joi, 28 februarie 2013

Piatra Mare, Bucegi si Postavaru se intalnesc la Orizont

Până pe 22 octombrie 2012, în ultima zi a infotripului "Să redescoperim România", n-aș fi crezut că trei dintre cei mai chipeși munți din România au și altceva în comun în afara frumuseții. Atunci, într-o zi de luni călduroasă de toamnă, i-am văzut pe cei trei "magnifici" înfruptându-se din bucatele îmbelșugate de la restaurantul "Miorița", savurând cântarea unor lăutari, bălăcindu-se într-o piscină high-class, trăgând de fiare într-o sală de fitness pentru că masivitatea lor trebuie întreținută ( :D) și chiar i-am surprins pregătindu-se pentru trei conferințe în sălile care le poartă numele, de la Hotelul Orizont.

hotel orizont predeal

Spionarea a avut loc în Predeal, la câțiva metri distanță de DN 1, pe drumul care urcă spre "Trei Brazi".

miercuri, 27 februarie 2013

Iasiul, asa cum noaptea stie sa-l prezinte

palatul culturii iasi noaptea
La aproape fiecare colț de stradă răsare o biserică, majoritatea fiind ortodoxe. Prețul unui kilometru parcurs cu taxiul costă 2 lei. Un service de gadget-uri se numește "Laptopăria lui Ion". Un flash-mob s-a organizat sub ochii mei, în Piața Unirii, de Dragobete. Deși mă așteptam să aud dulcele grai moldovenesc oriunde mi-aș fi întors urechile, stupoare!, maxim 3 persoane și-au "trădat" moștenirea lingvistică. La prima vedere, aș fi zis că-s în București: clădiri vechi în același stil arhitectural, gropi în asfalt, cenușiu. Dar după 3 zile în care am descoperit destui români (prea) amabili (de la taximetriști la chelneri, de la recepționeri la vânzători) și am explorat o urbe a premierelor la nivel național, mi-am dat seama că nu, nu sunt în București, ci într-o altă fostă capitală. Mă aflam în orașul unde Ion Creangă și-a luat la revedere de la această lume, lăsându-ne prima casă memorială din România, orașul unde s-au deschis prima universitate și întâia grădină botanică din țară, orașul unde s-a jucat primul spectacol de teatru în limba română, unde s-a înființat primul teatru evreiesc din lume și primul muzeu din țară, unde s-a ridicat primul monument din Țările Române, orașul de care m-am îndrăgostit, la 9 ani distanță de la prima mea vizită pe meleaguri moldovene...

miercuri, 20 februarie 2013

Cetatuia din Brasov: Ce frumos se vede orasul si ce bine e inauntru!

Am cunoscut-o acum 4 ani, într-o primăvară, ascunsă în spatele unui desiș protector. Am redescoperit-o în 2012, toamna, în văzul tuturor, fără compania copacilor. Are aproape 500 de ani, dar este mai tânără ca niciodată, pentru că nu a fost lăsată de izbeliște. Vorbesc de cetățuia brașoveană, o construcție care indiferent de unde ar fi privită (de pe Tâmpa, din Livada Poștei, de lângă zidurile sale sau din mijlocul ei) este la fel de pitorească. Să trăiască!

cetatuia brasov toamna

cetatuia brasov toamna

Bun venit in apartamentul care se inchiriaza cu 1000€/noapte!

