vineri, 31 mai 2013

Turnul Apor, apogeul plimbarii pe deasupra statiunii Baile Tusnad

Uite casele cum se îngrămădesc în vale, la poalele dealului de vis-a-vis! Uite Lacul Ciucaș cum strălucește divin sub razele soarelui! Uite veverița... ahhh... două veverițe stau la sfat pe copac! Vai, dar uite ce floricele încântătoare! Și ce nori pufoși... o minunăție! Dar copacii, câtă măiestrie în a mă răcori!

Cam așa se poate rezuma o plimbare extrem de agreabilă pe deasupra celui mai mititel oraș din România. Pe primul traseu marcat din Băile Tușnad, cel mai ușor și scurt traseu din zonă, te întâlnești cu frumusețea în stare pură, materializată în veverițe deloc sfioase, în arbori făuritori de răcoare, în flori înveșmântate în culori țipătoare și în liniște seducătoare, toate adunate ca-ntr-un buchet în jurul unei cărări line care te conduce spre punctul culminant - Turnul Apor -, unde o priveliște fermecătoare seduce și cel mai exigent turist.

turnul apor baile tusnad

joi, 30 mai 2013

In caiace inainteee!

Aventuroasă de felul meu, activitatea pe care urmează s-o descriu mi-a plăcut la nebunie! Obositoare, dar extrem de distractivă, aparent periculoasă, de fapt foarte sigură. Dacă m-am lăsat agățată doar de un cablu la 40 m înălțime, nu aveam cum să dau înapoi la această nouă provocare: să stau într-un spațiu strâmt pe apă, cu cel puțin 6 m sub mine, în condițiile în care nu mă simt foarte confortabil să înot fără colac :D

Având în vedere că sunt capabilă să scriu această nouă poveste, este clar, am supraviețuit! Și, inconștientă sau nu, mai vreaaauuu! Mai vreau să mă plimb în caiac, prea mult mi-a plăcut!

in caiac balta limanu

miercuri, 29 mai 2013

Verde Crud: pensiunea la care am facut rezervare prin Yahoo Messenger :D

pensiunea verde crud cheisoaraEste o liniște condimentată doar de fumul unui grătar, de glăscioarele păsărelelor din pădure și a râușorului care "spală" valea. Din când în când, ploaia intervine în peisaj și alungă puținii oameni către pensiune. După câteva minute pleacă, turiștii revenind sub mireasma proaspătă a muntelui. Mașini nu trec de când atunci când vor ei (fie că pleacă, fie că vin în zonă), momente scurte și rare când locul se tulbură de glasul civilizației; apoi totul revine la normal, normalul care pentru un sătean este obișnuință, iar pentru orășeni - un vis.

M-am putut bucura și eu de acest loc izolat și guvernat de natură în week-end-ul petrecut la poalele Postăvarului. Pensiunea Verde-Crud m-a găzduit și eu a mai trebuit doar să mă bucur de tot: de cântecul păsărilor, de culorile pădurii, de mirosul copacilor, de susurul râului, de legănatul lin al balansoarului de lemn, de tabloul natural savurat de la balcon, de patul moale și colorat...

Și când te gândești că toate acestea au fost posibile printr-o metodă de rezervare de secol XXI...

marți, 28 mai 2013

Joi pe #litoralulmeu: Spa-ul anului, Zeul Vantului, panorama wow, Happysor la dans

Prima zi din 2013 la malul Mării Negre a fost delicioso-fantastică, nu pentru că aș fi savurat vreun deliciu culinar, ci pentru că am avut onoarea să admir proaspătul premiat* Spa al anului, pentru că m-am delectat cu o priveliște impresionantă asupra mării și lacurilor Techirghiol și Belona, pentru că am petrecut timp de calitate eu cu mine pe plaja aproape pustie și pentru că am făcut cunoștință cu Happyșor, mascota agenției HappyTour, un entertainer de excepție, pe care ți-e imposibil să nu-l iubești din prima clipă.

