sâmbătă, 30 martie 2013

Gradina cu surprize

castel de apa gradina publica braila
În cel mai înalt punct al Brăilei trăiește, probabil, cel mai mare castel de apă din România*. Vecinul său este un splendid foișor în stil Art Nouveau, iar un pic mai încolo sălășluiește Casa Memorială Panait Istrati. Între foișor și casa memorială găsești o fântână "păzită" de un cioban și o ciobăniță, iar sub tot acest perimetru, continuând în subteranele întregului oraș, se întind kilometri de hrube, vechi tuneluri create și folosite de turci ca ascunzătoare și regrupare în fața trupelor inamice și pentru a se deplasa, în siguranță, între diferite puncte strategice. 

Nici nu-ți vine să crezi că toate aceste minunății pot fi găsite pe o suprafață de doar 6 ha, dar vă asigur că nu e nicidecum o fantasmă. Am descoperit acest loc încântător într-o zi de sâmbătă, martie, 2013.

vineri, 29 martie 2013

La plimbare prin Piatra Neamt

În orașul marcat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, trăiesc case splendide înconjurate de curți aidoma, cuibărite la călcâiele Cozlei, un munte pitic, dar îndeajuns de puternic ca să protejeze aceste gospodării cochete. Din păcate pentru ochiul neobosit al turistului, mereu în căutare de frumos, casele nu sunt foarte sociabile. Vara se ascund în spatele copacilor, camuflându-se printre frunze; iarna, când acest scut dispare, cer ajutorul ceții care, din prea mult zel, le conferă siguranța anonimatului.

În perimetrul format de străzile Ștefan cel Mare, Eroilor, Petru Movilă, bulevardul Decebal și Republicii se află o încrengătură de străduțe unde sălășluiesc bijuterii, în fiecare curte pe lângă care treci. Vă voi face poftă cu o parte dintre ele, dar vă invit să le descoperiți pe celelalte pe cont propriu, practic să vă făuriți propria poveste nemțeană. 

casa centru piatra neamt
strada Caragiale colț cu Mihai Sadoveanu

joi, 28 martie 2013

Orasul care refuza modernitatea

Aceasta-i Brăila în viziunea mea, așa cum mi s-a dezvăluit în cele două dăți în care i-am fost oaspete. Străduțe înguste, pe care se îngrămădesc case, mai toate monumente istorice, turle de biserici bătrâne, dar încă sfidătoare spre cerul prea înalt, Dunărea care-și continuă veșnicul drum spre mare...

velier ceas piata traian brailaO urbe prea liniștită pentru faima calomnioasă care încă îi mai apăsă pe umeri.

Multe case sunt muribunde, de-abia se mai țin în două-trei cărămizi, dar orașul refuză să-și uite istoria, să se predea în fața modernului. Continuă să miroasă a vechi, a povești nemuritoare, a secol XIX. Într-adevăr, străzile sunt cosmetizate cu asfalt, unele clădiri au "tras lozul câștigător" și s-au ales cu o renovare, a apărut un mall și bărcile bunicilor sunt mai mult piese de muzeu, pe faleză tronând bărcile cu motor, dar în esență, parcă nimic nu s-a mai schimbat de secole.

detaliu orologiu braila martie
Brăila este frumoasă, este de vizitat, este captivantă. Uitați prejudecățile cu infracționalitatea ridicată și nu vă fie teamă s-o cunoașteți! Spre deosebire de alte orașe, veți fi surprinși să constatați că niciun cerșetor nu vă va tăia calea, deși orașul pare eminamente sărac, și etnicii de care ne temem atât de mult să fim asemuiți n-o să vă dea bătaie de cap (asta dacă, cumva, îi întâlniți). Contrastează cu peisajul general doar BMW-urile care-și hâțână fundurile prin oraș, dar unde nu întâlnești aceiași iubitori de atenție cu orice preț? 

În Brăila există cultură, oameni frumoși, istorie la orice pas și privire. Iar Dunărea e la doi pași distanță, ca să-i confere un strop (sau mai mulți :D) de prospețime. 