Situat la etajul 7, în Aro Palace, singurul hotel de 5 stele din Brașov, apartamentul prezidențial a găzduit, din 1939 încoace, de la ambasadori la șefi de stat sau vedete. Fiecare și-a lăsat impresiile într-o condică păstrată în biroul din livingul spațios, iar pe 22 octombrie 2012, în ultima zi din infotripul "Să redescoperim România", cuvintele lor s-au trezit la viață, răsfoite fiind de ghidul nostru prin hotel și captate de privirile curioase ale participanților la infotrip, inclusiv de mine. Apogeul exaltării a venit când am zărit rândurile lui Florin Piersic. Deși toți cei dinaintea lui se limitaseră la un paragraf-două de impresii, simpaticul actor, în stilul caracteristic, nu putea să fie concis, așadar a umplut 5 pagini din condică! 

apartament prezidential aro palace brasov

luni, 18 februarie 2013

O dimineata in Brasov. Cum altfel, decat minunata?

biserica neagra si porumbei brasov
După o seară de neuitat pe străzile și prin cotloanele Brașovului, dimineața de octombrie care i-a urmat nu poate să fie decât... minunată. Era o luni dimineața, 22 octombrie 2012, orașul de-abia se dezmorțea și localnicii se grăbeau să înceapă o nouă săptămână, of, de muncă. Turiștii erau o specie rară în inima orașului, fapt care m-a bucurat nespus, putând să mă bucur de una dintre favoritele mele urbe în liniște, să mă confund cu băștinașii, să respir aer de munte și să gust, cu nesaț, din istorie. 

În Brașov mă simt ca acasă, pentru că tata este de aici și, prin urmare, pentru că am revăzut orașul de prea multe ori ca să mai țin minte o evidență. Culmea, nu m-am plictisit de el, ceea ce nu pot spune, din păcate, și de orașul în care trăiesc - București. Am eu o slăbiciune pentru orașe medievale și pentru Transilvania, în general, dar Brașovul are ceva aparte. Mereu ai ceva nou să vezi sau te determină să revezi, oare pentru a câta oară, aceeași casă, aceeași stradă, același colț de lume și tot nu te poți sătura! Poate e de vină atmosfera încărcată de istorie și împrospătată de răcoarea munților din jur, poate "vinovații" sunt chiar oamenii de aici. Nu știu. Motivele chiar nu contează. Important este că, în Brașov, nu poți să te simți decât bine!

sâmbătă, 16 februarie 2013

Bisericile din camping

Până să ajung în orașul Geoagiu, prin care inevitabil treci dacă vrei să poposești în stațiunea Geoagiu Băi, n-aș fi crezut (deși în România ORICE este posibil) că se poate deschide un camping în curtea a două biserici, una dintre ele - printre cele mai vechi din țară. Nici că tot acolo există un hostel, care oferă drept serviciu gratuit susținerea de cursuri și traininguri în... da, ați ghicit... interiorul lăcașurilor de cult!

Pe 23 august 2012, când am deschis poarta campingului de pe strada Independenței, m-am uitat direct spre Rotonda - Capela Romanică de secol XI-XII, la care visam de ceva vreme să ajung. De fapt, îmi doream s-o văd după ce m-am îndrăgostit de, poate, cea mai veche biserică din Europa (Densuș) și asta pentru că Rotonda din Geoagiu este oarecum "rivala" ei, pentru că amândouă sunt construite cu materiale de pe vremea romanilor!

rotonda capela romanica geoagiu

Pregateste-te sa te indragostesti de Brasov, daca n-ai facut-o deja!

biserica neagra noaptea brasov
Orașul vechi dormea liniștit încă de la 8 seara. Așa se întâmplă în duminicile din mijlocul toamnei, când turiștii au plecat demult și a rămas doar liniștea, suavă chemare la somn, dulce uitare a frigului de afară. Ceasurile bătrâne de secole s-au dus demult la culcare: cel din Biserica Neagră o ia cu 3 minute înainte, grăbit să-și facă "datoria", apoi să se culce la loc, iar cel din Turnul Sfatului a rămas cu 2 minute în urmă, fiind atât de obosit încât a uitat să se trezească la fix*.