Haideți să insistăm mai mult pe această minunată zi, căci merită.

peisaj marea neagra mai 2013

joi, 23 mai 2013

Cel mai fotogenic punct de observatie dintr-un oras romanesc

De-a lungul anilor, încă puțini în buchetul vârstei mele, m-am urcat pe multe scări ca să ajung undeva sus, de unde să am o panoramă spre împrejurimile locului pe care-l vizitam. În turnuri de biserici și cetăți fortificate (Slimnic, Biertan, ca să dau doar două exemple), în Foișorul de Foc, în Arcul de Triumf, la restaurantul Panoramic, în Turnul Golia, în Primăria din Oradea, în turnul de televiziune al Galațiului, în Tulcea, la castelul din Lăzarea, în Cetățuia brașoveană și toate turnurile fostei cetăți, la cetatea Poenari și în câte alte locuri! Dar singurul loc care mi-a satisfăcut, în același timp, două mari pofte (de munte și de peisaj medieval) a fost... Turnul Sfatului din Sibiu. Prin urmare, strict subiectiv, îl consider cel mai fotogenic punct de observație dintr-un oraș, pe de o parte pentru că este frumos el în sine, dar și pentru că oferă panorame care-i lasă mască și pe turiștii străini.

panorama fagaras turnul sfatului

miercuri, 22 mai 2013

Litoralul meu, al tau, al nostru

Litoralul meu... "Toate pânzele sus", o carte de vreo 1000 de pagini, citită pe nisipul fierbinte, în urmă cu prea multe veri... Epava de la Costinești, o frumusețe în ruină, privită printre specimenele nudiste... Balta Saturn lângă care parcam mașina ca s-o tulim spre plaja de vis-a-vis... Început de decembrie la mare, prima iarnă la mare, cât de mult o dorisem!... Momentul în care cea mai bună prietenă a văzut pentru prima dată marea, coincis cu momentul în care Ionuț auzea de la 760 km distanță vocea mării prin intermediul telefonului meu... Marinarul de tata care cum vedea o ambarcațiune pe mare imediat îmi spunea cum se numește, apoi își repunea "masca" pe nas - o scoică, ce-i proteja zona sensibilă de razele nemiloase ale soarelui... iaurtul cu gogoși din Venus, pe care probabil nu-l voi mai mânca niciodată... torturile-prăjituri pe care le-am găsit doar în Venus și Mangalia... o pizza genială în Mamaia și plimbarea cu telegondola... O cameră cu marea la picioare și huruitul fierbătorului de cafea... Plaja preferată, cea din Năvodari... Campingurile în care am stat cândva, drumurile pe care le știu pe de rost, pe care le-am străbătut după ce am coborât din multe trenuri... Revelionul cu multe meduze...

galeata rosie venus 2012


Acesta este litoralul meu, compus din amintiri pe care nu le-aș da la schimb nici pentru altele noi, la mări poate mai frumoase. Litoralul tău sigur este compus din amintiri asemănătoare; sper că ai păstrat doar amintirile plăcute, care să-ți imprime instant un zâmbet. Litoralul nostru ar trebui să fie creionat de o mare deloc neagră, cu plaje curate populate de domnișoare drăguțe, cu hoteluri dragi, terase primitoare, obiective turistice admirate măcar o dată și momente de păstrat pentru o viață.

În perioada 23-26 mai mă întorc pe litoralul nostru, prima dată în 2013. Vor fi patru zile pline, fiecare cu specificul său, și cu siguranță o să-mi făuresc noi amintiri care vor intra în cufărul #Litoralul meu.

marți, 21 mai 2013

Comoara pe care am descoperit-o in sudul Harghitei

Există flori care continuă să înflorească și atunci când totul în jurul lor pare să pălească. Perseverente în acțiunea lor, ajung să schimbe total peisajul dimprejur, să-l înfrumusețeze. Acesta este și cazul Hotelului Ozone (O₃Zone) din cel mai mic oraș al României - Băile Tușnad.
Deși stațiunea la mijlocul unui mai călduros și colorat nu este foarte populată, mașinile trecându-i pragul rar și turiștii putând fi numărați pe degete, iar multe clădiri agonizează în lipsa unei renovări salvatoare, înconjurată de o natură ispititoare, ofertantă de panorame senzaționale, găsești comoara pe care sunt tare mândră că am descoperit-o și tare mâhnită că n-am făcut-o mai repede, chiar de la nașterea sa, în iulie 2012. 

hotel ozone baile tusnad noaptea

duminică, 19 mai 2013

Bun gust made in Iasi

Dacă ieri vă făceam poftă de istoria ieșeană, astăzi am să vă fac poftă de bunătăți pe care chiar le puteți savura. La propriu! Și o să vă împărtășesc două mari secrete: cât costă cel mai bun frappe din oraș și cum s-ar numi vinul marca HailaBord dacă s-ar realiza vreodată. 

sâmbătă, 18 mai 2013

Manca-l-ar mama de Iasi frumos!

