joi, 31 octombrie 2013

Sinagoga din Sibiu a mai facut doua "victime": Lucica si Radu, navigatori la bord

Când am pășit pentru prima dată într-o sinagogă, nu am fost foarte impresionată. Se întâmpla în prima sau a doua mea vizită în Budapesta și deși mă aflam în cea mai mare sinagogă din Europa, singurul lucru care m-a surprins a fost faptul că interiorul arată mult mai bine în poze decât în realitate. Nu știam atunci că peste niște ani, într-o dimineață leneșă de octombrie, luni, îmi va încolți în suflet o nouă pasiune, cea a sinagogilor. Când am pătruns în Sinagoga Neologă din Brașov, pot spune, fără niciun fel de exagerare, că viața mea s-a schimbat. De atunci caut, cu frenezie, în fiecare oraș în care îmi este dat să poposesc, o eventuală sinagogă. Fie ea o ruină sau încă o bijuterie, fie ea magazin de termopane (în Rădăuți) sau de închiriat (în Reghin), mi se umple sufletul de bucurie doar fiindcă am reușit să văd încă una, chiar și numai din exterior, de peste un gard sau trăgând cu ochiul pe vreo gaură a cheii.

Povestind la bord despre noua (și încă recenta) mea pasiune, am fost asaltată de felicitări și laude, de propuneri grozave și chiar am uitat numărul celor care mă așteaptă în Israel sau cărora ar urma să le fiu ghid în București. Nu mi-am închipuit, în octombrie 2012, când a început totul, că poveștile mele despre sinagogi (obiective deloc turistice în România) vor avea atâta succes. 

Se înțelege, așadar, bucuria mea când am fost contactată de Lucica, o navigatoare la bordul celor mai frumoase povești despre România, pentru a-i oferi numărul de telefon al simpaticei bunici care se ocupă de Sinagoga din Sibiu.

interior sinagoga sibiu

miercuri, 30 octombrie 2013

Raluca si Ione (CartitaPlimbareata.ro): "Deschide bine ochii și hai la drum!"

Amușinăm ziua de miercuri și dăm nas în nas cu doi tineri simpatici, Raluca și Ione, cei care ne încântă pe blogul lor cu poveștile și imaginile extraordinare, adeseori din acea Românie necunoscută, uitată, necomercială. Amândoi iubesc România cel puțin la fel de mult ca mine și, recunosc, mă inspir des din călătoriile lor. Trebuie doar să accesez CartitaPlimbareata.ro și cu siguranță găsesc un loc din România de care nu știam sau unul care îmi este drag, văzut dintr-o cu totul altă perspectivă. Știați oare de Piramidele de pământ de pe Valea Stancioiului, de Băile Figa sau de Cheile Băniței? Dacă nu știați, e musai să aflați cum, așa că... fuguța la bordul Cârtiței!

Dar nu vă grăbiți prea tare! :) Pentru a vă face mai plăcută călătoria până spre celălalt blog, cei doi plimbăreți se pot lăuda că au absolvit testul dat de România și rezultatele sunt savuroase, așa că merită să le luați la pachet înainte să părăsiți puntea:

Cârtița Plimbăreață este România văzută de noi doi, Raluca și Ione. Cârtița Plimbăreață e o pată de culoare și o experiență. Este modul nostru de a spune "Deschide ochii!". 
Cartitaplimbareata.ro este o colecţie a locurilor bătute din România noastră cea de toate zilele, cu toate neajunsurile, dar şi frumuseţile ei. Bătute cu ochiul, cu bocancul, cu aparatul foto, cu şlapii, cu slipul, cu maşina sau cu trenul, cu zăpadă sau cu soare... Locuri bătute și fotografiate de noi doi, Raluca și Ione. 
De ce Cârtița? Pentru că așa suntem noi, românii, ca o cârtiță oarbă. Nu prea știm să “vedem” ce avem bun și frumos în țara asta și să folosim “bunul” și “frumosul” ăsta ca să ne fie mai bine nouă, ca neam, ca și comunitate locală, ca și individ. Aici, la doi pași de noi, Croația scoate 25% din PIB din turism. Noi nu putem? Și poate trebuie să învățăm fix de la cârtiță cum stau lucrurile. Chiar dacă nu vede, cârtița simte foarte bine (are auzul, mirosul și simul tactil foarte dezvoltate). Și poate ăsta e primul lucru pe care trebuie să îl facem: să învățăm să simțim.

