeri să direcționeze spre stânga măcar o parte din turiști. Trec mulți, foarte mulți oameni pe această șosea, indiferent de anotimp sau sezon, însă nimeni nu ascultă de acea indicație.

Un localnic, însă, acum un secol, și-a pus tot sufletul în acel loc de care nimeni nu mai este astăzi interesat. Profitând de o moștenire, a cumpărat domeniul din jurul unui izvor recunoscut în zonă și a amenajat o grădină cu 185 de specii de arbori, lăsând la rândul său moștenire comunității din Gheorgheni un loc deosebit, cu efecte curative, oarecum exotic pentru împrejurimile care nu cunoșteau până atunci decât bradul. 

Mulțumită avocatului Csiky Denes Mor Eduard, Gheorgheniul a obținut un obiectiv turistic cu potențial, o oază de sănătate și relaxare, un loc de studiu, meditație și chiar învățare, un cadru ideal pentru amintiri de neuitat, un motiv perfect de mândrie pentru cei de-ai locului. Toate ingredientele pentru un colțișor de Românie din care tu nu poți să lipsești!


marți, 23 septembrie 2014

Asa sarbatoreste Bucurestiul de ziua lui!

Nici că se putea ocazie mai bună pentru București să arate de ce este în stare, că nu degeaba e capitală, ca la împlinirea rotundei vârste de 555 ani. Mulțumită lui Vlad Țepeș, care în 1459 scria despre București, un fapt aproape banal atunci, dar cu însemnătate extraordinară peste veacuri, Bucureștiul își știe astăzi (cu aproximație) vârsta. Nu e nici tânăr, nici bătrân, e fix cum trebuie să fie, e poate vârsta ideală când poate începe să devină acel oraș care știu că poate fi - orașul unde milioane de oameni să-și dorească să ajungă

Am speranța că de aici încolo, anii care vor urma pentru București vor fi din ce în ce mai buni. Primul pas bun l-a făcut chiar de ziua lui, pe 20 septembrie 2014, când s-a serbat în stil mare, așa cum îi șade bine unei metropole care se respectă. A făcut cinste invitaților cu un show unic în Europa - 5 proiecții 3D cu o durată a câte 5 minute și 55 de secunde, care au transformat 20.000 mp ai Palatului Parlamentului într-o imensă scenă de teatru.

Sunt sigură că orice străin s-ar fi nimerit după orele 23 în centrul Bucureștiului s-ar fi îndrăgostit, pe loc, apoi s-ar fi putut retrage la un hotel unde sigur ar fi avut o noapte plină de culoare și vise frumoase; cazare poate nu ar mai fi găsit în centru, dar dacă ar fi căutat pe internet informatii despre hotelul de langa aeroport Otopeni sau ar fi dat click aici pentru informatii care i-ar fi asigurat o ședere ospitalieră românească, sigur rămânea cu o părere bună despre noi - nu suntem chiar așa de înapoiați :D

bucuresti 555 palatul parlamentului proiectie


duminică, 21 septembrie 2014

Indrazniti un citybreak in Oradea, inaintea unuia european!


~ Responsabil pentru fotografii: maestrul Sony DSC-HX60V ~


Știu că vă grăbiți să plecați din România, dar înainte să treceți granița, uitați-vă înapoi: tocmai veți lăsa în spate un oraș minunat, care ar fi un preludiu excelent pentru următoarea destinație. Știu, Budapesta e atât de aproape, Viena vă așteaptă cu savuroasa ei sobrietate; dacă vă uitați bine pe hartă, nici Praga nu e la mare depărtare. Dar Oradea e aici, are din toate câte puțin și, dacă-i acordați măcar o jumătate de oră, vă va cuceri într-atât încât la întoarcerea în țară vă veți simți obligați să-i dedicați mai mult din timpul vostru.

piata unirii oradea


vineri, 12 septembrie 2014

Inca un motiv pentru care merita sa traiesti in Brasov, nu doar sa vizitezi: Parcul Noua

lacul noua parc brasovDincolo de amplasamentul său genial, în mijloc de țară, aproape de marile atracții ale României și fix în cea mai faină zonă a sa, fără îndoială, Transilvania, dincolo de oamenii care, fără nicio supărare pentru restul, sunt altfel, dincolo de turismul la superlativ și stigmatul de oraș muncitoresc excelent gestionat, Brașovul este un oraș în care merită să trăiești, excepția de la repetata zicală "păcat că e locuită". 