La Turnul Negru, care pare foarte bălai în lumina reflectoarelor ce-l țin treaz, șade o singură fată și privește orașul cufundat în lumea viselor. Casa ei e departe, sigur ș-acolo somnu-i rege, dar ea n-a fost vizitată încă de Moș Ene. Nu-i motiv de supărare, ba chiar e de bucurie, pentru că are răgazul să guste dintr-un oraș care în aceste clipe pare doar al ei. Doar câțiva trecători i-au deranjat contemplarea, dar acum e doar ea cu... Brașovul. Privesc amândoi spre cerul înstelat și se cutremură deodată când frigul le dă târcoale. Dar e o atmosferă plăcută, aproape ireală, pe care o savurează împreună. Orașul întreține somnul tihnit al localnicilor, iar ea își umple cufărul cu amintiri de imagini care o vor însoți pretutindeni. În acest caz, dragostea nu e oarbă. E foarte vizibilă și... ce frumoasă este!

vineri, 15 februarie 2013

Am descoperit de ce este Romania altfel!

lucian boia de ce este romania altfelChiar din primele rânduri, vreau să-i mulțumesc domnului Lucian Boia pentru că a scris această carte. Pentru că a vorbit, pe înțelesul tuturor, despre mine, despre tine, despre noi ca români. Pentru că mi-a confirmat niște teorii personale, dar și pentru că mi-a deschis ochii în privința altora. Pentru că atunci când am întors ultima pagină a cărticelei de doar 120 de pagini, m-am simțit mai "bogată" decât dacă aș fi citit mii și mii de pagini, dintre care prea puține ar fi putut rămâne în memoria mea. "De ce este România altfel?" este o carte pe care o recomand fiecărui român, pentru că răspunde acestei întrebări pe care sigur fiecare dintre noi și-a pus-o cel puțin o dată-n viață și pentru că ne realizează un profil pe care nici cel mai iscusit psiholog n-ar fi în stare să ni-l facă.

Succesul nebun de care s-a bucurat începând din decembrie 2012 este lesne de înțeles: nu poți să ignori o carte care vorbește despre tine! Am găsit prima ediție (sigur vor urma și altele) tipărită la Humanitas, pe ultima sută de metri, la tarabele faimoase de la Obor. Pentru doar 22 de lei, am reușit să mă cunosc mai bine.

Am terminat-o de ceva vreme și poate n-aș fi scris despre ea (pentru că am încă multe povești restante), deși merită, dacă nu citeam despre dânsa la Elena Cîrîc pe blog, unde mi-am și exprimat o scurtă părere. Pe Elena o știți deja de la povestea cu vederea din Sibiu, acum haideți să vă fac cunoștință cu... voi:)

joi, 14 februarie 2013

Tineretea fara batranete devine posibila la Sangeorgiu de Mures!

Imediat la ieșirea din Târgu Mureș spre Reghin, în Sângeorgiu de Mureș, un complex luxos răsare pe partea stângă a DN 15. Nici nu bănuiești că acesta este locul care deține secretul mitologicului "tinerețe fără bătrânețe", datorită apei pe care o are în administrare. Având cel mai mare conținut de iod din Transilvania (11,4 mg/l), este poate unul dintre motivele pentru care ungurii țin atât de mult la acest teritoriu, nu de alta, dar iodul este ionul longevității umane!

Nu știam nimic din toate acestea în pauza de prânz din a șasea zi a infotripului "Să redescoperim România", dar cert este că am mai adăugat pe o listă deja lungă un loc unde trebuie să revin. Doar n-o să ratez oportunitatea să fiu mereu tânără, nu-i așa?:D

strand apollo targu mures

miercuri, 13 februarie 2013

Cum m-am intors in Sibiu fara sa plec din Bucuresti

peisaj sibiu cu biserica evanghelicaÎntr-o zi banală, săptămâna trecută, am zărit poștașul, grăbit ca întotdeauna, din spatele ferestrei înghețate de frigul Făurarului. Presimțeam că va zăbovi câteva secunde și în fața căsuței mele poștale. Când am auzit că a părăsit scara blocului în care locuiesc, am zbughit-o din apartamentul călduros, am scos cu înfrigurare cheia care deschide cufărul cu facturi și reclame enervante și am pipăit interiorul rece al carcasei branduite cu numărul apartamentului meu. Era acolo! Vederea! Presimțirea se adeverise... Am tras-o repede din ascunzișul metalic și când am zărit imaginile prinse pe vecie pe chipul său de hârtie, m-am teleportat instantaneu înapoi în timp, în Ajunul Crăciunului, când cutreieram străduțele zgribulite și pustii ale Sibiului... Ah, dulce amintire, bine ai revenit la viață!