Haideți la plimbare!

miercuri, 27 martie 2013

Sa patrundem intr-una dintre cele mai frumoase incaperi din Romania

Pentru că astăzi este Ziua Mondială a Teatrului, mi se pare ocazia cea mai potrivită ca să vă invit să descoperiți una dintre cele mai frumoase săli de spectacol din țara noastră, ornată cu bijuterii de inspirație barocă și rococo, luminată de 1418 lămpi electrice și un candelabru maiestuos, cu 109 becuri din cristal de Veneția. Împreună cu cele 750 de locuri care o ticsesc, sălășluieșțe într-un oraș-bijuterie, acela în care a avut loc prima reprezentație în limba română a unei piese de teatru. Se întâmpla în 1816, cunoscut ca "anul fără vară", iar piesa, adaptată de Gheorghe Asachi, se numea "Mirtil și Chloe".

Ne aflăm în Iași, în Sala Mare a Teatrului Național "Vasile Alecsandri". Să-nceapă spectacolul!

sala mare teatrul vasile alecsandri iasi

marți, 26 martie 2013

Ce frumoasa esti, Tulcea, privita de sus!

Nu cred că există vreun oraș care arată urât privit de la o oarecare înălțime, de unde nu se văd gunoaiele, nu se aude traficul și toate clădirile care de aproape par imense, de undeva de sus, par niște jucării. Nici Tulcea nu putea să facă excepție. N-o fi orașul cel mai frumos, e poluat din plin, n-o avea clădirile cele mai expresive și nici divertisment diversificat, dar cert este că Tulcea e poarta de acces spre una dintre cele mai frumoase zone ale României (Delta Dunării) și că de pe dealul Hora, unde se află impresionantul Monument al Independenței, urbea tulceană arată minunat, putând rivaliza cu oricare alt oraș privit de la înălțime (Iași, Oradea, Galați - ca să dau doar câteva exemple).

monumentul independentei tulcea

luni, 25 martie 2013

Hai, sofere, da-i! sau cum se ajunge la bord

Inspirată fiind de obiceiul prietenilor de la Wish2Go, acela de a se amuza pe seama cuvintelor cheie prin care  internauții ajung pe blogul lor, m-am gândit că aș fi nedreaptă dacă ne-am distra doar noi între noi și nu v-aș împărtăși și vouă, dragii mei navigatori, câteva din perlele prin care unii dintre voi s-au urcat la bord. Sunt conștientă că toți, fără excepție, îl întrebăm pe Google vrute și nevrute, de parcă el ar fi deținătorul adevărului absolut, dar haideți să privim rândurile care urmează strict din punct de vedere al amuzamentului. 

Deși unele interogări sunt întrebări fără răspuns, ori sunt prea ciudate, ilogice sau pur și simplu te lasă fără replică, eu voi încerca să răspund fiecărei selecții de mai jos, doar-doar așa vor primi toți răspunsurile la dilemele lor :)

Cele 4 stele din buricul targului Iesilor

Pentru mine, city-break-ul la Iași din perioada 21-24 februarie 2013 n-ar fi fost la fel de reușit dacă nu m-aș fi culcat, în fiecare seară, în compania aceluiași oraș, care strălucea până dimineața la câțiva zeci de metri sub mine.

Pentru oamenii de afaceri, sunt sigură că evenimentele n-ar fi fost la fel de reușite dacă n-ar fi avut loc într-o sală de conferințe modernă, situată chiar în punctul zero al unui mare oraș. 

Gurmanzii n-ar fi avut o cină la fel de reușită, dacă n-ar fi fost asezonată cu muzică rafinată și o panoramă delicioasă

Microbiștii n-ar fi avut parte de meciuri la fel de reușite, dacă nu le-ar fi savurat în compania unei beri răcoritoare, cu alunele din partea casei.

Iar tinerețea este, culmea, mai reușită când o întreții la un spa din mijlocul unui oraș agitat.