Și cum suntem doi, cârtița Raluca și cârtițoiul Ione, o să dăm fiecare câte un răspuns :)
cartita plimbareata macin


marți, 29 octombrie 2013

Lacul lui Eminescu: Probabil singurul obiectiv turistic din Romania creat din... nimic

Nu știu cum arăta "lacul codrilor albastru" când poetul național își găsea inspirația pe malurile sale, dar știu sigur că nu se prezenta în halul în care arată o băltoacă oarecare de la marginea unui sat botoșănean care, culmea, nu are nicio legătură cu fantezia lui Eminescu în afara unei povești frumos cusute în jurul său de comuniști, pentru atragerea turiștilor și în acest colț de Românie, în apropierea satului unde artistul a copilărit.

În urmă cu niște ani (destui cât să le pierd numărul), am poposit pe malurile faimosului lac al lui Eminescu, împreună cu părinții mei, într-o vară toridă. Cea mai pregnantă amintire de atunci este legată de multitudinea de bube cu care m-am ales din plimbarea scurtă prin pădurea ce ducea spre lac, înțesată de țânțari, amintire urmată de imaginea total neîngrijită a lacului. Dar cum sunt optimistă din fire și iubesc România, cu bune și cu rele, am revenit aici pe 24 iulie 2013, cu mari speranțe ce s-au spulberat rapid când am auzit primul bâzâit... Nici măcar coșurile de gunoi înfipte pe marginea aleii din piatră nu au fost în stare să-mi ridice starea de spirit... Dar nu știam atunci că mergeam, din nou, spre o nălucă. Acesta NU este lacul lui Eminescu!

lac eminescu iulie 2013

luni, 28 octombrie 2013

Maramures - Pe drum si pe cale ferata prin tinutul lemnului pasnic

Dragi navigatori români sau de pe toate meridianele lumii, vă invit să urcați la bord, să vă simțiți bine și să descoperiți Maramureșul, una dintre cele mai pitorești și vizitate zone din România. Pentru că este atât de frumos aici, ar fi păcat s-o păstrăm doar pentru noi și să n-o arătăm și altora, străinilor care sunt dispuși să descopere un colț de lume fascinant, guvernat de lemn, în forme diverse și frumoase. 

Așadar, astăzi asistăm la o premieră pe punte: prima poveste în limba lui Shakespeare, scrisă la invitația agenției de incoming travel ClassyRomania

Pleasant reading!

maramures cimitirul vesel barsana lacul iezer mocanita

joi, 24 octombrie 2013

Cum sa te imbeti pe munte din cauza toamnei

Călătorie de toamnă susținută de agenția de incoming travel Classy Romania

Din punctul meu de vedere, o beție nu este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla (dar nici cel mai rău :D), de aceea am ales un titlu cu tentă negativă, doar se știe că "din cauza" se folosește doar cu sens negativ, "datorită" fiind pozitiv. Evident, după cum veți observa, beția mea din duminica de 13 octombrie 2013 a fost mai mult de bine... deși cu atâtea porții de galben, vișiniu, verde și cafeniu, riscam să mi se aplece :)

toamna postavaru

miercuri, 23 octombrie 2013

Diana (hai-hui-stangaci.blogspot.ro): "Romania este un diamant intr-un morman de coji de seminte si peturi de bere"

Invitata din această zi de miercuri este Diana, de la blogul hai-hui-stangaci. Diana este o constănțeancă extrem de amabilă, care își iubește orașul, și care s-a "luptat" cu tranșeele din centrul istoric doar ca să-mi afle o informație de care depindea succesul unei ieșiri de duminică la malul mării - programul de vizitare al Moscheii Carol I. Nu cred că am reușit să-i mulțumesc îndeajuns și nici nu cred că și-a dat seama cât de importantă era pentru mine această informație (când n-aveam decât o zi la dispoziție să văd orașul și 4 plaje. Da! într-o singură zi!). Dar fiindcă peste 3 zile (pe 26 octombrie) este ziua ei de naștere, sper ca acest articol să fie un frumos cadou și încă un gest de mulțumire. 

La Mulți Ani, Diana!

Înainte de a naviga mai departe printre răspunsurile ingenioase pe care le-a oferit la întrebările grele adresate de România, vă mai ispitesc cu generozitatea invitatei noastre. Dacă vreți să descoperiți Constanța, un oraș care mie, personal, îmi place foarte mult, oraș al istoriei foarte bogate condimentată de briza mării, vă puteți adresa Dianei, care organizează tururi ghidate gratuite. Detalii pe pagina de Facebook.