20 aprilie 2013 a fost o sâmbătă de pomină, în care Iașul mi s-a arătat, încă o dată, frumos, delicios, îmbătător. Următoarea zi a început cu preselecția la "Vocea României" (nu am participat, doar am asistat la înscrierile derulate în holul Hotelului Unirea), a continuat cu Palatul de la Ruginoasa și cu cel de la Miclăușeni, unde am descoperit, cu surprindere, că și masa de post poate fi deosebit de apetisantă. O dovadă, mai jos:

pranz miclauseni


În acest penultim articol dedicat BlogTripului la Iași, vreau să mă concentrez pe acea zi de sâmbătă, căci deși ați mai putut trage cu ochiul pe Facebook, mai sunt multe lucruri de care e musai să vă povestesc. De exemplu, care este al nuștiucâtelea loc din România unde fotografiatul este interzis sau ce fac bloggerii din București la propunerea unui ghid de la IcarTours.

Răspunsurile vă așteaptă NUMAI în rândurile de mai jos :D

Hoinarind prin Muntii Predealului

Atipic pentru orice poveste, voi începe cu... sfârșitul. A doua zi dintr-un week-end memorabil a început cu două lupte om versus câini, a continuat cu aruncarea în gol, urmată de parcurgerea unui traseu prin "Pădurea Vrăjitoarelor", un prânz la cabană privit ca o izbăvire și un nesfârșit drum prin bură până la DN 1. Astăzi vă povestesc tot ce a urmat de la aruncarea în gol. Ce putea să urmeze dacă nu și mai multă aventură?

joi, 16 mai 2013

Fostele giuvaere ale Micului Paris: pasajele care se desira din Calea Victoriei

pasajul macca-vilacrosse bucuresti
Dacă știi unde să te uiți, Micul Paris este, și în 2013, acolo, în buricul târgului Bucurescilor. La un colț de stradă, în spatele blocurilor, pe o stradă lăturalnică sau... între clădiri. Acesta este și cazul celor 5 pasaje care unesc cea mai importantă arteră a vechiului București, Calea Victoriei, de strada Academiei (patru dintre ele), respectiv de Eugen Carada.

Culoarele sunt deopotrivă practice și estetice. Bijuterii din urmă cu două secole, scurtături în inima Capitalei, ar fi trebuit să pompeze turiști neîncetat. Din păcate, nici bucureștenii nu prea se abat prin cotloanele Majestic, Comedia, Victoria, Englez sau Macca-Vilacrosse, cei mai mulți preferând străzile adiacente. Și pe bună dreptate! Izurile de urină, personajele dubioase sau întunecimea nu sunt calități care să le recomande, iar un pic de spoială nu face primăvară!

Dar pentru că Bucureștiul este foarte norocos că deține asemenea căi de circulație și pentru că sunt printre ultimele dovezi ale fostului Mic Paris, te invit să le cutreierăm măcar o dată. 

Poate o să-ți facă plăcere...

marți, 14 mai 2013

Cat de fain se vede Sibiul de la Ibis!

De la etajul 14 al Hotelului Ibis din Piața Unirii, Sibiu, orașul arată așa cum îl știm cu toții: fascinant. Dar de la acea înălțime, peisajul medieval devine parte dintr-un tablou grandios, creionat cu dealurile dimprejur, cu un segment de A1 și o frântură din orașul nou, la vest. Așadar, Sibiul privit de aici este mai fascinant, mai frumos, mai ispititor și te captivează într-atât de mult încât uiți să mai pleci de la fereastră și te trezești de-abia dimineață, când Sibiul o ia de la capăt cu o nouă zi.

panorama ibis sibiu

luni, 13 mai 2013

Traseul pe care-l recomand manelistilor :D

traseu valea poienii aprilie 2013
Munțomanilor, nu mă înțelegeți greșit! Știu că maneliștii n-ar aprecia niciodată frumusețea unui traseu de munte și nu l-ar respecta așa cum se cuvine, dar de pantofari nu prea mai putem scăpa nici în locurile cele mai inaccesibile. Prin urmare, cred că ar fi mai bine să-i trimitem pe toți pe un singur traseu, ca să se elibereze celelalte, iar cel mai potrivit pentru ei nu este cel spre Cascada Urlătoarea, ci... Valea Poienii, de la baza masivului Postăvaru. 