Oricât ne-am supăra noi pe România, Brașovul ne face să-i uităm multe. Deși am fost în orașul de sub Tâmpa de nenumărate ori, fericită fiică a unui brașovean, tot reușește să mă surprindă de fiecare dată! Nu știu cum reușește, nefiind unul din orașele mari ale țării în care se pot ascunde multe cotloane sau locuri mai greu de descoperit, dar cel mai mult mă nedumirește cum de mă face să-mi doresc, din ce în ce mai abitir, să mă mut aici, deși teoretic n-ar exista loc mai bun în România ca Bucureștiul în care aș putea să trăiesc.

E greu pentru un bucureștean să se declare cucerit de provincie, dar zău că nu am unde să găsesc în București un loc ca Parcul Noua! 

marți, 9 septembrie 2014

Paradox romanesc: cum sa fii un anonim cu nume celebru - Horezu

Căsuțe prăfuite își dau coate când mai trece vreun străin prin fața lor. Zâmbesc știrb când sunt fotografiate, apoi se rușinează că nu au fost pregătite pentru rarul eveniment. Își etalează mai cu mândrie balcoanele, atunci când sunt, totuși, apreciate. Apoi vine ploaia, vântul, rafale de durere; se chircesc sub poverile prea grele, dar rezistă încă o dată. Au supraviețuit de atâtea ori în lunga lor existență încât toanele vremii li se par suportabile; măcar alungă, temporar, monotonia.

Astfel credeam că gândesc casele de pe strada Unirii, din Horezu, județul Vâlcea, atunci când pășeam pe lângă ele, certându-mă cu ploaia și vântul care o luaseră razna într-o zi de vară ce se purtase până atunci foarte frumos. 
Mă certam în gând (cu ce folos oare?) și cu viața asta nedreaptă. Dacă n-aș fi știut unde mă aflam, m-aș fi păcălit foarte ușor crezând că mă plimb printr-un orășel de provincie uitat de lume, lipsit de viață, condamnat să putrezească. 

Ce ironie! Un pic mai încolo, în aceeași localitate, turiști de pretutindeni se opresc, fotografiază, cumpără. Oale, frumos zis - ceramică. Aici e tot Horezu. Un sit urban - monument istoric. Fratele mai mic nebăgat în seamă.

strada unirii horezu

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Ceahlau: De pe poteci de legenda, inapoi in prezent

Cu povestea Babei Dochia în minte, este mult mai interesant să dibuiești drumul prin ceața de pe vârf de munte. E scuza perfectă pe care a găsit-o Ceahlăul ca să ne îmbuneze că nu ne poate oferi priveliștile senzaționale, de care uneori e în stare. Nu le poți avea pe toate în viață! N-am primit panorame, dar ne-am mulțumit să vedem cum e să faci parte dintr-o legendă, pentru câteva ore. 

Plecând de la Cabana Dochia spre Cabana Fântânele și stațiunea Durău, parcă simțeam în spate avertizarea rece a personajului de legendă, spunându-ne să ne întoarcem la adăpost, ca să nu riscăm un rol într-o viitoare poveste nemuritoare. Am ascultat, parțial, glasul Dochiei și nu am urcat pe vârful Toaca, pierdut undeva în marea de alb și ploaie, ci ne-am grăbit să coborâm spre locurile unde n-aveam nevoie de cojoace. 

peisaj ceata ceahlau

miercuri, 3 septembrie 2014

Haideti sa pasim impreuna spre Manastirea dintr-un lemn!

Țin bine minte, copil fiind, cu exagerarea firească, când am văzut întâia oară biserica veche a Mănăstirii dintr-un lemn. Am privit-o cu teamă, era cea mai neagră biserică pe care o văzusem până atunci! La debutul lui august 2014, aveam să revin. Amintirile mă avertizau: voi vedea, în vârf de deal, o biserică mică, dar înspăimântătoare, de un negru care nu poate anunța niciodată ceva bun. Ce prostuță fusesem: o biserică nu inspiră nimănui ceva rău, ceva de care să-ți fie frică!