Și acum, să vedem ce are de zis despre ea și despre România, bineînțeles. Diana, ai cuvântul:

Diana, papucăreasă din naștere, muntele e opțional spre deloc în preferințele mele, optimistă până la naivitate, iubitoare a Dobrogei și Constanței în special, a mării în general.

Blogul meu vă povestește despre locațiile frumoase în care ajung sau activități/evenimente interesante la care am ocazia să particip sau, pur și simplu, mici frânturi din mine.


diana hai hui stangaci

marți, 22 octombrie 2013

Cacica: A doua cea mai frumoasa salina din Romania, dupa gusturile mele

Știam că o să-mi placă dinainte de a ajunge la ea. Văzusem imagini pe internet și am zis că merită, dar sigur nu era un obiectiv pe care să-l ratez având în vedere că mai trecusem o dată pe lângă ea, când m-am limitat să admir doar "rubinul" de vis-a-vis, nu și lumea din adâncuri. Știam că o comunitate de polonezi din Wieliczka a lucrat în ea, iar în Wieliczka se află o mină de sare splendidă. Nu mă așteptam să fie mai frumoasă decât favorita mea, Salina Turda, dar odată ce am făcut cunoștință simt că nu m-a dezamăgit. 

lacul de cristal salina cacica

joi, 17 octombrie 2013

Cel mai frumos drum spre locul de unde ai tot Brasovul la picioare

Brașovul, spre deosebire de alte orașe turistice și foarte vizitate din România (Sibiu, Sighișoara s.a) nu are nevoie de un turn în vârful căruia să te urci pentru a vedea orașul în ansamblu. Are deja tot ce-i trebuie de la "mama natură". Drumul care urcă pe o coamă de deal spre vestita și scumpa stațiune Poiana Brașov oferă o panoramă extraordinară care în noaptea de Revelion este cu atât mai magică, dar aceasta nu se poate compara cu imaginea mai panoramică pe care o puteți admira de pe "acoperișul" orașului - vârful Tâmpa - sau de pe platforma de belvedere din dreptul literelor gigantice de tip hollywoodian - BRAȘOV.

Există mai multe căi prin care se poate ajunge la 960 m deasupra mării și circa 400 m deasupra splendidului oraș transilvănean, dar cu siguranță cel mai spectaculos traseu este cel marcat cu triunghi galben (triunghi albastru înainte de reabilitarea din 2008), care începe cu ascensiunea pe Treptele lui Gabony. 

Astăzi vă invit să mergem împreună chiar pe acest traseu. Vă asigur că merită, așa că încălțați-vă corespunzător, luați o gură de aer necesară în prima porțiune mai abruptă și pregătiți-vă aparatele de fotografiat, pentru că veți avea ce poza!

panorama brasov tampa

miercuri, 16 octombrie 2013

Rose Marie (CatherineCrossroad.wordpress.com): "România e un ghem de culori, o diversitate de peisaje, o multitudine de tipuri de oameni, o nebunie"

Despre invitata de astăzi n-o să vă rețin cu prea multe cuvinte, căci are ea destule, iscusit rostite și cu atenție alese, încât mă grăbesc s-o las să se prezinte și să răspundă la întrebările adresate chiar de România. Va fi o lectură extrem de agreabilă, timpul tuturor e scurt, dar pentru câteva minute ce vor fi, vă promit, frumoase, merită să rămâneți la bord. 

Așadar, astăzi ne va încânta și ne va surprinde, poate, cu răspunsurile ei... Rosemarie, care scrie inspirațional, excelent și cu emoție pe blogul catherinecrossroad.wordpress.com. Pe Rose am cunoscut-o atunci când am descoperit, împreună, două sinagogi din București. O premieră pentru amândouă, sunt absolut sigură că mi-au plăcut foarte mult și datorită companiei sale agreabile. Alături de fiica ei, am pătruns într-un univers nou, de care ne-am îndrăgostit iremediabil, experiență care este imposibil să nu lege doi oameni. 