Pentru voi, dragii mei navigatori de la bord, vi se poate părea incredibil, dar toate experiențele pe care tocmai le-am enumerat se petrec, zilnic, în același loc! Nu sunt "capabile" de breaking news la marile televiziuni, dar eu nu pot vorbi despre Iași fără să amintesc de Hotelul Unirea.


hotel unirea iasi

sâmbătă, 23 martie 2013

Restaurantul din turn. Turnul de televiziune!

Când vă uitați la un turn de televiziune, presupun că gândurile voastre se îndreaptă spre hidoșenia sa ori vă întrebați cât de puternic radiază. Nu vă închipuiți că într-un asemenea loc poate exista un... restaurant. Ei bine, în Galați, există un restaurant într-un turn de televiziune! Sub centrul de comandă al SRI și al tuturor instalațiilor ce permit transmisia tv și fm, sălășluiește un restaurant modern, în care va fi mereu primăvară - de la florile ce îmbogățesc mesele până la tonurile de galben și mov care le înconjoară. Dar ce-l face de neratat este panorama pe care este capabil s-o ofere asupra întregului oraș dunărean. 

Dacă ajungeți prin Galați sau doar traversați orașul, n-aveți nicio scuză să nu vă alocați câteva minute ca să admirați urbea gălățeană de sus. Este singurul restaurant din România aflat într-un turn de televiziune și poți să vezi orașul, chiar dacă nu te așezi la masă - trebuie doar să plătești taxa de lift!

panorama restaurant perla dunarii galati

Cele mai frumoase vulpi se pot admira la Zoo Piatra Neamt

Al doilea cadou de ziua mea de naștere (24/02/2013; primul fusese o carte cumpărată din Iulius Mall/Iași) a fost vizita la grădina zoologică din orașul meu de suflet. Era o zi tipică de iarnă, când totul era amorțit. Aici, însă, chiar nu mișca nimic - leagănele nu-i așteptau pe copii, pentru că erau înghețate, animăluțele se cuibăriseră la căldurică, casierița se ascunsese și ea de frig, nici măcar ursul nu se arătase încă la față (apoi ne-a arătat doar fundul) și telegondola care trecea pe deasupra grădinii de-abia se târâia, goală fiind. 

Mda... nu chiar peisajul la care m-aș fi așteptat FIX de ziua mea :( Dar când credeam că vizita este compromisă, la capătul grădinii zoologice s-au auzit niște zgomote "suspecte". Grăbindu-mă într-acolo, maaare mi-a fost uimirea când am dat cu ochii de două vulpi incredibil de frumoase, pe care le-aș fi adoptat pe loc și le-aș fi luat cu mine, înapoi în București. Așa DA. Accept cadoul :)

vulpe zoo piatra neamt

joi, 21 martie 2013

Porolissum: Orasul cat 10 terenuri de fotbal

Acum niște ani, să tot fie peste 4, rămăsesem fascinată de un amfiteatru. Nu era găzduit de vreo universitate sau teatru, ci trăia în aer liber și avea aproape 2000 de ani! De-abia se mai ținea pe picioare, în pietrele de la bază, dar bătrânețea nu-i afectase auzul - îmi oferise un exemplu desăvârșit de acustică. În tinerețile sale putea să țină laolaltă circa 5500 de spectatori!

amfiteatru porolissum


Mă aflam într-un oraș roman din actualul județ Sălaj, care fusese inițial (în anul 106 e.n.) doar un fort întemeiat de mărețul împărat Traian. Extinzându-se de-a lungul secolelor, a ajuns să devină un oraș înfloritor, cu suprafața de 7 ha - cât 10 terenuri de fotbal. 

Muntii in miniatura: Pe Culmea Pricopanului

--- continuarea poveștii Munții în miniatură: Totul despre Măcin ---


Din orașul Măcin, ne-am deplasat cu mașina pe DN 22D, în direcția Constanța. Imediat la ieșirea din Măcin, pe stânga, am dat de drumul spre cramele "Alcovin", dar noi am mers mai departe, dar nu foarte departe. La circa 1 km de bifurcația spre crame, în fața unei cariere de piatră, am descoperit un indicator spre Mănăstirea Izvorul Tămăduirii (3,5 km) și l-am urmat cale de vreo 2 km, până am dat de primele indicatoare de traseu - Culmea Pricopanului era scris pe ambele, cel din stânga specificând 20 de minute, cel din dreapta - 30. Atenție! Aceștia sunt timpii de parcurs pe jos ca să ai acces la Culmea Pricopanului, nu reprezintă durata totală a parcurgerii acesteia!