Când apusul cobora peste plaiurile vâlcene, aveam și eu să mă îndrăgostesc fix de cea de care odinioară mă temusem. Și fiind "căpitan de vas", aveam să fiu încă și mai bine primită!

manastirea dintr-un lemn chilii

joi, 28 august 2014

Pe urmele Babei Dochia, in Ceahlau

În fiecare an, românii dedică unei legende primele 9 zile ale Mărțișorului. Eu am renunțat la acest obicei, însă pe mitica Baba Dochia nu am uitat-o. Nu, nu. Deși ar putea fi doar o poveste frumoasă cu un personaj inventat, eu m-am încăpățânat să cred în ea, mai ales după ce am aflat că muntele pe care aceasta și-a găsit sfârșitul există cu adevărat. Ceahlăul este un munte extrem de capricios, înspăimântător de oriunde l-ai privi și nici că ar fi fost unul mai potrivit pentru decorul unei asemenea legende.

Îndrăzniți să călcați pe urmele legendarei Baba Dochia, să fiți parte din poveste? 

stanca ceahlau

duminică, 24 august 2014

City break in Calarasi: Partea II

După ce ați vizitat Grădina Zoologică și v-ați delectat papilele gustative la Casa Heliade vă puteți face siesta pe faleză sau pe o băncuță în Parcul Central. De la Primărie, în nici 5 minute coborând pe strada Sloboziei, veți vedea o întindere de apă și una de verdeață. Apa este Brațul Borcea al Dunării, o bucățică din mărețul fluviu care și-a împărțit în două bogăția și frumusețea cu puțin înainte de a scălda malurile Călărașilor, oferind un spectacol minunat în cotul pe care-l face pentru a-i oferi orașului o boare de răcoare și o sursă sustenabilă de trai. 

La malul Dunării se întinde o faleză de unde puteți admira curgerea neîntreruptă a neobositului fluviu. Vecin cu faleza este Parcul Central, o încrengătură redusă de alei, dar o oază în zilele prelungi și toride ale verilor sudice, de asemenea un loc prielnic pentru a admira peisajul, sub protecția copacilor sau zăcând la o terasă. Dacă aveți noroc, poate prindeți și un mic eveniment, cum a fost cel din 17 august 2014, al organizației Rowmania, care a inclus curse de canotcă și o întâlnire cu Ivan Patzaichin. Puteți traversa pe malul celălalt, contra sumei de 3 lei, unde puteți face plajă sau o baie în Dunăre, intrarea în fluviu fiind lină. Sau, de ce nu, puteți sta la o șuetă imaginară cu simpaticul actor călărășean Ștefan Bănică (lângă Primărie), cu Regina Maria, Regele Ferdinand, Regele Mihai, cu Decebal, Burebista sau Dromichete. 

Acesta este locul unde Călărașiul invită la relaxare, la acel dolce far niente...

Până aici veți fi deja amuzați citind anunțurile unor călărășeni care primesc eleve în gazdă (nu cunosc ca orașul să fie unul universitar!) sau aflând sancțiunile autorităților care vizează aruncarea pe jos a cojilor de semințe de floarea-soarelui sau dovleac (sortimente specificate cu precizie pe un panou la intrarea în parc). Așadar, cu atmosfera pre-setată, tot ce trebuie să mai faceți este să vă lăsați fermecați și să mai închideți ochii la lucrurile care nu sunt chiar perfecte...

rowmania bratul borcea calarasi

City break in Calarasi: Partea I

Sudul României nu este o destinație tipică pentru citybreak-uri. Deși o să vi-l recomand, Călărași nu-i excepția și mă îndoiesc sincer că va deveni vreodată oraș turistic ca la carte. Dacă puneți în balanță aproape orice alt oraș cu potențial turistic, alegeți-l cu încredere pe acela în detrimentul Călărașilor. Dar dacă vă încântă ideea de a descoperi un oraș în care doar voi să fiți turiștii, un oraș care nu promite nimic, deci poate surprinde, mergeți în Călărași! 

S-ar putea să vă placă (mult) sau... deloc, dar cum puteți ști varianta corectă dacă nu-i dați măcar o șansă?

casa heliade calarasi


joi, 21 august 2014

Manastirea Hurezi este unul din locurile care ar trebui trecute in definitia Romaniei

manastirea hurezi unesco3 secole au trecut într-o clipită pentru timpul mereu pe fugă. În 300 de ani s-a format cea mai frumoasă țară din lume (România, cum care?), s-au purtat două războaie mondiale, s-a ajuns pe Lună, s-a inventat internetul, s-au născut și au murit oameni pe care istoria nu-i va uita niciodată - Einstein, Napoleon, Jules Verne, Winston Churchill, Michael Jackson sau Steve Jobs fiind doar câțiva dintre ei.