Vă invit s-o cunoașteți și voi pe Rose, să aflați care este cel mai frumos oraș din România după părerea ei sau în ce loc din Transilvania s-a simțit foarte bine:

Mi-am dorit dintotdeauna să scriu, despre orice, de la poveşti inventate, la scenete hazlii, poezii naive, descrieri de oameni, locuri, filme, cărţi. Apoi, mai târziu, mi-am dorit  să călătoresc. Şi am început încet-încet să străbat drumuri, să cunosc locuri, oraşe noi. Destul de târziu, cele două pasiuni s-au împletit şi am scris despre cele mai multe din călătoriile mele. Foarte subiectiv, fără prea multe detalii tehnice, uneori puţin romanţat. Nu am un blog  exclusiv de călătorie. Pe de o parte pentru că m-ar deranja aşa nişte limite, căci eu mai am şi altele de spus şi nu vreau să mă cenzurez (sau să-mi fac alt blog), pe de altă parte, pentru că nu călătoresc atât cât mi-aş dori, atât cât să am subiecte pentru articole frecvente. Aşa că, sunt Catherine, cea cu o mie de feţe…etc, etc

catherinecrossroad lacul maneciu cheia

marți, 15 octombrie 2013

Tinovul Mohos: cel mai drag loc din Romania

Carmen Neacșu de la ConsilierTurism.ro, cea pe care ați cunoscut-o deja în primul interviu din seria "România întreabă, bloggerii răspund", m-a provocat și... bine a făcut! Datorită ei m-am întors, prin intermediul imaginației, la destinația mea de suflet. Deși am fost acolo doar o singură dată, întâlnirea m-a marcat pozitiv și, cu siguranță, n-o voi uita niciodată. 

Vă invit, așadar, să descoperiți obiectivul pe care vi-l recomand cu cea mai mare căldură și pe care nu concep să nu-l vizitați și voi măcar o dată în viață:

tinovul mohos ochi de apa

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Rubinul din Cacica, una dintre cele mai frumoase biserici din Romania

În nordul țării, mai precis în județul Suceava, mi-a fost dat, acum câțiva ani, să văd o sclipire roșiatică deasupra caselor din comuna Cacica. Arăta splendid și se vedea de la distanță că acolo este ceva deosebit. Am insistat pe lângă părinții mei să ne apropiem și, după câteva strecurări printre gospodăriile bucovinenilor, m-am trezit în fața singurei Basilici Minor din România*. Frumusețea ei exterioară întrecea orice limite de rezistență, așa că... m-am îndrăgostit pe loc! De o biserică, aparent rece, nicidecum a cultului în care am fost botezată, ridicată de polonezi, nu de români, situată la 450 km de domiciliul meu, "perfect" ca să sufăr deja de dor, știind că o voi vedea rar. 

Au trecut anii, multe lucruri frumoase am mai văzut prin țară, dar gândul îmi revenea, des, la bijuteria din Cacica. Când dorul deja devenise prea dureros, am început o "campanie de promovare" cu o singură țintă - Ionuț -, cu scopul de a-l convinge că în scurta noastră tură de vara trecută prin nordul României, e musai să facem o escală, oricât de sumară, ca să revăd draga mea biserică. 

Pe 24 iulie 2013, dis-de-dimineață, pășeam pe lespezile de piatră din fața ei...

biserica catolica basilica minor cacica

joi, 10 octombrie 2013

Romania se uita in oglinda, sub cel mai inalt varf din Orientali

Printre atâtea minunății cu care doar România se poate lăuda, mai avem una care, la fel ca și celelalte, este prea puțin cunoscută, dar extrem de interesantă. Ca să nu vă țin în suspans chiar din primele rânduri, vă mărturisesc că mă refer la Lacul Iezer, din Parcul Național Munții Rodnei.

Ce poate fi deosebit la o... băltoacă?

Ei bine, Iezerul are forma conturului României! Sincer, eu am fost șocată când am văzut pentru prima dată imaginea de mai jos și, instantaneu, m-am gândit cât de norocoși suntem, neștiind vreo altă țară în lume care se poate mândri că are pe teritoriul său un lac cu forma actuală a țării respective! După cum puteți vedea, Iezerul este, practic, România de astăzi, nu România Mare sau Regatul.

Wow, wow, wow!

lacul iezer muntii rodnei


Te-ai aștepta, bineînțeles, ca în jurul unui asemenea obiectiv să roiască turiștii, dar după cum se observă, malurile sale sunt goale... în toiul verii. Deși poți ajunge relativ ușor la el (dacă nu te sperii de la primul gâfâit), pornind dintr-un oraș destul de tranzitat (Borșa), unde ofertele de cazare sunt semnificative ca număr și pentru toate buzunarele, Iezerul rămâne singur, în cea mai mare parte a anului. Nu l-a „ajutat nici situarea la poalele Pietrosului Mare, cel mai înalt vârf din Carpații Orientali, de care îl despart o oră-două, după puterile fiecăruia.