Noi am ales să pornim pe calea de 20 de minute, fără să știm atunci că o s-o cunoaștem și pe cea de 30, pe unde ne-am întors la mașină. Așadar, de la acele indicatoare, am făcut stânga și a urmat un drum la fel ca cel dinainte - de pământ, dar destul de tasat și, pe vreme bună, accesibil oricărei mașini. Ne-am oprit în dreptul mănăstirii, în curtea căreia se strânseseră destule mașini, dar posesorii lor nu parcaseră ca să urce pe munte, ci urmau să asiste la slujba de duminică, care începea în aproximativ o oră. Știu exact când a început, pentru că eram la vârful Fântâna cu Leac când au început să bată clopotele!

varful fantana de leac macin si eoliana

miercuri, 20 martie 2013

Muntii in miniatura: Totul despre Macin

Îndrăgostindu-mă de cei mai bătrâni munți din România, mi-am dat seama, pentru a nu știu câta oară, că avem o țară foarte frumoasă. Exact în momentul în care am conștientizat asta, mi-am adus aminte de ce spunea un elvețian în Munții Făgăraș, pe care-l surprinsese singura echipă de televiziune care a ajuns atât pe Negoiu, cât și pe Moldoveanu (TVR): "Ce peisaje aveți voi la 2000 m, avem noi la 4000!" Din 17 martie 2013, pot adăuga: ce peisaje avem la 2000 m, avem și la doar 300!

Aceștia sunt Munții Măcinului!

peisaj culmea pricopanului muntii macin

marți, 19 martie 2013

Week-end aglomerat, udat din plin de Dunare

16 și 17 martie 2013 vor fi două zile pe care nu le voi uita curând. Pe de o parte, pentru că m-au obosit cât pentru o lună întreagă, iar pe de altă parte, pentru că am văzut atâtea locuri frumoase și m-am întors acasă cu "prea" multe amintiri. Week-end-ul acesta, am fost însoțită pretutindeni de Dunăre, un fluviu pe malul căruia s-au ridicat orașe extraordinare, s-a scris multă istorie și s-au adunat muuulte obiective turistice. De la Brăila la Galați, apoi un salut scurt Tulcei, întoarcere spre Măcin și, pe ultima sută de metri, Cernavodă. Așa aș putea să rezum cea mai nouă aventură din viața mea. Dar ar fi nedrept - aș spune prea puține despre prea multe. Așadar, vă invit să trăiți, alături de mine și Ionuț, filmul unui sfârșit de săptămână de început de primăvară.

vineri, 15 martie 2013

Iarba verde de Campina

Dacă locuiești în București și vezi pe geam că vremea te îmbie la un grătar, te rog să uiți de Cernica, Pasărea, Snagov sau Mogoșoaia! Îți recomand un loc mult mai frumos, pe care l-am descoperit în 2009, un pic mai departe de București, dar un pic mai aproape de munți. 

fantana cu ciresi panorama campina

joi, 14 martie 2013

De ce e musai sa vizitezi Parcul Copou

Pentru că deși e un parc relativ mic (cam cât Bazilescu din București, pentru cunoscători :D), este atât de bogat în semnificații, ca nimeni altul. Cel mai vechi parc al Iașiului adăpostește două obiective de importanță națională: primul monument al Țărilor Române și un copac bătrân de 4 secole și jumătate cunoscut ca "Teiul lui Eminescu". Deja te tentează o vizită în Parcul Copou? Nu mai trebuie să aștepți până ajungi în capitala Moldovei. Hai să-l vizitezi cu mine, ACUM!

parcul copou iarna

miercuri, 13 martie 2013

O cina memorabila intr-un loc inedit. I ♥ Turnul de Apa din Iasi!

