joi, 28 noiembrie 2013

In vizita la Carolina. Alba Carolina. Cetatea Alba Iulia

Înainte de 16 noiembrie 2013, mai fusesem aici de două ori. Prima oară cu părinții mei, când cetatea nici nu visa la celebritatea de astăzi, a doua dată cu Ionuț, când am rămas uimită de cât de occidentală devenise și de câte aprecieri străine auzeam în jurul meu. Anul acesta am revenit pentru a treia oară. Deja văzusem pe internet că apăruseră statui care conversează între ele, îți oferă o floare sau îți zâmbesc galeș, dar în afară de câteva ziduri exterioare care imitau construcția veche și care atunci se construiau, probabil pentru o viitoare parcare subterană, nu am mai văzut nimic nou. Aveam așteptări prea mari, voiam mai mult de la Alba Iulia, dar deja văzusem totul. Și încă mai are nevoie de retușuri. 

Cu siguranță, pentru cine o vizitează în premieră, Alba Iulia este un șoc pozitiv. Ți-e imposibil să te gândești că poate exista o asemenea cetate în România și, mai ales, că ne pasă de ea!

portret poarta 3 cetatea alba iulia

miercuri, 27 noiembrie 2013

Cezar (ImperatorTravel.ro): "Nu uitati ca Romania se întinde si dincolo de hotare, pana la Nistru si Ceremuș"

Cezar, cel care are astăzi curajul de a răspunde întrebărilor adresate de însăși România, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Sigur îl cunoașteți, probabil îl citiți regulat, poate chiar mai des decât navigați la bord și... vă înțeleg. Nu o să pot niciodată concura cu un povestitor înnăscut, care pe deasupra a ajuns în 90 de țări! 90! Ce ar mai fi de adăugat? Închei, deci, introducerea și îi dau cuvântul lui Cezar. Are multe să ne spună, în stilul său caracteristic:

Cezar (aka Imperator) este un tip căruia îi place să călătorească. Prima călătorie a făcut-o la 9 luni la Făgăraș, dar nu-și aduce aminte de ea… În schimb, își aduce aminte că pe la 5 – 6 ani făcea planuri de călătorie în fiecare zi când stătea și o lună la Sinaia – azi la Cota 1400, mâine la Cota 2000, poimâine la Campina, etc, etc. Apoi, a început să viziteze România, iar după Revoluție i s-a deschis întreaga lume. Până acum a călătorit în 90 de țări, și deși pare surprinzător pentru mulți, și în multe locuri din România.
Blogul l-am deschis fix acum 4 ani din trei motive – multă lume mă batea la cap și zicea că pot împărtăși multe informații și povesti de pe unde am fost. Al doilea – toată viața am lucrat în marketing și comunicare (am făcut reclame TV, promoții, spectacole, lansări de produse din Ucraina până în Albania), dar niciodată nu făcusem nimic în zona on-line și cum nu aveam nici o oportunitate în perioada aceea, am zis să învăț folosind un blog de-al meu. Al treilea motiv - jucam Travian în rețea, mă trezeam nopțile să dau atacuri la secundă și m-am gândit să fac ceva mai folositor decât să “fur” grânele și fierul vecinilor. Încet, încet, blogul a crescut, a devenit popular și, mai important, folositor pentru numeroși cititori.

Deși marea majoritate a articolelor acoperă destinații din străinatate, unul dintre cele mai frumoase proiecte a fost “Cele 7 minuni ale României”. L-am derulat în 2 valuri – unul în care am rugat cititorii să voteze cele 7 minuni făcute de mâna omului, iar un an mai târziu, să voteze cele 7 minuni naturale ale României.

cazane imperatortravel

marți, 26 noiembrie 2013

Hunedoara, cel mai atipic judet din Romania: de la dezastru la farmec medieval via antrenament militar de distractie, totul in 7000 km²!