Pentru noi, mai toți acești ani sunt ai fanteziei, imposibil de cunoscut și retrăit, exclus de a apuca încă pe atâția care vor urma, dar în toată această nebuloasă știm sigur când a început totul - în anul fatidic 1714, când un mare om s-a retras din infinita curgere a vieții. 

La 3 secole de la martiriul lui Constantin Brâncoveanu, anul 2014 îi e închinat. Nu e, deci, ocazie mai bună să fim prezenți la opera sa cea mai însemnată, o mică parte din moștenirea pe care a lăsat-o lumii din care a făcut și el parte, acum 300 de ani. 

Așadar, nu încape discuție, în 2014 e musai să ajungem la Mănăstirea Hurezi!


duminică, 17 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VIII): Piese din puzzle-ul comunist de care nici nostalgicii n-au habar

Am convingerea că Bucureștiul ar fi fost astăzi un oraș cu adevărat frumos, dacă n-ar fi fost situat în Balcani și dacă nu s-ar fi abătut asupra sa năpasta comunismului. În afară de niște ruine și mici detalii ici-colo, nu există nimic mai vechi de anul 1700, ceea ce e crunt pentru o urbe atestată documentar cu aproape 3 secole înainte. Această situație se datorează, pe de o parte, mentalității bucureștenilor, care își construiau case din lemn (ce ardeau des) sau locuințe care erau inundate periodic de Dâmbovița, iar apoi nu se mai sinchiseau să repare ce se strica, lăsau timpul să-și vadă de treabă și construiau, din nou, de la zero, la fel de efemer. Pe de altă parte, în perioada comunismului, o cincime din oraș, cu clădirile, poveștile și viața atâtor oameni, a dispărut pentru totdeauna, fără a mai putea fi posibilă vreodată o recuperare.

palatul parlamentului vedere academia romana bucurestiAstăzi vreau să ne concentrăm pe această a doua cauză care a determinat aspectul actual al Bucureștiului, tema inevitabilă într-o discuție despre capitala României. Și vă provoc să vă uitați fix în centrul orașului, la locurile pe unde trec frecvent turiști, dar fără să vadă, de fapt, nimic. Chiar lângă mărețul simbol al Epocii de Aur - azi Palatul Parlamentului - exista un cartier pitoresc, Uranus. Tot ce a mai rămas din el sunt câteva fragmente de piatră cubică ale fostelor străzi! Pe Calea Plevnei, unde astăzi funcționează un centru medical, zeci de oameni au fost torturați! Dar pentru a nu vă speria prea tare, vis-a-vis de o impresionantă ruină ce ar fi putut deveni Muzeul Național de Istorie al Republicii Socialiste România, pe locul unui stadion de renume demolat de comuniști, există, Slavă Domnului, unul dintre cele mai faine parcuri din țară.

Înainte de a porni la drum către primul obiectiv, trebuie să mă asigur că dispuneți de cazare. Vă recomand un hotel într-o zonă bună a Capitalei, la 8 km de Palatul Parlamentului, destul de departe de nucleul comunist, pentru nopți liniștite, dar cu accesibilitate ușoară atunci când vă hotărâți să descoperiți istoria tristă a Bucureștiului. Infomatii despre hotelul situat pe str Alexandru Serbanescu găsiți la sursa mea de încredere, hotel-bucuresti.com.


vineri, 15 august 2014

Sovata, tinutul lacurilor sarate si a padurilor fermecate

Bucuroasă mi-a fost inima să văd că vara mai există români care nu dau iama pe litoral sau prin străinătățuri, ci își petrec concediile într-o stațiune cândva celebră pentru tratarea infertilității, dar care astăzi, părtașă soartei tuturor stațiunilor balneare, este considerată, în accepțiunea largă, destinație dedicată exclusiv vârstnicilor.

lacul ursu sovataMi-a plăcut să văd multe fețe tinere în Sovata, familii cu copii sau îndrăgostiți plimbându-se de mână, dar totodată m-a deranjat avalanșa de turiști într-o stațiune relativ mică. Pentru cine nu are mult răgaz să guste din savoarea mureșană (veșnica mea problemă), e destul de complicat să jonglezi printre pâcluri de vilegiaturiști care par să n-aibă nicio grijă și, bineînțeles, nu se grăbesc nicăieri. Dar mulțumită autorităților locale, am găsit nu prea târziu un loc de parcare (plătit) și am putut lesne colinda prin cea mai importantă atracție turistică a Sovatei, datorită traseelor bine întreținute.