În călătoriile mele prin România mi-a fost dat să văd, de prea multe ori, obiective turistice uitate, care plângeau cu fiecare cărămidă, așteptându-și iminentul sfârșit. De câțiva ani, unele dintre ele, norocoase, au primit șansa unei vieți noi, transformându-se în restaurante sau hoteluri de lux, în care accesul este rezervat exclusiv celor cu bani (vezi cazul Buftea). Prin urmare, mare mi-a fost mirarea când m-am așezat la o masă dichisită de la primul etaj al unui turn de apă și am realizat că ÎMI PERMIT o cină. Nu mă așteptam când mi s-a înmânat meniul nici să mă simt atât de bine într-un local "de fițe" încât să nu-mi mai vină să plec! Eh bine, acesta este efectul pe care l-a avut asupra mea Restaurantul "Turnul de Apă" din Iași. Când, la câteva zile de la întoarcerea acasă, am primit un mesaj pe Facebook* de la dânsul, mai că nu-mi venea să cred că am fost atât de norocoasă să găsesc acest loc! Dar, stați, am zis că am cinat într-un TURN de APĂ?! Exact asta am făcut! Povestea, pe larg, în rândurile de mai jos.

turnul de apa iasi

marți, 12 martie 2013

Rimetea: Visul unei vacante viitoare

N-am zăbovit mai mult de o oră în satele Rimetea și Colțești, din județul Alba, dar a fost de-ajuns să mă îndrăgostesc de auriul câmpului cu porumb, de căpițele care se prăjeau sub soarele văratic, de stâncile ascuțite care sfidau gravitația, de istoria ciuntită a Cetății Trascăului, de gospodăriile săsești ordonate, de pomii îndopați cu verde...

Mărturie îmi stau imagini precum cea de mai jos, care, dacă mă întrebați pe mine, aș fi jurat că e de prin Franța. Când mi-am dat seama că am realizat-o chiar eu, pe 23 august 2012, mai că nu-mi venea a crede. Dar atunci m-au năpădit amintirile pline de culoare și, pentru alte câteva momente, am crezut că am visat. Prea m-am grăbit când am trecut pe aici... Se terminase prea curând arătosul peisaj... Dar când am consultat harta acasă, mi-am dat seama că DA, există un asemenea loc paradiziac și în România!

peisaj cetatea coltesti

Casuta vesnicei copilarii: Bojdeuca lui Ion Creanga din Iasi

Sunt sigură că spiritul celui mai mare povestitor român nu a părăsit încă această lume. Altfel nu pot să-mi explic cum în toate locurile care amintesc de Creangă sunt... pisici. Probabil, felinele simt sufletele bune, în jurul cărora se aciuează, iar un om care s-a născut de Mărțișor și a devenit legendă de Revelion nu poate fi decât o persoană bună.

pisica bojdeuca ion creanga iasiNici la căsuța sa umilă din Iași, pisicile nu lipsesc. Grase și frumoase, își plimbă blănurile pufoase pe lângă curtea spre care scriitorul privea când își așternea cuvintele savuroase pe hârtie. Miorlăie la fel cum o făceau și când nea Ion era în viață și te fericesc pe tine, doar un turist oarecare, cu mângâierile de care se bucura și maestrul regionalismelor.

Prinsă parcă într-o eternă copilărie, căsuța unde Creangă și-a petrecut ultimele clipe din viață este micuță, dar frumușică, ca un prichindel dornic mereu de joacă. Este, de asemenea, un cămin al inspirației: aici au luat naștere delicioasele "Amintiri din copilărie" și, tot aici, Eminescu a avut drept muze dealurile Ciric și Sorogari, pe care le-a privit și colindat în fiecare seară din vara și toamna lui 1876, alături de bunul său prieten - Creangă.

Casa mică și sărăcăcioasă, alintată bojdeucă, pare uitată într-una din poveștile humuleșteanului: prea contrastează cu vilele moderne ale vecinilor, prea nu e în ton cu vremurile...