sursa foto
4 zile nu sunt de ajuns pentru a cunoaște o regiune din România, cu atât mai mult cu cât este una așa de interesantă precum Hunedoara. Prins între unul dintre cele mai frumoase parcuri naționale din Europa – Retezat - și Munții Apuseni, unde viața este atât de simplă, neținând cont de anul din calendar și evoluțiile tehnologice, la mai puțin de 2 ore de singura capitală culturală europeană pe care a avut-o până acum România (Sibiu), ținutul Hunedoarei poate părea, la prima vedere, că nu mai are multe de oferit. Ghidurile turistice insistă doar pe două obiective “must see” , culmea, apărute fix într-un loc unde, nu-i așa, ce ai mai avea de văzut? Unul dintre cele mai impresionante castele de pe continent, unde Dracula a fost întemnițat câteva luni, și capitala Daciei, astăzi monument Unesco, atrag zilnic turiști care rămân cu impresia că asta e tot ce poate oferi un județ ghinionist că s-a format în mijlocul atâtor minunății.

Ei bine, eu am avut ocazia să descopăr în luna noiembrie 2013 că Hunedoara este tărâmul uimirilor la fiecare pas, care ar putea lejer să fie mai presus decât orice altă zonă din România. Este, poate, cel mai interesant, frumos și de vizitat județ al României!

luni, 25 noiembrie 2013

Cetatea Fagaras, te iubesc!

cetatea fagaras vedere exterioaraCândva crezusem, de fapt citisem undeva, că Făgăraș este cea mai mare cetate din Transilvania. Între timp, am aflat că mă înșelasem; cea mai mare cetate a României, ghinionist amplasată tot în Transilvania, îi "suflase" distinsul titlu. În ochii mei, însă, a rămas aceeași încântătoare apariție pe care am zărit-o adesea, venind dinspre Sibiu, în centrul orașului brașovean. 

N-aveam, de obicei, răgazul să-i adresez mai mult de un salut în fugă, dar a fost și este pentru mine unul dintre cele mai frumoase locuri din țară, neștirbindu-i-se din atractivitate părăsirea piedestalului de "cea mai cea". Pentru cei care au avut ocazia s-o vadă măcar o dată, este sigur (pentru toți, fără excepție) una dintre cele mai pitorești cetăți ale României, chiar dacă nu e cea mai mare. E de-ajuns să fie atât de superbă și îi e suficient...

Pe 16 noiembrie 2013, iarăși aveam să ne salutăm, dar deja ceasul bătea orele 17 și soarele era deja somnoros. Nu ne mai văzuserăm de ceva vreme și eu tot pe fugă eram... Dar, fir-ar, du-te timp și lasă-mă nițel s-o văd mai îndeaproape, să mă așez din nou pe malurile iazului ce-o înconjoară, permite-mi să-i mai fac o poză, două, câte or ieși... Stresează-i pe alții timpule, azi te sfidez! Și l-am sfidat!

duminică, 24 noiembrie 2013

Stiati ca natura este sigur la ea acasa in 530 de locuri din Romania?

România este o țară extraordinară, după cum probabil știți deja și (sper) ați avut ocazia să vedeți până acum. Dar frumusețea sa poate dispărea într-o clipită doar construind o cârciumă cu design ultra-modern, aruncând o hârtie la nimereală sau croindu-ne drumuri noi și modernizate printr-un pâlc de narcise. Ferice de noi, odată aderați la Uniunea Europeană, astfel de scenarii apocaliptice pentru mici spații de paradis românesc sunt aproape imposibil de concretizat. 530 de locuri din România au privilegiul să fie considerate Situri Natura 2000, adică fac parte dintr-o "rețea de arii protejate la nivel european, al cărei scop este de a găsi soluții pentru a permite desfășurarea activităților economice "prietenoase cu mediul" simultan cu protecția biodiversității, însă fără limitarea dreptului la proprietate și fără interzicerea activităților umane sau liberei circulație a persoanelor", după cum am aflat din comunicatul oficial al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă, care s-a ocupat de promovarea lor la nivel național prin campania "InfoNatura2000".