Concluzia o dezvălui de la început: Sovata nu e locul de care să te saturi în câteva ore. Nu degeaba era atât de populată la mijloc de iulie. 

miercuri, 13 august 2014

Sa-nceapa spectacolul oferit de Cascada Duruitoarea!

În inima pădurii întunecoase, ca-ntr-o sală de spectacole, la circa 2 ore distanță de civilizație, susură necontenit Cascada Duruitoarea. E vedeta pădurii, care nu se retrage niciodată de pe scenă. În ciuda numelui său, căderea de apă e foarte liniștită. Nu te asurzește, ci te relaxează prin bătăi regulate în stâncă, care respectă cine știe ce ritm interior al muntelui. 

Pornește recitalul de undeva de sus, dintr-un punct nedefinit, coboară suav pe spinarea unei roci, se întinde într-o căldare, luând o pauză de respirație, apoi se prevale în extaz peste gleznele dure de stâncă. În fața ei, echipa de scenografi a Parcului Național Ceahlău a montat bănci din lemn. Spectatorul trebuie doar să se așeze și să se lase încântat...

cascada duruitoarea ceahlau

sâmbătă, 9 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VII): Un unicat care va deveni, cu siguranta, o mare atractie turistica

strada xenofon bucurestiCât îmi place să văd cum locurile care mi-au rămas în suflet, ca niște dulci amintiri, renasc, așa cum îmi doream cu ardoare pentru ele! Un astfel de exemplu este singura stradă în trepte din București, Xenofon pe numele ei, care la data când am făcut cunoștință întâia oară nu o știa chiar nimeni. A fost o revelație descoperirea ei, a fost un loc de care n-aveam habar deși trecusem de multe ori pe lângă dânsul, un loc ascuns la marginea centrului orașului, un loc pe care îl consideram doar al meu, în naivitatea mea, o comoară care-mi aparținea în exclusivitate. 

Îmi doream, totuși, ca revederea să fie mai efervescentă decât prima întâlnire, deși bătrânețea îi apăsa pe umeri și anonimitatea o determina la putrezire. În vara lui 2014, însă, a început o nouă viață și locul acela "doar al meu" a devenit al tuturor. O idee simplă a pus pe harta turistică a Capitalei un nou obiectiv. Din necunoscuta de ieri, strada Xenofon a devenit vedeta de mâine. Acum două secole - promenada aristocrației, astăzi - simbolul unei lumi pierdute, a rafinamentului, a bunului simț, a domnițelor și gentlemenilor, primul loc unde trebuie să mergeți dacă vă e dor de lumea bună; al doilea loc este un hotel care evocă acele timpuri nemuritoare - detalii aici.


miercuri, 6 august 2014

Te invit la niste langosi traditionali unguresti, intr-un colt de Paradis!

Drumul dintre Joseni și Praid (DN 13B) este unul dintre cele mai încântătoare pe care le are România. Străbate o pădure maiestuoasă trecând pe lângă petice de luminiș, zăpăcește călătorul cu niște priveliști dulci și îl poartă pe un asfalt bun, ideal pentru o tură de relaxare cu mașina. 

Înspre capătul de la Joseni, în vecinătatea unei poienițe, se lărgește pentru a-ți asigura o parcare, obligându-te astfel să oprești. Nu vei regreta, iar stomacul tău va fi în culmea fericirii.


duminică, 3 august 2014

Bucurestiul necunoscut (VI): Povestile nestiute, relatate de ARCEN

ghizi arcen tur bucuresti
De 5 ani încoace, Bucureștiul este mai frumos. Nu, nu s-au încheiat toate șantierele, ba din contră, câinii vagabonzi nu și-au găsit un cămin și nici casele care stau să cadă nu și-au îndreptat spinarea. Dar din 2009 putem privi orașul cu alți ochi și astfel îi vedem și splendoarea, nu doar defectele. Cum s-a întâmplat minunea? A luat ființă Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, ARCEN pe scurt, cea care organizează cu diverse ocazii, dar și în fiecare vară, tururi gratuite prin București. Poate că multe n-or mai fi rămas de văzut prin oraș, dar puținul de istorie ascunde multe povești, destule cât să astâmpere pofta oricărui curios. 