luni, 11 februarie 2013

Valea Argintilor: Poftiti la conacul cu bunatati!

placuta valea argintilorSingura pensiune construită în stil tradițional brănesc din zona Rucăr-Bran își întâmpină mereu prietenii cu zâmbete largi, tradiționalul "bun venit" cu pâine și sare și căldură în suflete și camere. Prietenii gazdelor sunt toți turiștii care trec pragul pensiunii "Valea Arginților" din satul Șimon, comuna Bran. 

(Prea) departe de tumultul orașelor, cuibărită între două dealuri pitorești, pensiunea este căminul unde și cel mai stresat citadin își va recăpăta bucuria de a trăi, reînvățând viețuirea simplă, reamintindu-și savoarea bucatelor tradiționale, degustate pe îndelete, și regăsindu-și liniștea pe care orașele demult au pierdut-o...

peisaj langa valea argintilor
"Valea Arginților" este locul unde se simt bine, deopotrivă, familiile cu unul sau mai mulți copii, orășenii "sechestrați" peste program la birou sau... bloggerii de turism care îmbină "utilul" cu "plăcutul" de fiecare dată când călătoresc.

În ultima categorie m-am încadrat și eu, în week-end-ul 1-3 februarie 2013, când la invitația J'Info Tours am descoperit un univers românesc, "condus" după regulile calitative din străinătate. Am dormit... bine, am mâncat... bine, m-am jucat... bine și voi reveni, cu siguranță, nu înainte de a vă chema și pe voi să trăiți autentic românește la Bran!

sâmbătă, 9 februarie 2013

Faceti cunostinta cu intunericul absolut!

Din păcate, nu vă pot arăta personajul principal al acestei povești, pentru că este... invizibil. V-aș fi putut arăta o poză complet neagră până la ultimul pixel și v-aș fi zis: "Acesta este!" Chiar dacă ați fi încercat să dibuiți ceva în imagine, n-ați fi reușit și asta pentru că v-ați fi uitat, de fapt, exact la el, la personajul principal, adică la ÎNTUNERICUL ABSOLUT! Știu, sună sumbru și... chiar este! Așa-zisul întuneric cu care orășenii sunt obișnuiți e mai mult lumină față de întunericul cu care s-au acomodat vietățile dintr-o peșteră. Pentru câteva secunde, care par minute prea lungi, puteți faceți și voi cunoștință cu EL, mărețul întuneric. Tot ce trebuie să faceți este să vă cumpărați un bilet (15 lei/adult) la Peștera Valea Cetății, situată la 1,5 km de cetatea Râșnovului. Ah, și să nu vă uitați acasă doza mare de curaj!

Intrarea în peșteră. Aici încă nu știi ce te așteaptă!
intrare in pestera valea cetatii

joi, 7 februarie 2013

Schitul Bran*: Ce priveliste ofera credinta!

Pe culmea Bălăban Balaban**, în bătaia aspră a vântului de început de februarie, o bisericuță se înalță semeață spre înaltul cerului. La picioarele ei se întinde satul Șimon, cu gospodării care se zgribulesc răsfirate pe dealurile încremenite sub respirația răcoroasă a iernii. În zare, în stânga, de-abia se zărește un colț din Munții Leaota. Soarele, deși anemic, are puterea să învie zăpada care copleșește culmite Leaotei. În dreapta, Piatra Craiului este înveșmântată într-o strălucire domolită de nori grei care apasă pe umerii crestați ai muntelui....