Nu vă așteptați să vi le enumăr pe toate în rândurile următoare, mi-ar fi imposibil, dar dacă sunteți curioși de un loc anume, spuneți-mi-l și vă zic dacă este în această listă sau nu. Ori, mai ușor, sau dacă vreți să aflați informații ca speciile protejate, acces în situl respectiv, suprafață, vegetație, faună etc., accesați cu încredere http://dev.adworks.ro/natura/.  

Înainte de a vă lăsa în compania câtorva situri, mai mult sau mai puțin cunoscute, vă sugerez (ceea ce voi face și eu) să priviți cu ochi mai atenți acele bucățele de Românie unde veți vedea că este menționată această rețea. Chiar și o băltoacă amărâtă la prima vedere, poate fi importantă nu doar la nivel turistic, ci mai ales pentru speciile de plante, animale sau insecte care o consideră... acasă. Și să le tratăm ca atare: cu respect și grijă, așa cum ne-am comporta cu orice persoană căreia i-am mulțumi pentru o plăcută surpriză. Vă asigur că și acea băltoacă banală va merita un "mulțumesc", pentru că a contribuit la înfrumusețarea României, statul membru UE cu cea mai mare diversitate biogeografică.

Delta Dunării
delta dunarii sit natura 2000

vineri, 22 noiembrie 2013

Stand la masa cu nobilimea interbelica in vila unui general

--- Poveste relatată pe punte de mama mea, Gina Stănciulescu ---


       
Când am plecat în dimineaţa de 9 noiembrie 2013, împreună cu soţul meu, spre magnifica Vila Leonida din Buşteni, ştiam ce am putea vizita în zonă sau revedea, dar nimic nu ne-a pregătit pentru plăcuta surpriză culinară pe care aveam s-o trăim alături de câţiva bloggeri de turism şi gastronomie, prin strădania unei întregi echipe de profesionişti: restaurant La Cerdac, Plaiul Tălii Breaza, Casa de Vinuri Cotnari.

Pentru ca totul să fie ireproşabil, vremea s-a străduit şi ea să ne surprindă favorabil. Un week-end splendid, pe care mi-aş dori să-l pot reedita mereu.

gustari vila leonida busteni
După plăcuta surpriză pe care am avut-o chiar de la sosire şi de care am povestit AICI, a urmat primirea călduroasă a gazdelor, primire concretizată pentru început în delicatese culinare – toate produse naturale, obţinute de la animale crescute chiar de producători şi furajate natural (Plaiul Tălii Breaza), udate cu ţuică şi o super reuşită afinată. Toate acestea servite în grădina Vilei Leonida, pe un fundal muzical relaxant şi o vedere absolut fenomenală spre munţii Bucegi: canton Jepi, telecabină Buşteni, Crucea Eroilor de pe Caraiman, turnul de pe Coştila… o plimbare virtuală ‘’la minut’’, servită tot de gazdele noastre, pentru care le mulţumim.

terasa vila leonida busteni

joi, 21 noiembrie 2013

#CalatorpeValeaPrahovei: Azuga cea spumoasa

Azuga mi s-a părut mereu cea mai subestimată stațiune de pe Valea Prahovei. Mulți nu știu ce industrie înfloritoare a fost cândva în acest colț de Românie, între Bucegi și Munții Baiului, între Bușteni și Predeal. Astăzi, este recunoscută doar iarna, pentru pârtiile de ski, dar nici atunci nu este în topul stațiunilor unde dau năvală turiștii. Chiar și facilitățile de cazare sunt mai reduse aici. Și, totuși, poate nu întâmplător, într-o zonă care mereu pare liniștită, s-a născut o mare tulburare... delicioasă. Cea mai veche cramă de vin spumant din România (1892) poate fi vizitată tocmai la Azuga. Deși Sinaia este "stațiunea regală", Azuga este cea care furnizează băuturi Casei Regale. 