Vă invit în prima casă memorială din România și, totodată, în cel mai vizitat muzeu din Iași!


bojdeuca ion creanga iasi

luni, 11 martie 2013

Trei Caldari: Povestea in care fiecare poza spune o poveste

Pe 25 februarie 2013, într-o zi de luni în care mai toți nemțenii trudeau de zor la locul de muncă, doi tineri trudeau, de asemenea, dar pe o cărare de munte ce străbătea o pădure fantomatică. Singuri într-o mare de ceață, mânați de o curiozitate arzătoare, se îndreptau prin zăpadă spre un obiectiv misterios: o piatră cât un om de înaltă, care posedă... 3 ochi!

Drumul până acolo, pe cât de înfricoșător, pe atât de atractiv, va fi presărat cu o intervenție telefonică a Salvamontului, care în loc să-i scoată din belea, i-ar fi afundat și mai mult pe drumul greșit. Noroc cu internetul de pe mobil! Trăiască Google Maps!

anda trei caldari piatra neamt

vineri, 8 martie 2013

Cum poti primi aprobare sa fotografiezi un castel? Cazul Zau de Campie

Castelul Ugron din Zău de Câmpie este un obiectiv turistic tare drag mie, chiar dacă l-am văzut o singură dată, acum 7 ani, și atunci pe fugă. Din 2006 încoace, nu mi l-am putut scoate din minte, pe de o parte, pentru că este, după părerea mea, EXTRAORDINAR de frumos, iar pe de altă parte, culmea!, pentru că mi-a inspirat, pe lângă admirația de la prima vedere și un oarecare sentiment de teamă, asemuindu-l în mintea mea, fără să exagerez, cu un castel al groazei, bântuit de 70 de fantome. De ce fix de atâtea, vă voi spune în rândurile următoare. Știu acum, privind înapoi cu detașare, că impresia mi-a fost puternic afectată de ora târzie la care am pășit în curtea castelului și bura care se năpustea din înaltul cerului. 

Nu m-am întors până acum să-l revăd, pe de o parte, pentru că în 2008, când aș fi avut ocazia, eram prinsă de febra BAC-ului (îmi dau seama că am făcut o mare greșeală ratând această ocazie), iar pe de altă parte, pentru că nu este deschis circuitului turistic și doar pentru a-l putea surprinde în câteva fotografii trebuie să faci o cerere și... să aștepți. Răspunsul va veni, dacă ești încăpățânat și nu accepți "nu se poate". Probabil singurul turist care a primit aprobare să fotografieze acest castel (ceilalți care au primit undă verde fiind jurnaliști) este nimeni alta decât mama mea. Cum a reușit? Secretul îl aflați doar dacă vă suiți la bordul acestei povești.

castel zau de campie

joi, 7 martie 2013

Gozna-Valiug: Lacul care vorbeste

Întinzându-se sub cel mai înalt pisc al Semenicului și veghind la rândul său asupra unei întregi comunități, râul Bârzava își sprijină "spinarea" de un baraj înalt de 45 m și se "tolănește" într-o căldare, care după strălucirea și culoarea apei, pare foarte confortabilă. Bârzava dă impresia că se află într-o continuă siestă în lacul pe care-l formează și, drept urmare, nu vrea să fie deranjată. Dacă asculți manele sau parchezi anapoda, fii sigur că nu vei fii bine primit. N-o spun eu, ci chiar... Bârzava!

lacul gozna valiug semenic

miercuri, 6 martie 2013

Ce face un turist, in Iasi, la 2 noaptea?

vederi iasi
Răspuns: scrie vederi! Presupun că sunt câțiva dintre voi care au ridicat o sprânceană când au citit acest răspuns, așteptându-se probabil să povestesc cum m-am zbenguit prin cluburile ieșene, dar DA, în secolul XXI, mai există oameni care apreciază un scris de mână, cuvinte așezate pe hârtie care să exprime emoții, un timbru frumos și o imagine printată, necompusă din miliarde de pixeli.