Dar sper ca prin povestea de față, în care vom parcurge virtual traseul până la lac și dincolo de el, cel puțin vara, când drumul spre dânsul este cel mai accesibil, să-i fie alungată, mai des, singurătatea. Bineînțeles, așteaptă doar musafiri educați, care îl admiră fără a-i lăsa suveniruri foșnitoare sau a-i invada spațiul personal”, înotând.

miercuri, 9 octombrie 2013

Georgiana (BlogdeCalatorii.ro): "Vizitati Romania de la un capat la celalalt, pentru ca veti descoperi o multime de locuri inedite!"

De invitata de astăzi mă leagă multe amintiri frumoase. Alături de Georgiana și Bogdan, proaspătul ei soț, am redescoperit Sibiul, cu doar câteva zile înainte de Sărbătoarea Pascală de anul acesta, și am petrecut câteva ore deosebite cu ocazia Zilei Sinagogilor Deschise. Georgiana mi-a fost colegă de cameră, în mai, când încă o dată mi-a fost dat să revăd cu alți ochi o altă destinație cunoscută, de data aceasta - litoralul

Este o fire veselă, lângă care ți-e mai mare dragul să stai, și care, spre deosebire de majoritatea bloggerilor de turism, chiar activează în domeniu, oficial, la locul de muncă - Infoturism. Împreună cu Bogdan, formează perechea perfectă - frumoși, tineri și interesanți -, iar locul unde-și deapănă amintirile sau fac recomandări numai bune de urmat (atât din România, cât și din străinătate) este www.blogdecalatorii.ro. Acolo o găsiți pe Georgiana la tastatură și pe Bogdan cu aparatul de fotografiat la ochi. Tot ce mai trebuie voi să faceți este să vă așezați comod, să dați un click și să porniți într-o călătorie fascinantă. Partea cea mai complicată va fi să alegeți destinația, dintre atâtea posibilități atractive :)

Eu, bineînțeles, v-aș recomanda să vă îndreptați spre "bătrâna" și "obișnuita" noastră Românie, care a "chestionat-o" astăzi pe Georgiana, nu înainte de a o lăsa să se prezinte :D

Sunt Georgiana și alături de soțul meu, Bogdan, am decis să lansăm un blog în care să împărtășim cititorilor din experiențele noastre acumulate în urma călătoriilor. Așa a luat naștere blogdecalatorii.ro, în 2012, la sfârșitul lunii decembrie, prin care dorim să îi ajutăm și pe alți iubitori de călătorii, cu informații și fotografii din locurile vizitate atât din țară, cât și din afara granițelor.

georgiana blogdecalatorii


duminică, 6 octombrie 2013

Pe-un picior de Plaiul Foii, pe-o gura de Rai...

Într-o duminică mohorâtă de septembrie, mi-am agățat de gât aparatul foto Canon, pus la dispoziție de F64, am potrivit cadrul și am apăsat pe declanșator. Instantaneu, am călătorit înapoi în timpul acela nemuritor, al baladei Miorița.

Mă aflam, într-adevăr, pe un picior de plai, Plaiul Foii mai exact, un loc desprins parcă din imaginația prea poetică a românului, cuibărit la poalele unui munte legendar ce a iscat scânteile poveștilor și care îți stârnește pofta de inventat unele noi, de fiecare dată când privești spre crestele sale aproape ireale și aproape imposibil de atins.

Pe 29 septembrie 2013, erau învăluite într-o ceață mistică, perfectând un timp al visării și contemplării de frumos pentru omuleții veniți din București, undeva la baza sa.

peisaj plaiul foii septembrie 2013

vineri, 4 octombrie 2013

Muzeul ca un reality show

casa muzeul satului bucovineanDe când mă știu am fost o orășeancă. Convinsă! Aș fi preferat oricând o vacanță la oraș în detrimentul uneia la "gura vacii", "la țară". Cauza acestei atitudini a fost, cu siguranță, lipsa copilăriei "la țară", neavând bunici cu casă la curte, cine știe în ce sat răspândit pe coclauri. Bunicii mei erau la oraș (București și Brașov), prin urmare n-am muls niciodată o vacă și nici n-am cules via. Pentru o țară ca România, n-am fost o norocoasă; pentru străinătate, am avut o copilărie... normală.