V-am făcut curioși? Atunci haideți să pătrundem în beciurile răcoroase, să ne delectăm simțurile cu o gură de Rhein și să ne așezăm la masă, pe aceleași locuri unde a stat Familia Regală a României.

crama halewood azuga

miercuri, 20 noiembrie 2013

TransRarau - soseaua alpina din nordul tarii

În județul Suceava, două drumuri județene se unesc pentru a oferi turistului avid de peisaje senzaționale și aer curat de munte accesibilitatea de a fi la înălțime, între două masive montane - Rarău și Giumalău. DJ 175 A pornește din satul Chiril și când ajunge în creștet de munte, iaca se întâlnește cu DJ 175 B, care și el s-a chinuit să se cațere până aici, venind dinspre Pojorâta. Împreună formează șoseaua TransRarău, încă nu foarte cunoscută plimbăreților obișnuiți cu TransFăgărășanul și TransAlpina, motiv de mare bucurie pentru turistul ocazional, care se poate bucura încă de liniște, peisaj dulce și momente de relaxare la firul ierbii, netulburat de zumzete iscate de boxele mașinilor. 

Cum vă sună, deci, o tură cu mașina, și nițel pe lângă ea, printr-un colț de Românie nepopular?

peisaj transrarau

Claudia (MeetSun.ro): "Nu va veti aminti niciodata o duminica in care ati dat cu aspiratorul si ati sters praful, dar cu siguranta una petrecuta la o salina, pe munte, la pescuit sau cu bicicleta are toate sansele sa devina memorabila"

Pe Claudia, cea care va răspunde astăzi întrebărilor adresate de România despre... România, am cunoscut-o într-o zi cu mari emoții, când a captivat toată audiența adunată la Finnish Cocktail & Club din Centrul Vechi al Bucureștiului cu poveștile și pozele ei de pe munte, cu concepția ei despre călătorit și, mai ales, cu pasiunea ei pentru flori, insistând să afle exact cum se numește fiecare plantă pe care o întâlnește în drumurile sale. Și... a aflat! Acum, Claudia se află departe de țară, în Canada, la Montreal, dar continuă să ne încânte pe blogul său.

Haideți s-o cunoaștem mai bine, este o româncă pe cinste, care ne onorează și în străinătate!

Sunt Claudia și am un blog personal, MeetSun.ro, pe care tot scriu din 2008. În 2009, am început să merg la munte și cum după fiecare tură scriam un jurnal, au început să se adune. Apoi, am învățat să merg pe bicicletă, să schiez și cum week-end-urile state acasă au fost tot mai rare, din toate astea s-a conturat un blog (aproape) de călătorii. Eu n-aș afirma că-mi place să călătoresc, ci mai degrabă că-mi place să plec de-acasă. Apoi, călătoria se compune singură din modul cum observ lumea din jurul meu. 

Iubesc România cu bune și rele, am apucat să o cunosc cât să afirm că are mult mai multe de oferit decât se crede sau se spune. După ani de mers în concedii prin diferite destinații exotice, am ajuns la concluzia că nu e important ce vezi, ci cum rezonezi la ceea ce vezi. Dacă la finalul unei zile simți doar oboseală și nu exaltare, atunci undeva ai greșit ca turist.

meetsun parang

marți, 19 noiembrie 2013

Cum ajungi din Busteni in Rio de Janeiro intr-o clipita

--- Poveste relatată pe punte de mama mea, Gina Stănciulescu ---

Prima femeie inginer din Europa sau poate chiar din lume, sora celui care a sculptat capul statuii Mântuitorului de la intrarea în oraşul Rio de Janeiro, a fost... româncă! A fost de-ajuns să aflu, întâmplător, și gata dorința de a ști mai multe. Când am aflat și că aş putea să locuiesc pentru o perioadă de timp în casa unei familii celebre, în casa acelei familii (!), că aş putea să mă delectez cu specialităţi la care au avut acces nişte personalităţi, nu am mai avut răbdare. Aşa s-a născut ideea petrecerii week-end-ului 9-10 noiembrie 2013 în Buşteni, la Vila Leonida.

vila leonida busteni

miercuri, 13 noiembrie 2013

Ana Maria (AroundbyAnaMaria.blogspot.it): "In Romania am inceput sa vedem, sa invatam si am devenit ceea ce suntem astazi. Ea este si va fi mereu o parte din noi"

Cea care a răspuns astăzi afirmativ provocării de a răspunde întrebărilor adresate de România este Ana Maria, o fidelă navigatoare la bord pe care probabil o cunoașteți din comentariile pe care le lasă la poveștile depănate pe punte. Este, totodată, și o bloggeriță româncă plecată în Italia, care scrie atât în italiană, cât și în română, despre locurile pitorești pe care are ocazia să le vadă, un frumos exemplu de cum românii se pot promova în străinătate. Bravo! 

