Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 22 noiembrie 2013

Stand la masa cu nobilimea interbelica in vila unui general

--- Poveste relatată pe punte de mama mea, Gina Stănciulescu ---


       
Când am plecat în dimineaţa de 9 noiembrie 2013, împreună cu soţul meu, spre magnifica Vila Leonida din Buşteni, ştiam ce am putea vizita în zonă sau revedea, dar nimic nu ne-a pregătit pentru plăcuta surpriză culinară pe care aveam s-o trăim alături de câţiva bloggeri de turism şi gastronomie, prin strădania unei întregi echipe de profesionişti: restaurant La Cerdac, Plaiul Tălii Breaza, Casa de Vinuri Cotnari.

Pentru ca totul să fie ireproşabil, vremea s-a străduit şi ea să ne surprindă favorabil. Un week-end splendid, pe care mi-aş dori să-l pot reedita mereu.

gustari vila leonida busteni
După plăcuta surpriză pe care am avut-o chiar de la sosire şi de care am povestit AICI, a urmat primirea călduroasă a gazdelor, primire concretizată pentru început în delicatese culinare – toate produse naturale, obţinute de la animale crescute chiar de producători şi furajate natural (Plaiul Tălii Breaza), udate cu ţuică şi o super reuşită afinată. Toate acestea servite în grădina Vilei Leonida, pe un fundal muzical relaxant şi o vedere absolut fenomenală spre munţii Bucegi: canton Jepi, telecabină Buşteni, Crucea Eroilor de pe Caraiman, turnul de pe Coştila… o plimbare virtuală ‘’la minut’’, servită tot de gazdele noastre, pentru care le mulţumim.

terasa vila leonida busteni

În jurul orei 16, ne-am adunat cu toţii în restaurantul vilei – La Cerdac – acolo unde generalul Paul Leonida îşi delecta la rândul său invitaţii cu produse naturale; puteţi fi siguri de asta, doar vorbim de anii 1940! 

restaurant la cerdac vila leonida busteni restaurant la cerdac vila leonida busteni restaurant la cerdac vila leonida busteni

Noi am început răsfăţul cu antreuri pe cât de decorative, pe atât de deosebite: icre crap și mousse orange (somon, arpagic, brânză de capră), udate cu un vin sec "Fetească Albă" - gama Domenii 2011 a Casei de Vinuri Cotnari. De altfel, pe parcursul întregii cine, partenerul care a dat savoare deliciilor culinare preparate cu atâta măiestrie de bucătarii restaurantului La Cerdac a fost Casa de Vinuri Cotnari, prin somelierul său, domnul Ştefan Timofti – membru al Organizaţiei Somelierilor din România 2011. Am luat parte la o premieră: degustarea vinurilor Casei de Vinuri Cotnari vinificate în sec!, 2011 fiind anul când au început să producă acest soi, dulce şi demidulce vinificat în sec. 

Masa a continuat cu viţel uşor afumat cu jeleu de vin, la care recomandarea somelierului a fost "Fetească Neagră 2011" - crama Oprişor Caloian; apoi berbecuţ de Câmpulung furajat natural cu garnitură ardei copt, cartof la cuptor şi un sos de legume tinere, udat cu "Tămâioasă Românească alb 2011" - gama Colocviu şi Novac roşu sec 2009 Prince Ştirbey.

Îndemânarea bucătarilor restaurantului a mers mână în mână cu alegerea inspirată a fiecărui fel de vin corespunzător preparatelor alese, pentru a ieşi un regal pentru papilele gustative, exact ca doi parteneri de dans talentaţi şi experimentaţi.

Ultimul fel înaintea desertului a fost viţel charolaise de Câmpulung furajat natural (foarte, foarte fraged), cu ciuperci mănătărci tot de Câmpulung, cu o glazură - reţetă proprie a restaurantului La Cerdac, din care am reuşit să aflăm doar câteva ingrediente: miere mană + coriandru şi boabe muştar deshidratate; decorul pe cât de frumos, pe atât de gustos: sfeclă roşie şi ridiche neagră. Vinul? Pinot Noir 2000.