Cu trecerea anilor, însă, m-am apropiat mai mult de natură. Acum prefer o ieșire la munte (și pe munte) în locul unui citybreak. Totuși, dragostea pentru tradițional nu m-a acaparat încă. Îmi place să zac pe o pajiște adulmecând prospețimea ierbii, dar nu mă dau în vânt să văd o stână, să beau lapte direct de la ugerul vacii, nu cumpăr artizanat sau oale realizate manual, muzica populară mă cam irită (în special versurile) și nici pașii de dans nu mi-au ieșit niciodată, nu vreau să dorm în fân sau să mă plimb cu căruța, mănânc mămăligă cu ceapă, dar urăsc să respect tradițiile de sărbători importante, deși mă bucur că unele se mai păstrează și pot, eventual, să le admir.

De ce tot acest preambul?  Pentru că în ciuda acestei "antipatii" pentru tot ce înseamnă "viața la țară", singurul loc pe care-l recomand oricărui turist venit în București este Muzeul Satului, cel din Sibiu mi-a plăcut la nebunie, nici cel din Timișoara nu mi-a displăcut, iar în iulie 2013 am ținut morțiș să ajung la Muzeul Satului Bucovinean, din Suceava, vizită care m-a impresionat mai mult decât mă așteptam.

joi, 3 octombrie 2013

Toamna se numara peisajele, cu F64 si Canon

28 septembrie 2013, doar cu trei zile înainte ca Zărneștiul, piscurile înalte și ascuțite ale Pietrei Craiului și satele din culoarul Rucăr-Bran să fie luate prin surprindere de o iarnă prea timpurie. Toamna se instalase încă, timid, colorând copacii cu ultimele resturi de vopsea din cutia de anul trecut. Uitase să-și reîmprospăteze recuzita de artist, dar ochii care caută mereu frumosul s-au mulțumit și cu tablourile schițate rapid, cu tonuri un pic șterse...

Am fost circa 20 de oameni într-o "ieșire tare ca Piatra Craiului", organizată de F64 și susținută de Canon. "Baza" ne-am făcut-o la Pensiunea "Hora cu Brazi" (3***, Zărnești), pe care vi-o recomand cu drag când ajungeți prin zonă. Camere extrem de curate, mari, fiecare cu balcon și priveliști impresionante, internet wireless, grădină cu foișor, șezlonguri, iaz cu pești, mâncare în regim bufet suedez, bună și destulă.

În prima zi, sâmbătă, am pornit spre Prăpăstiile Zărneștilor, pe un drum care pornește fix din fața pensiunii. Apoi am privit cu surprindere și mare încântare spre satul Măgura, risipit pe dealuri, iar seara s-a încheiat cu un foc de tabără la pensiune și poveștile/sfaturile celor care se ocupă de Parcul Național Piatra Craiului.

Pe larg, escapada la munte a arătat cam așa:

priveliste pensiunea hora cu brazi zarnesti

miercuri, 2 octombrie 2013

Iulian (Trans-Ferro.com): "Dumnezeu ne-a dat in tara aceasta tot ce-si putea dori orice popor din lume, mai ramane sa si apreciem ceea ce avem si sa nu ne mai plangem atat"

Iulian este, aș putea spune fără să am vreun dubiu că greșesc, o vedetă în blogosfera de turism românească. De formație asistent medical, el este cel care ne-a strâns pe toți laolaltă, călătorii români cu blog, în jurul unei comunități strânse, unde nu e rost de orgolii și antipatii, ci în care toți suntem prieteni cu ceilalți și ne ajutăm reciproc. Din câte am înțeles, doar în nișa de turism există atât de multă preocupare pentru cel asemenea ție din aceeași branșă și, atât pe mine, cât și pe toți ceilalți posesori de blog de turism ne-a ajutat enorm crearea acestei comunități. Mulțumim, Iulian!

Iulian este recunoscut și pentru pasiunea sa enormă pentru trenuri și călătorii pe calea ferată, pasiune pe care încearcă (și reușește!) s-o transmită și celorlalți, prin blogul trans-ferro.com. Îl înțeleg perfect de ce preferă să pornească la drum cu trenul, mijlocul meu preferat de transport fiind același, chiar și în România! Lui trebuie să-i mulțumesc și pentru că m-a convins să-mi creez profil personal de Facebook (în cazul meu, nefiind un moft, ci o necesitate), prin urmare sunt onorată să vi-l prezint astăzi, prin intermediul răspunsurilor oferite întrebărilor adresate de... România. Vă asigur că va fi o lectură plăcută!


trans-ferro gara sinaia