De ce m-am gândit tocmai la acest traseu? Pe de o parte, pentru că nu prea este circulat și dacă se trezește vreun Guță că dorește să filmeze un nou clip, poate veni aici unde nu-l vede nimeni și nu deranjează pe nimeni. Scuze, animăluțelor, vă puteți răzbuna dacă doriți! Pe de altă parte, aici se aplică foarte bine vorba preferată a maneliștilor - "fără număr" -, pe care o vor spune de atâtea ori până se vor sătura! Terapie curată! Pe traseul Valea Poienii treci de atâtea ori prin apă, de pe un mal pe celălalt și înapoi, pe numărate de cel puțin 20 de ori! Și aici vine partea interesantă, munțomanilor. Dacă traversările ar fi "floare la ureche", zona n-ar fi primit numele de "Râpa Dracului", în sectorul ce se aseamănă cu un canion veritabil. Încă un motiv pentru care acest traseu nu trebuie evitat de nimeni. Așa se mai triază din inconștienți! Sunt rea sau... nu :)

sâmbătă, 11 mai 2013

Cel mai mare OM din Iasi este domnul Grumazescu

Dacă ar trebui să-l descriu într-un cuvânt pe domnul Grumăzescu, atunci aș spune că este un om pitoresc. Descrierea, totuși, ar fi prea săracă. Dacă iubiți poveștile, cum presupun că e cazul de navigați la bord, atunci să nu care cumva să uitați să treceți pragul anticariatului de pe strada Alexandru Lăpușneanu nr. 24, din Iași.  

grumazescu in anticariat iasi

vineri, 10 mai 2013

Mogosoaia, in a doua zi de Paste: istorie afumata, natura domesticita, lacul si palatul la fel de pitoresti

palatul mogosoaia mai 2013
Mogoșoaia, văduva boierului Mogoș, care deținea terenul astăzi mult apreciat, sigur ar fi acum, dacă ar fi trăit, o femeie fericită. A dat numele unei destinații care e luată cu asalt de bucureșteni, deopotrivă încântați de densitatea de verdeață ce le oferă o pauză de la arșița betoanelor și de istoria palpabilă ce le ține companie, în după-amiezile de relaxare.

Deși proprietatea a trecut prin "mâinile" unor oameni mai celebri, ca Ștefan Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu sau Gheorghe Bibescu, al Mogoșoaiei este numele pe care-l rostește oricine are poftă să se delecteze pe domeniul de la marginea Bucureștiului.

Pe 6 Mai 2013, în a doua zi de Paște, într-o luni îmbietoare la plimbări, m-am întors la Mogoșoaia, la 1 an distanță de la cea mai recentă vizită.

"Poti sa urci la bordul Romaniei, pe blogul meu, si sa calatoresti,asa, ca-ntr-un vas", am zis la Radio Romania Cultural

Pe 9 Mai 2013, chiar de Ziua Europei, mă întâlneam în Cișmigiu cu Dan Vasiliu, pentru a discuta despre blogging, turism, interdicții de fotografiere și, bineînțeles, despre destinația mea favorită din Europa - România. Cu o zi în urmă, Sorin Rusi a povestit despre pasiunea sa pentru avioane și tot pe 9 Mai, Lucian Hîrșu a vorbit despre destinațiile îndepărtate unde a avut norocul să ajungă. Și nu doar despre aceste subiecte, căci atunci când iei la întrebări un blogger de turism, nici nu-l mai oprești! Sunt atâtea locuri pe care le-am văzut și ne-au impresionat, sunt atâtea peripeții generate de blog și în jurul acestuia, sunt atât de multe lucruri care țin de această mică-mare pasiune, încât ai vorbi câte-n lună și-n stele și tot n-ai fi spus tot ce ai fi dorit să împărtășești.

joi, 9 mai 2013

A fost odata cel mai european oras al Romaniei...

Am fost de două ori în cel mai mare port fluvial al României, ultima dată la jumătatea lui martie 2013, dar niciodată nu i-am oferit mai mult de câteva ore din timpul meu de turist. Deși un oraș care a dezvelit, în premieră națională, o statuie de-a lui Eminescu, în 1911, și care era considerat, în 1930, cel mai european din țara noastră, sigur ar fi meritat mai mult timp pentru explorare. 