Desertul mult aşteptat a fost un adevărat deliciu: tort de ciocolată ‘’General Leonida’’, cu afine şi nuci caramelizate şi, bineînţeles, "Busuioacă de Bohotin rosé demisec".

cina vila leonida busteni


Pentru ca totul să iasă excepţional, trebuie să ai în vedere atât de multe aspecte, lucruri la care noi, degustătorii, nici nu ne gândeam. Mi s-a părut foarte interesant să aflu că farfuriile pe care s-au servit berbecuţul și viţelul charolaise au fost încălzite în prealabil, dar fiecare fel diferit: 80 grade, respectiv 45 grade.

Apoi domnul Timofti – somelierul Casei de Vinuri Cotnari - a făcut mai mult decât a alege inspirat felul vinului, ne-a povestit în ce fel de pahare se serveşte vinul, de ce e importantă alegerea corectă a paharelor, calitatea sticlei din care sunt confecţionate, povestea ‘’căniţei’’ care face parte din ‘’uniforma’’ unui somelier şi denumirea sa oficială ‘’tasse du vin’’, simbol de care se ajutau somelierii în degustarea vinului înaintea apariţiei paharelor din sticlă. 

Dacă credeaţi că totul s-a terminat odată cu servirea desertului, care tradiţional încheie o masă, vă înşelaţi! Domnul Timofti ne-a mai servit o surpriză, care pe mine m-a uimit atât de mult, incât efectiv m-a lăsat cu gura căscată. Nu mai participasem niciodată la o sabrare a unei sticle de şampanie!

Ieşind în curtea Vilei Leonida pentru finalul ‘’francez’’ al serii – degustarea brânzeturilor cu mucegai alături de struguri, mere, nuci – am asistat la un adevărat spectacol, reîntorcându-ne în timp, pe vremea lui Napoleon Bonaparte, pentru ‘’decapitarea’’ unei sticle de vin spumant Prosecco Valdo, sub iscusita îndemânare a somelierului. Această metodă specială şi spectaculoasă de deschidere a sticlei de şampanie se numeşte sabrare şi a fost patentată la începutul sec XIX de către trupele imperiale ale lui Bonaparte. Sabrarea presupune folosirea unei săbii sau a unui cuţit mai mare, care ATENŢIE! nu trebuie să fie ascuţit. Practic, sabrarea se face cu partea boantă, ‘’neascuţită’’. Pe mine, asistarea la acest spectacol m-a influenţat în mod categoric în aprecierea gustului vinului spumant. Decorul spectacolului: focul de tabără, Crucea Eroilor de pe Caraiman - o luminiţă îndepărtată în noaptea de noiembrie.

foc de tabara vila leonida busteni


Toate acestea ne-au însoţit visele şi ne-au făcut să avem un somn plăcut, odihnitor, atunci când ne-am retras în confortul camerei 104 a Vilei Leonida.

A doua zi, după un mare şi extrem de variat ‘’mic dejun’’ cu produse naturale, ca la bunica acasă, am savurat la final o dulceaţă naturală de fructe de pădure (apropo, se poate cumpăra pentru acasă de la restaurantul La Cerdac tot felul de produse producţie proprie), miere de albine de salcâm fără nicio intervenţie asupra ei (Doamne! era atât de... ’’curată’’, de fină, de nu te mai săturai de ea), suc din mere fără zahăr, provenite chiar din livada Vilei Leonida.

mic dejun vila leonida busteni


Amplasamentul atât de special al vilei și vremea extrem de frumoasă ne-au pus oarecum în încurcătură, neştiind ce să alegem din obiectivele turistice existente, urmarea firească după un mic dejun copios: o vizită la Babe şi Sfinx în Bucegi, un traseu spre Cascada Urlătoarea, o tură de aventură la Escapade Adventure Park Zamora, o vizită la casa memorială Cezar Petrescu sau la Vila Luminiş a lui George Enescu? Poate Muzeul Rezervaţiei Bucegi, Mănăstirea Caraiman sau Mănăstirea Sinaia cu cavoul lui Take Ionescu?! Peleşul sau Castelul Pelişor? 

Aşa cum e vorba ‘’orice e relativ în patria vinului’’ și ‘’gusturile nu se discută’’, tot aşa fiecare va alege într-o excursie ce i se potriveşte mai bine. Obiective turistice sunt o mulţime, ele abia aşteaptă să fie (re)descoperite, nu degeaba este România mereu surprinzătoare! Iar punctul de pornire sau al întoarcerii după o zi extenuantă după atâta vizitat poate fi... Vila Leonida din Bușteni.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!