În vara lui 2014, de la sfârșitul lui iulie până la debutul lui septembrie, ARCEN pleacă iarăși la drum prin centrul Capitalei, în fiecare sâmbătă, de la ora 11, și duminica, de la ora 18. Dacă nu locuiți în orașul care-și serbează în 2014 cei 555 de ani de atestare documentară (mulțam, Țepeș :D), dar vă doriți să aflați și lucruri bune despre capitala României, nu vă faceți griji în privința cazării. Traseul celor de la ARCEN pornește de la Ateneu și se intersectează cu strada unde găsiți un hotel practic, cochet și accesibil, care se afla in zona Calea Grivitei.

Să nu mai pregetăm, că Bucureștiul are încă multe de spus (de care habar n-avem)! Să pornim, deci, la o plimbare agreabilă, cu informațiile culese de ghizii cu joben de la ARCEN și cu mine pe post de însoțitor, sper la fel de agreabil :D

sâmbătă, 2 august 2014

Doua obiective nestiute de nimeni, din Galati si Tulcea, au renascut!

Sunt porturi la Dunăre; și cu asta am spus totul despre turismul din Galați și Tulcea. Au deja suficient cât să atragă turiști, la ce le-ar mai trebui o clădire proaspăt restaurată de care, teoretic, sunt interesate doar câteva persoane? Ei bine, ambele se pot lăuda cu sinagogi readuse la ființă, bijuterii arhitecturale care ar impresiona pe oricine, indiferent de religie, dacă ar avea totuși, cineva, interesul să se uite la ele! 

Astăzi, 2 august 2014, blogul la bordul căruia vă aflați împlinește 4 anișori de existență. O parte deloc de neglijat din poveștile depănate aici este dedicată, de aproximativ 2 ani, unor obiective neturistice prin definiție, dar care ar putea ridica enorm turismul de la noi - sinagogile din România. Avem încă destule (în jur de 100), iar cei interesați de ele sunt, de obicei, turiștii străini. România a avut una dintre cele mai mari comunități evreiești din Europa și noi nu avem circuite dedicate monumentelor evreiești din țară?!
Sper că în curând, cu noile investiții în reabilitarea templelor mozaice, această situație imbecilă se va remedia.

Cu 2 zile înainte de aniversarea de la bord, ca un cadou primit în avans, doamna Lefter Lidia mi-a dat o veste minunată: sinagoga din Galați, cu care făcusem cunoștință în urmă cu 1 an doar din spatele unui gard, renăscuse! Oh, oh, oh... și cât de frumoasă s-a făcut! Incredibil! Oare câți dintre cei care merg la pescuit au habar că în spatele unor blocuri se adăpostește o minunăție de clădire?
Astăzi, am mai primit un cadou. Tot Lidia mi-a readus-o în atenție pe sinagoga din Tulcea, pe care o salutasem într-o seară, printre zeci de schele, tot acum 1 an. Pe 22 august 2014 va fi inaugurată singura sinagogă încă funcțională din Dobrogea și unica în România ca arhitectură! Oare câți dintre cei care se lasă impresionați de senzaționala Deltă a Dunării știu că pe malul ei îi așteaptă ceva cu o forță de atracție pe potrivă? 

Cu asemenea vești, zic să tot petreci și să ai motive de sărbătoare! :) Dar, cum se zice, vorba multă, sărăcia omului, haideți să vă arăt exact despre ce vorbesc:

sinagogi galati tulcea

joi, 31 iulie 2014

Litoralul de top: Herghelia si Portul Turistic Mangalia

Orașul cu cea mai ridicată temperatură medie anuală din România ar putea deveni capitala unei veritabile riviere românești. Mamaia e departe și exagerată, dar în sudul litoralului, atmosfera e relaxată, iar luxul e așezat și de bun gust. 

Mangalia a făcut deja primii pași spre cochetărie, aranjându-și câțiva kilometri din faleza ce va urma să fie cea mai lungă din Europa (Mangalia-Neptun) și așezându-și în apropiere un mic paradis al pasiunilor nautice. În plus, vine cu două destinații rafinate, pentru cei cărora doar marea nu le mai este de ajuns: Herghelia și Portul Turistic Mangalia-Marina.

cal herghelia mangalia

portul turistic mangalia

luni, 28 iulie 2014

Palatul Cnejilor: ce ruina dizgratioasa, dar ce povesti frumoase stie sa spuna!