miercuri, 8 mai 2013

Cum am ajuns VIP in Cimitirul Bellu

statui mormant cimitir belluSâmbăta Mare, cu câteva ore înainte ca toți ortodocșii să se bucure și să vestească în cele patru zări că Hristos a înviat. 
4 mai 2013. O zi infernal de călduroasă, pe care am încercat s-o "păcălesc" căutând alinarea răcorii în compania... morților. Deloc sinistru având în vedere că mi-au fost gazde poetul național, dramaturgul prin excelență, sinonimul olteanului inconfundabil sau cavalerul templier modern. 
Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Amza Pellea și Adrian Pintea sunt doar câțiva dintre oamenii care ne fac și acum mândri că suntem români, deși au plecat dintre noi, într-o lume, sper eu, mai bună. Reuniți sub același acoperiș, cerul infinit, vecini poate fără voia lor, trăiesc laolaltă într-un loc numit... eternitate. Fiindcă nouă, celor în viață, acel loc ni se pare o noțiune prea abstractă, i-am dat un nume mai la îndemână: Cimitirul Bellu.

duminică, 5 mai 2013

Cum am petrecut ziua in care am ajuns la 1000 de pasageri la bordul facebookist

Vinerea Mare pentru credincioșii din toată lumea este o zi de tristă amintire, dar pentru mine și alți bucureșteni iubitori de natură a fost o zi splendidă. Pentru mine, cu atât mai mult, din două motive. 

cos iepure targ paste cismigiu 2013Pe de o parte, am fost însoțită prin două locuri minunate din Capitală (Cișmigiu și Grădina Botanică) de draga mea soacră, căreia i-am fost, zic eu, un ghid de nădejde. În plus, nu e nimic mai savuros decât să auzi un timișorean spunând că în București sunt parcuri mai faine decât în capitala Banatului! Delicios! 

Pe de altă parte, pe 3 mai 2013, am atins un prag istoric pe pagina de Facebook a blogului la bordul căruia vă aflați acum. Am ajuns la 1000 de fani, prilej de mare bucurie pentru mine și ocazie să vă mulțumesc, încă o dată, pentru toată susținerea, cuvintele frumoase și navigarea cu fidelitate :D

bujori gradina botanica bucuresti mai 2013

vineri, 3 mai 2013

Povestea celui mai simpatic caine pe care l-am intalnit vreodata

caine postavaru
Este necesară doar o privire pentru a te îndrăgosti și n-ai nevoie de cuvinte pentru a comunica. O lecție învățată, în week-end-ul 16-17 martie 2013, de la un... câine. Femelă, loială, foarte încăpățânată, adultă, frumoasă, a nimănui. Așa aș putea-o descrie pe "Alba-Neagra", cățelușa care ne-a fost alături un week-end întreg (mie și lui Ionuț), care a trecut prin clipe de intensitate maximă fără să dea înapoi, până ce nemiloasa ceață ne-a despărțit, fără să ne putem lua rămas bun.

Aceasta este povestea ei. O poveste despre curaj, prietenie, bucurii... O poveste despre viață. Cea de câine.

miercuri, 1 mai 2013

Sa facem cunostinta cu doua batranici din Tulcea

geamie macin
Amândouă își poartă, cu demnitate, anii venerabili. Una dintre "doamne" se laudă cu 207, dar cealaltă este atât de bătrână încât n-a mai ținut evidența miilor de zile ce au trecut peste dânsa. Bănuiește că s-a născut unde între secolele XVI-XVIII.

Ambele se coc sub arșița verii sau se zgribulesc sub bătaia crivățului. Sunt vecine de județ, dar nu s-au întâlnit niciodată.

Ambele se simt foarte singure, chiar dacă locuiesc printre oameni. Cum să fii bucuros că trăiești dacă trecătorii nu-ți aruncă nicio privire, darămite să se oprească măcar un minut să schimbe o vorbă cu tine? Sunt monumente istorice, dar blitz-urile nu le deranjează. Nu pentru că sunt mai rezistente de fel, ci pentru că aproape nimeni nu le fotografiază. Zac în două orașe (Măcin și Isaccea), unde localnicii sunt prea preocupați să supraviețuiască din pescuit sau viticultură, iar turiștii sunt prea grăbiți spre Dunăre.

geamie isaccea
De curând, li s-a făcut publicitate, prin indicatoare postate la DN 22. "Geamie" și semnul de monument istoric. Atât. Cine îl zărește și cine devine brusc curios să vadă cum arată? Prea puțini. Dacă ar fi scris "pe aici a trecut Dracula", ceea ce s-a întâmplat la Isaccea, în 1462, ar fi devenit deodată vedete. Momentan, ele trăiesc într-un oarecare anonimat și mai zâmbesc arareori, când vreun turist se "rătăcește" prin fața lor. 

Eu le-am salutat pe 16 și 17 martie 2013. Sper să le fi adus un pic de bucurie și prin acest articol să le cruț de multe momente de singurătate.