De când am călătorit în Sibiu fără să plec, efectiv, de acasă, mulțumită Elenei Cîrîc, mi-am promis că-i voi urma exemplul: în următoarea vacanță urma să cumpăr vederi, timbre și plicuri (prefer să le trimit incognito, mai prelungește suspansul destinatarului:D), să aștern câteva gânduri inspirate de minunățiile pe care aveam să le descopăr acolo, să le pun la poștă și să aștept ca adresanților să li se creioneze zâmbete pe chipuri de îndată ce vor deschide plicul "tatuat" cu timbru, ștampila poștei și, mai ales, cu numele lor.

vederi iasi
Întâmplarea a făcut ca următoarea vacanță s-o petrec în Iași și Piatra Neamț. Înainte s-o tulesc din București,  m-am gândit la persoanele care ar aprecia un asemenea gest venit din partea mea și a "magazinului de amintiri" care este, pentru mine, o a doua casă, de care nu mă despart indiferent de cât de departe aș pleca de domiciliul fizic:D În afara familiei, m-am gândit la persoanele din blogosfera de turism pe care le apreciez, de la care am învățat lucruri frumoase și am aflat de locuri noi, persoane pe care le cunosc sau mi-aș dori să le cunosc, persoane cu care am purtat mai mult de o conversație, fie și doar prin intermediul comentariilor de pe blogurile noastre, dar m-am gândit și la cititorii mei fideli, non-bloggeri, care navigă de mult timp la bord. Data viitoare promit că trimit mai multe și doritorii se pot deja înscrie :)

Lista finală a celor către care s-au îndreptat gândurile mele din Iași este: Larisa, Alexandra, Lucian, Mira, Geta și Marius, Elena și Cătălin, Elena, Sofia Flori, Daniela Butura, Ioana Budeanu, Ioana

Evident, nu m-am putut abține să nu scriu o poveste pentru fiecare dintre destinatari, mai ales că inspirația era la cote maxime chiar și la 2 noaptea! De ce și cât de ușor sau greu am găsit vederile, vă povestesc în rândurile următoare.

Cum am redenumit o planta in Gradina Botanica din Iasi

Era vineri, 22 februarie 2013. Frigul, invizibil ca de obicei, era pus atunci pe fapte mari - înghețarea oricărei ființe care ieșea în aer liber. În seră, însă, e prea cald și un abur încearcă să-mi șteargă roșeața din obraji. Nu reușește, sunt prea bocnă. Totuși, mintea îmi merge brici și, deși nu mă așteptam, e pusă pe șotii. Zăresc pe pervaz o plăcuță uitată cine știe de cine, care pare că-și caută purtătorul - Citriobatus Multiflorus. Evident că nu știu cine-i proprietarul, dar prea "strigă" plăcuța să n-o las orfană. Așa că o iau și-o agăț de prima plantă care-mi iese în cale (vezi prima foto) și zâmbesc satisfăcută. Am făcut-o și pe asta! Nu e o faptă cu care m-aș putea mândri, dar îmi oferă o senzație tare plăcută. Mă distrez gândindu-mă cum va veni vreun specialist și va reclama că vizitatorii sunt induși în eroare sau cum studenții la Biologie vor fi mustrați pentru neglijență de profesorii sigur severi. Mda... repercusiunile nu sunt la fel de amuzante. Așadar, dragi botaniști ieșeni, nu condamnați vreun nevinovat, de blamat sunt eu!

flori denumite gresit gradina botanica iasi

marți, 5 martie 2013

Cat de panoramic de atragator este Iasiul?

restaurant panoramic iasi
După-amiaza de joi, 21 februarie 2013, va rămâne mereu în "cufărul meu de amintiri" cu o aromă bogată de mozzarella, cu parfum de vin alb, cu gust de fructe de pădure și pepene galben, cu sunet grațios născut de vioară și contrabas, cu imaginea unui întreg oraș la picioarele mele...