Nu mai trag de timp, o las pe Ana Maria să se prezinte și să vedem ce are de spus despre România, din... Italia:
Născută și crescută în Galați. Astăzi locuiesc în provincia Treviso, Italia. Am un pui de blog unde scriu din când în când despre locurile din jurul meu, Around by AnaMaria și  sunt colaborator la Trans.ferro.com. 

Ador muntele, orășelele mici medievale, locurile abandonate și fotografia. Mă descriu ca o persoană solară și cu mult simț al umorului. Acum profit de zona unde stau și încerc să aprofundez un oraș pe care l-am îndrăgit din prima clipă - Veneția-, căreia i-am dedicat o pagină de Facebook -‘’Around Venice’’.


ana maria aroundbyanamaria

marți, 12 noiembrie 2013

#CalatorpeValeaPrahovei: Bucegii fac spuma

Trebuie să specific de la început că în mod normal NU aș recomanda pe blog trasee nemarcate, cu atât mai mult cu cât știu că în acest parc natural ești amendat dacă ești prins pe astfel de poteci, dar traseul pe care urmează să-l descriu rapid (pentru că și el este scurt) este deja foarte circulat de orice tip de turist, iar Salvamontul este prezent la capătul traseului, nu păreau deranjat de aglomerație și chiar testau în duminica de 27 octombrie o tiroliană, o metodă de a strânge și ceva bănuți dacă tot nu pot ține oamenii la distanță de natură.

Cum am ajuns aici? Datorită celor de la Turism Market, care m-au invitat alături de alți bloggeri de turism la o plimbare pe un traseu de care eu, recunosc, nu mai auzisem până atunci - Valea Spumoasă

cascade valea spumoasa bucegi

luni, 11 noiembrie 2013

Bucurestiul are gust de Satya

În călătoriile noastre, foamea de peisaje, necunoscut, obiective turistice este, inevitabil, la un moment dat, înlocuită de foame... la propriu. Pentru că este capitală, Bucureștiul este, prin definiție, unul dintre cele mai vizitate orașe din România, iar dacă vă numărați printre turiști sau vreți să fiți turiști în propriul oraș, presupun că vreți să asociați vizita cu un gust specific, să spuneți "Bucureștiul are gust de...". Doar n-o să mergeți doar la McDonald's! Așadar, ce spuneți de o cină la primul restaurant vegetarian din capitală

Dacă nu v-am convins cu preparatele pe cât de aspectuoase, pe atât de delicioso-sănătoase, din meniul de primăvară-vară, mai fac o încercare, ultima (:D), care merge de minune cu un covor de frunze melancolice și cu buchete de cristale de gheață. Nu o să vă mai invit eu la 10 minute de Piața Victoriei, ci... mama mea, Gina Stănciulescu. Să vedem, mai rezistați sau deja sunați să vă rezervați o masă? :)

---

Anul trecut, un eveniment neplăcut familial avea să-mi aducă cu el... "îmbogăţirea". Am constatat că sunt mai bogată, dar nu material, ci… familial. Aveam trei verişori paterni, doi dintre ei chiar în Bucureşti! Soarta ne-a făcut cunoştinţă după mai bine de 45 ani! În cât timp, oare, se pot recupera toţi anii pierduţi? Şi se pot ei oare? Aşa că mi-am pus în gând să încerc să comprim câţiva ani, pentru ca, încetul cu încetul, să ajung la zi; asta pentru că sunt o optimistă! Dar pentru a reuşi, aveam nevoie de puţin ajutor. Atunci am apelat la unul din consilierii mei pe "probleme" de entertainment, şi anume fiica mea. Am rugat-o să-mi recomande ceva special, uşor exclusivist, care să mă surprindă cu ceva necunoscut, dar bun, ceva mai puţin obişnuit. Răspunsul a venit imediat: SATYA – un restaurant vegetarian (deci ceva mai special), cu o locaţie în ‘’lumea bună’’ a capitalei (deci uşor exclusivist).