La umbra munților Ceahlău, în satul omonim, pe drumul spre stațiunea Durău, în județul Neamț, o ruină uitată de lume își duce viața liniștită, în cadru de fân, floricele și covoare de iarbă de un verde delicios. Astăzi, doar un indicator relativ ușor de ratat indică ce se ascunde printre gospodăriile nemțene. Altădată, pe aici trecea Alexandre Dumas și Vasile Alecsandri, un strigoi petcetluia soarta locului și istorii tragice înnegurau atmosfera.

Aflate la secole distanță, poveștile Palatului Cnejilor devin atractive, răul ajunge să fie perceput ca palpitant, iar cei trecuți în neființă - doar niște fantome cu care nu te-ar deranja să te întâlnești.

turn palatul cnejilor ceahlau

sâmbătă, 26 iulie 2014

Bucurestiul necunoscut (V): Acasa la Bacovia si Arghezi

Sectorul 4 al Capitalei, cel condus de vestitul primar Piedone, nu este unul tradițional turistic, deși se poate lăuda cu panorama cea mai faină din București¹, un parc cochet², o cascadă³, o stradă în trepte⁴, un parc regal⁵ și o deltă⁶. Câte minunății! Hop, că n-am terminat: încă două locuri ar mai fi demne de știut și vizitat, dar cine să mai știe și de ele?

George Bacovia și Tudor Arghezi, nume care nu mai au nevoie de nicio prezentare, au fost, întâmplător ori ba, vecini de cartier, iar casele unde au creat, dormit, iubit și trăit viața de București sunt acum muzee. Ferice de turiști, există și posibilități de cazare în apropiere; de exemplu, informatii despre hotelul de pe soseaua Vitan Barzesti găsiți la hotel-bucuresti.com.

Cu cazarea asigurată și pofta de explorat la maximum, pregătiți-vă rimele și haideți să fim musafirii lui Bacovia și Arghezi!

bacovia arghezi bucuresti

joi, 24 iulie 2014

Amara, dolce far niente de Romania

Amara este stațiunea din Bărăgan destul de cunoscută la nivel național, în care paradoxal nimeni nu tânjește să ajungă, în afară de ialomițeni. Într-un fel, pe bună dreptate: efectiv nu ai cu ce să-ți ocupi timpul liber, iar stațiunea pare dedicată vârstnicilor, de la cazare la puținele tarabe. Pe de altă parte, e o mare nedreptate: Amara este, de fapt, un imens parc, așa cum nicio altă stațiune nu se poate lăuda și dispune de un lac unic.

parc amara ialomita

miercuri, 23 iulie 2014

Acel moment in care timpul s-a oprit in loc

Iaca drumul ce coboară din stațiunea nemțeană Durău spre calea cea mare care leagă Toplița de Piatra Neamț. E un drum județean bun ca stare, tare fain ca peisaje. Leneșă duminica în calendar, lină curgerea pe asfaltul șoselei. Când drumul tocmai a părăsit Ceahlăul și cotește spre Bistricioara, zarvă mare se iscă din pieptul Andei - musai trebuie să se oprească, că uimirea e prea mare. O parcare se ivește ca din pământ, fix în cel mai prielnic loc. Atunci timpul n-a mai avut valoare și a luat o pauză. 

O asemenea panoramă merită savurată chiar și de cel care nu are niciodată odihnă...

lacul izvorul muntelui vedere bistricioara

joi, 17 iulie 2014

Bucurestiul necunoscut (IV): Palatul venetian esuat si cea mai veche casa din Capitala

Ce este cu adevărat interesant de văzut în București sunt acele clădiri care te miri de unde au apărut și care au supraviețuit miraculos când suratele lor nu au putut ține "pasul" cu schimbările timpurilor. Pentru a le descoperi, trebuie să fii din cale afară de curios și să stai în urbea mare și agitată mai mult de o zi. Dacă nu te afli printre fericiții locuitori ai Capitalei, te poți orienta din timp în privința cazării, la hotel-bucuresti.com, spațiul pe care orice vânător de paturi confortabile și acoperișuri pentru nopți bucureștene musai trebuie să-l viziteze.

Presupunând că ai rezolvat deja acest aspect, haide să facem cunoștință cu un palat ca-n Veneția! Dacă italienii nu sunt pe gustul tău, ce spui de armeni? În fostul lor cartier vom întâlni casa cea mai bătrână din București.

Tentant?

palatul cazzavillan casa melik bucuresti