Această amintire a căpătat deja în mintea mea aspectul unui baban cadou: o văd ca pe o cutie mare decorată cu străzi, biserici, oameni și clădiri, "încătușată" de o fundă catifelată pe care stă scrisă o dedicație de la Ioana Budeanu, cea care mi-a recomandat, la începutul lui ianuarie, făurirea acestei amintiri; în interiorul cutiei se află Restaurantul Panoramic, locul de unde a pornit totul - o primă seară minunată în Iași, când am asistat la spectacolul oferit de un oraș care se duce la culcare, o primă cină delicioasă, așa cum moldovenii știu prea bine să te ospăteze, o primă dovadă că n-am greșit când am ales capitala Moldovei pentru citybreak pe ultima sută de metri a iernii.

luni, 4 martie 2013

Concluzii dupa infotripul "Sa redescoperim Romania"

Între 16 și 22 octombrie 2012, mai mulți agenți de turism, câțiva reprezentanți ai presei de specialitate și un blogger (ghici care:D) au colindat o bună parte din țară, pentru a-i redescoperi potențialul balnear și nu numai. Timp de 7 zile, am explorat tărâmul mioritic, am încercat să-l înțelegem, ne-a cucerit și am aflat că turismul balnear nu mai este demult dedicat exclusiv persoanelor de vârsta a treia și că vacanțele de relaxare, spa&wellness, pot face o concurență serioasă suratelor de prin străinătate. Am vizitat câteva obiective turistice*, am înnoptat la Băile Govora, Băile Herculane, Buziaș, Băile Felix (2 nopți) și Brașov și am făcut cunoștință cu zeci de complexuri hoteliere, destinate tuturor categoriilor de turiști. 

A fost o săptămână plină, dar foarte frumoasă (nici nu mă așteptam să fie altfel în România), iar la capătul tuturor poveștilor pe care le-am depănat până acum despre acea perioadă, e timpul să tragem niște concluzii. Și să ne delectăm cu cele mai frumoase imagini pe care le-am surprins în mijlocul toamnei trecute.

Sa gustam din Secuime, la Castelul Lazarea!

Doi îndrăgostiți ies din Sala Cavalerilor, apoi coboară pe o scară abruptă, acoperită, trosnind din încheieturile bătrâne. Când pășesc pe cărarea pavată cu istorie, întreaga curte, veche de vreo 400 de ani, parcă se luminează. Tânărul își cuprinde iubita de mijlocul ei gingaș și, emanând dragoste la fiecare pas, pornesc spre bâlciul de peste drum. 

În spatele lor, privindu-i cu admirație, eram eu...

indragostiti curte castel lazarea

vineri, 1 martie 2013

Bun venit in cel mai romantic centru istoric din Romania!

Zăpada pufoasă "îmbracă" aleile bătrâne ale Curții Domnești. Bănci mai tinere se "cuibăresc" fie singure, sub câte un felinar, fie se strâng în grupuri mici, pentru a-și ține de cald. Deși e final de februarie, iarna încă nu și-a luat "la revedere" de la orașul ce trăiește, liniștit, la picioarele mai multor "gâlme" montane, printre care Pietricica și Cozla, cele mai faimoase.

turn stefan cel mare piatra neamtChiar în "inima" urbei, iarna e încă stăpâna-absolută: ține la respect clădirile fastuoase, ține sub papuc cărările străbătute de-a lungul vremii de mii și mii de pași și provoacă fiori de gheață oricărui trecător care îndrăznește să arunce un ochi în fosta Curte Domnească a lui Ștefan cel Mare.

La venirea serii, "inima" orașului începe să "pompeze" culoare și căldură. Felinarele "mângâie" zăpada, într-o încercare de a îmbuna iarna și de a o determina să plece mai repede. Băncile absorb, cu nesaț, ocrotirea felinarelor, chiar dacă sunt cele mai norocoase locuitoare, fiind singurele care se bucură de lumină hrănitoare atât ziua, cât și noaptea.

Turnul zvelt, de 19 m, vasalul iernii, supraveghează întregul perimetru, ca să nu izbutească primăvara să se infiltreze înainte de vreme, înainte ca iarna să dea ordinul de retragere.

Aceasta este doar o zi obișnuită din anotimpul rece, petrecută în Piatra Neamț. Pentru moldoveni, da, este banală, dar pentru mine e o continuă minunare!