meniu toamna iarna

duminică, 10 noiembrie 2013

Prima sambata de noiembrie si escapada in cautarea toamnei

Toamna este o a doua primăvară, în care fiecare frunză este o floare - Albert Camus


Nu cred că bucureștenii, ploieștenii, brașovenii sau băcăuanii s-au gândit că pot petrece un week-end minunat la circa 2 ore distanță de casă, într-un oraș subestimat din punct de vedere turistic, chiar dacă are cea mai frumoasă primărie din România. Eu am trecut de multe ori prin Buzău, deseori m-am și oprit, fie doar pentru o gustare, fie ca să fac cunoștință cu orașul, și cu siguranță voi mai reveni. De multe ori. În prima sâmbătă de noiembrie 2013, am părăsit pentru câteva ore marea capitală și am "fugit", refugiindu-mă într-un oraș mic, dar primitor. Escapada s-a dovedit mai fructuoasă decât m-aș fi așteptat, evadata de mine găsind adăpostul perfect, sub protecția toamnei. 

Vă recomand cu insistență ca, mai ales în anotimpul frunzelor "disperate", în culori turbate, să "evadați", cu regularitate, din "închisoarea" betoanelor. Ascundeți-vă de gri și minunați-vă de cărămiziu, galben, verde, maron în cel mai apropiat petic de natură. Și, dacă aveți curaj, aventurați-vă în cel mai apropiat oraș, "păcăliți" noxele și găsiți-vă refugiu într-un parc de care localnicii deja s-au plictisit, dar pentru voi e ca nou. S-ar putea ca toamna acolo să vă placă și mai mult decât toamna din parcurile pe care deja le-ați bătut de atâtea ori la pas! Astăzi vă recomand Parcul Crâng și Parcul Marghiloman din Buzău.

plimbare parc marghiloman buzau

plimbare printre frunze parcul crang buzau

vineri, 8 noiembrie 2013

#CalatorpeValeaPrahovei: Cantacuzino - Castelul tavanelor casetate, concurenta Pelesului

Povestea castelului construit pentru a fi replica Peleșului începe în 1901, când s-a pus piatra de temelie. 10 ani mai târziu se inaugura, însă proprietarul său, nababul Gheorghe Grigore Cantacuzino, avea să se bucure de locuința fastuoasă doar doi ani, soarta decizând că îi este suficient și poate trece în lumea celor drepți. În 1948, castelul urmează traiectoria multor altor edificii asemenea din România, și anume devine sanatoriu TBC. Capodopera realizată în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Grigore Cerchez, urma să aibă noroc, căci la administrarea unității se vor instala doctori preocupați de artă, care vor sigila Sala de Recepție și vor acoperi majoritatea picturilor, reușindu-se astfel performanța de a fi admirate și astăzi, la peste șase decenii distanță, în starea originală.

2004 este anul în care proprietatea este retrocedată moștenitorilor familiei Cantacuzino, care patru ani mai târziu o vând Societății Zamora Estate, în fruntea căreia se află un austriac și soția acestuia, mezzosoprană la Teatrul Bolshoi din Moscova. De lăudat că i-au conferit un dublu scop (atât muzeu, cât și restaurant elegant de 5 stele), dar de condamnat că au defrișat o serie de copaci mai bătrâni de două secole pentru a oferi o panoramă mai amplă atât dinspre muzeu spre stațiunea Bușteni și Bucegi, cât și dinspre oraș/munte spre castel.