Atât de aproape de bisericuță par Bucegii, fastuoși cum îi știm, de parcă prind în mrejele lor crucea de pe creștetul lăcașului de cult. Un pic mai în spate stă Postăvaru, cumva retras, chinuindu-se, asemeni Pietrei Craiului, cu amenințarea unei furtuni. Iar departe, umilă în fața unor vecini atât de masivi, șede Măgura Codlei.

Acesta e peisajul care te întâmpină la Schitul Bran! Minunat, nu-i așa?

peisaj schitul bran

marți, 5 februarie 2013

Sunt mama! De urs!

Și nu-mi cunosc fiul! Și sunt sigură că o să fiu o mamă neglijentă, pentru că știu unde locuiește, dar nu știu dacă-l voi vedea vreodată. Știu și cum îl cheamă - Martinică -, iar având în vedere că sâmbătă, 2 februarie, când am trecut la câțiva centimetri de el, nu s-a arătat, e clar că-mi seamănă. Pe o vreme urâțică, în chip de vânt tăios, și eu aș fi preferat să fii fost leneșă! Din păcate, chiar și dacă o să facem cunoștință, n-o să-l pot strânge în brațe, n-o să poată să-mi vorbească, cred că nici nu m-ar recunoaște drept mamă adoptivă. Voi putea să-i asigur hrana, în fiecare lună, pentru doar 5 €, dar ce mamă e aia care nu-și vizitează fiul și consideră că prin aportul financiar se achită de "datoria" maternă? Dar chiar dacă eu n-o să fiu mama ideală, copilul meu cu blană nu va fi lăsat în voia sorții și mai sper că se va împrieteni cu "ruda" sa prin alianță - Ionică -, copilul lui Ionuț. 

Deja nu mai înțelegi nimic? Îți explic imediat: sâmbătă, mulțumită lui J'Info Tours, am adoptat simbolic un ursuleț de la Rezervația de la Zărnești, cea mai mare de acest gen din Europa! Având în vedere atrocitățile pe care au avut nenorocul să le trăiască omnivorele de aici, cred că și o mamă "doar cu numele" e mai bună decât dresorul cu bici!

diploma adoptie urs rezervatia de ursi zarnesti

diploma adoptie urs rezervatia de ursi zarnesti

vineri, 1 februarie 2013

Baile Felix, cea mai placuta surpriza pentru un roman

Deși nu este cea mai vestică stațiune balneară din țară (Băile Calacea sunt un pic mai aproape de Occident), Felix este, cu siguranță, cea mai occidentală din punctul de vedere al serviciilor oferite și al posibilităților de cazare și agrement. Este cea mai mare stațiune balneară cu regim permanent din România și ocupă poziția secundă, după litoral, la numărul de locuri de cazare. 

De Băile Felix mă legau doar două amintiri până am ajuns să le descopăr mai bine, în a cincea zi din infotripul "Să redescoperim România". Prima mea vizită pe teritoriul care poartă numele călugărului care a descoperit izvoarele termale de aici, în anul 1000, a fost acum mulți ani (nici nu mai știu câți) și a fost extrem de scurtă, la fel ca și cea de-a doua vizită. Prima dată, într-o vară, am savurat un mic dejun împreună cu părinții mei, la o terasă extra plină, iar noaptea o petrecuserăm la Băile 1 Mai, pentru că în Felix nu mai găsiserăm niciun loc liber! A doua oară, a fost în vacanța de 9 zile din 2012, când doar am trecut cu mașina pe DN 76/E 79 și m-am minunat de numărul impresionant de automobile și oameni care viermuiau în jurul stațiunii, o agitație care mi s-a părut mai dihai ca una clasică de pe Valea Prahovei. Nu-mi închipuiam atunci că o să revin, la două luni distanță, și o să mă îndrăgostesc de Băile Felix! Și că o să "blestem" faptul că trăiesc în București, ceea ce mă împiedică să-mi petrec week-end-urile aici!

panorama baile felix