crucea caraiman vedere castel cantacuzino
panorama bucegi castel cantacuzino

Strict după părerea mea, Peleșul are un concurent serios în "persoana" Castelului Cantacuzino din Bușteni*, cel puțin în ceea ce privește numărul de vizitatori care vor urma să le treacă pragul. Deși sunt ambele situate pe Valea Prahovei, Cantacuzino este mai accesibil, din mai multe puncte de vedere. Se află la 5 minute de gară (față de circa 30' în cazul Peleșului), se poate parca în imediata apropiere (gratuit) sau contra-cost chiar în incintă, tariful de vizitare este mai accesibil (20 lei atât pentru parter, cât și pentru etaj, taxa de fotografiere este de 10 lei și mai permisivă), la Cantacuzino se pot organiza evenimente (de la nunți la botezuri, Revelioane s.a., la Peles - nu), se poate servi masa atât pe terasă, cât și în interior (la Peleș, doar un vis!), priveliștea este net superioară în Bușteni și, poate cel mai important argument, Cantacuzino este (încă) un obiectiv turistic nou, ceea ce pentru obișnuiții clienți ai Văii Prahova este, cu siguranță, atractiv, Peleșul fiindu-le, cu siguranță, foarte cunoscut.

Iar frumusețea? Ține, evident, de gusturi și de stilurile diferite, care au fiecare partea lor de atractivitate. Deși Cantacuzino are un exterior mai auster și interiorul este aproape în întregime nemobilat, compensează prin detaliile de bun gust...

candelabre clante castel cantacuzino

scara podea castel cantacuzino

...culori, candelabre impresionante și, piesele de rezistență, tavanele casetate.

tavan castel cantacuzino tavan castel cantacuzino tavan castel cantacuzino 
tavan castel cantacuzino tavan castel cantacuzino tavan castel cantacuzino tavan castel cantacuzino


Dar m-am luat cu vorba și nu v-am invitat în castel. Vă rog, pășiți în castelul care era cât pe-aici să-l întreacă în splendoare și pe mărețul Peleș, dacă ideea de a tapeta pereții exteriori cu monezi de aur pe cant (avea nababul destule!) se punea în aplicare!

castelul cantacuzino poze

miercuri, 6 noiembrie 2013

Noemi (PovestiCalatoare.ro): "Am intalnit o tanara din Germania care invatase romana pentru ca-i placea mult tara noastra"

Despre invitata de astăzi poți spune multe, dar în niciun caz nu o definește termenul "banală". Are un stil de viață care ar putea fi considerat nonconformist pentru România, dar trăiește fiecare clipă liberă la turație maximă, așa că... bravo ei. Alături de Andrei, Noemi a călătorit în 23 de țări, mai mereu o vezi pe bicicletă, aproape nu există week-end în care să nu fie plecată pe undeva, de multe ori este însoțită de Motanul Șoșețică și scrie despre toate aventurile sale pe Povești Călătoare. Deja vă place de ea? Mă așteptam, așadar sigur o să vă încânte s-o cunoașteți mai bine și, de ce nu, să vă surprindă prin răspunsurile oferite întrebărilor adresate de România.

Împreună cu Andrei, la începutul lui 2012, am pornit blogul „Povești călătoare” ca să ne povestim întâmplările din călătorii: la munte, la mare, uneori prin Bucureşti şi afară, de multe ori pe bicicletă.
Suntem plecați din București aproape în fiecare week-end; recunosc, asta poate fi și obositor uneori, că ajungem să ne dorim să mai stăm și pe-acasă la un moment dat.

Dintre mine și Andrei, eu scriu mai mult, poate și pentru că am terminat un profil uman. Andrei se ocupă de partea tehnică a site-ului și de organizarea propriu-zisă a excursiilor: traseul pe GPS, cazare, zboruri. Eu sunt mai mult cu dorința de a călători, „sufăr” de dromomanie, cum zice Andrei, și nu prea pot sta locului. Oriunde mă duc, găsesc eu ceva de vizitat. Până și la bunici, am redescoperit un conac și am mers pe biciclete până într-un sat vecin să vedem ruinele Curții Domnești și Biserica Brâncoveni.

cascada bigar povesti calatoare

marți, 5 noiembrie 2013

Va provoc la un festival delicios din Brasovul de altadata

--- Savurare susținută de ClassyRomania, potrivită pentru toți cei care vor să guste din acea Românie... classy --- 


Din forfota cotidiană de pe strada Republicii, artera pietonală din inima unuia dintre cele mai pitorești orașe românești, pătrunzi la numărul 62 într-o lume atipică pentru 2013. Te întorci în timp în perioada interbelică, când lumea era veselă și ședea liniștită la mese cu paharele pline și zâmbetele la amplitudinea maximă, savurând o țigară care pe atunci nu era considerată nesănătoasă și care își bucura urechile cu acorduri de jazz și conversații spumoase. Lumina este intimă, muzica nu e pe beat și nici pe repeat, saxofonul, pianul și contrabasul sunt naturale, furnizate de Smooth Jazz Radio, mâncarea s-a așezat cu atenție în farfurie, iar de pe pereți îți zâmbesc chipuri în alb-negru lângă sticle de sifon, veioze cochete sau vitralii spectaculoase.

Dacă hainele nu ți-ar fi trădat epoca în care trăiești, te-ai fi integrat la fix în atmosfera locului. Așa ești doar un personaj contrastant, ajuns aici mânat de nevoi primare ca foamea sau setea, din pură curiozitate sau, ca să fim mai poetici, printr-un portal secret de călătorit în timp. Oricum, nu-ți fă griji, te vei simți bine, foarte bine de fapt, iar când te vei întoarce în 2013 vei fi, cu siguranță, melancolic. Vei tânji după lumea pe care ai lăsat-o în spate când ai închis ușa restaurantului Festival '39, de pe strada Republicii 62, Brașov...

restaurant festival39 brasov

duminică, 3 noiembrie 2013

Buzaul are cea mai frumoasa primarie din tara

Cine și-ar fi închipuit că o instituție care e pe buzele tuturor cu un gust mai mereu amar, poate să stârnească aprecieri sincere de fiecare dată când treci prin dreptul sediului ei? Buzoienii sigur au simțit acest paradox, de fiecare dată când au ajuns în centrul capitalei de județ și toate vorbele de ocară pe care le-au adresat primarului, în gând sau la un pahar de tărie, s-au estompat ori chiar au fost înlocuite de vorbe dulci, admirative. Apoi au părăsit Piața Daciei și au nimerit în prima groapă sau au zărit primul gunoi aruncat pe jos și o înjurătură (sau mai multe!) a și scăpat din gura localnicului. 

Un turist, însă, va avea mereu cuvinte de laudă pentru Primăria din Buzău. Cea mai frumoasă primărie din țară, după cum o numea chiar Nicolae Iorga, Palatul Comunal în denumirea sa oficială, este o splendidă construcție de care România ar trebuie să fie foarte, foarte mândră.

primaria buzau noaptea

vineri, 1 noiembrie 2013

#CalatorPeValeaPrahovei: Aventura te cheama la Busteni!

Valea Prahovei este una dintre cele mai cunoscute destinații românești, fie că turistul a ajuns aici până acum, fie că, din cauza depărtării, nu i-a fost oaspete. Castelul Peleș, Cascada Urlătoarea, Sfinxul și Babele sunt atracțiile-vedetă și, pe bună dreptate, ai putea crede că Prahova, cu a sa vale, nu mai are nimic de arătat. Dar norocul ei este, fiind atât de faimoasă, că atracții și noi obiective turistice pot apărea aproape peste noapte, de exemplu într-o pădure din Bușteni, unde niște oameni cu inițiativă s-au gândit să lege copacii între ei, să le monteze rapid niște platforme și să lase la baza lor niște puști de jucărie.

Uite-așa, Valea Prahovei s-a ales cu o nouă atracție, care sparge monotonia turistului plictisit de aceleași peisaje spre Bucegi (dacă se poate sătura cineva de ele!), oferă clienților de toate vârstele o modalitate de a face mișcare distrându-se în același timp sau, celor mai nebuni din fire (aici mă includeți și pe mine, vă rog!), le asigură doza de adrenalină necesară din când în când, făcându-i să "zboare" printre copaci.

Vrei și tu? Atunci te invit la o escapadă în Escapade Adventure Park Zamora - Bușteni!

traseu copaci escapade adventure park zamora busteni