Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 20 noiembrie 2013

Claudia (MeetSun.ro): "Nu va veti aminti niciodata o duminica in care ati dat cu aspiratorul si ati sters praful, dar cu siguranta una petrecuta la o salina, pe munte, la pescuit sau cu bicicleta are toate sansele sa devina memorabila"

Pe Claudia, cea care va răspunde astăzi întrebărilor adresate de România despre... România, am cunoscut-o într-o zi cu mari emoții, când a captivat toată audiența adunată la Finnish Cocktail & Club din Centrul Vechi al Bucureștiului cu poveștile și pozele ei de pe munte, cu concepția ei despre călătorit și, mai ales, cu pasiunea ei pentru flori, insistând să afle exact cum se numește fiecare plantă pe care o întâlnește în drumurile sale. Și... a aflat! Acum, Claudia se află departe de țară, în Canada, la Montreal, dar continuă să ne încânte pe blogul său.

Haideți s-o cunoaștem mai bine, este o româncă pe cinste, care ne onorează și în străinătate!

Sunt Claudia și am un blog personal, MeetSun.ro, pe care tot scriu din 2008. În 2009, am început să merg la munte și cum după fiecare tură scriam un jurnal, au început să se adune. Apoi, am învățat să merg pe bicicletă, să schiez și cum week-end-urile state acasă au fost tot mai rare, din toate astea s-a conturat un blog (aproape) de călătorii. Eu n-aș afirma că-mi place să călătoresc, ci mai degrabă că-mi place să plec de-acasă. Apoi, călătoria se compune singură din modul cum observ lumea din jurul meu. 

Iubesc România cu bune și rele, am apucat să o cunosc cât să afirm că are mult mai multe de oferit decât se crede sau se spune. După ani de mers în concedii prin diferite destinații exotice, am ajuns la concluzia că nu e important ce vezi, ci cum rezonezi la ceea ce vezi. Dacă la finalul unei zile simți doar oboseală și nu exaltare, atunci undeva ai greșit ca turist.

meetsun parang

1. Caracterizează-mă într-un singur cuvânt, maxim două.

Contraste și Naturalețe.

Desigur, sunt multe cuvinte care pot descrie o țară ca România, dar ceea ce intrigă sunt contrastele întâlnite la tot pasul. Pe de altă parte, avem încă o naturalețe a peisajului și a oamenilor care prin alte părți ale Europei s-au cam pierdut.


2. Dacă mâine ai putea pleca oriunde în teritoriul meu, care ar fi destinația unde n-ai fost niciodată, dar ți-ai dori să ajungi?

În Maramureș. Planificasem la un moment dat un concediu într-acolo, dar n-a fost să fie și-am rămas cu această dorință la care se tot adaugă în timp tot mai multe elemente: ce anume să văd, cu cine să merg, să fie și bicicletă, să fie și munte, să stau cel puțin o săptămână.


3. Care este locul tău preferat din "casa" mea, indiferent că este restaurant/ hotel/ munte/ mare/ obiectiv turistic? Care este locul pe care nu-l agreezi deloc?

Preferat? Carpații. Nu pot să-ți spun un masiv anume, un loc anume, când mă gândesc la Carpați îmi e la fel de drag și Făgărașul, precum Cozia sau Bucegii, sau Ciucașul, Piatra Craiului, Parângul. Așa că locul meu preferat e oriunde acolo unde priveliștea are stâncă și brad și flori de munte, indiferent că e la poale de munte, la jumătatea urcușului sau sus pe creastă.

meetsun bucegi


Nu pot spune că am locuri pe care nu le agreez, dar sunt locuri care mă întristează. Pe lângă Grădina Botanică din București – simbol al nepăsării și Grădina Zoologică din București – cel mai trist zoo pe care l-am vizitat vreodată, o să-ți dau și un răspuns generic: periferia orașelor și a zonelor turistice. Românul are prostul obicei de a-și arunca gunoiul peste gard după ce-și mătură curtea și cumva chestia asta se regăsește la toate nivelurile de la simpla gospodărie a omului de la țară, de la orășanul care aruncă pe geam până la edilii localităților care aranjează doar zona centrală, astfel că de multe ori intrarea și ieșirea dintr-un oraș sunt garnisite cu terenuri virane pe care tronează mormane de gunoaie și moloz. Nu-i deloc plăcut pentru o primă impresie sau o ultimă imagine.

Aceeași soartă o au și zonele și popasurile turistice unde e suficient să dai o privire înafara spațiului amenajat ca să nu-ți mai placă ce vezi. 



4. Care este mijlocul preferat de transport prin ograda mea?

Bicicleta. România e o țară a detaliului, unde la tot pasul poți vedea ceva interesant. Mi-aș dori să o colind pe două roți mult mai mult decât am făcut-o, abia am prins gustul, de fapt microbul. Chiar dacă mergi cu mașina sau cu trenul până la o bază de unde să faci trasee, bicicleta îți oferă cu adevărat o cunoaștere a zonei. 

meetsun statuie decebal bicicleta


Drumurile nu sunt grozave, șoferii pot fi agasanți, dar avantajele sunt mult prea multe: poți opri oriunde pe marginea drumului, pe poduri, poți face popasuri în locuri inedite ce nici nu se văd din viteza mașinii, stai de vorbă cu oamenii etc. Altfel se văd lucrurile când le parcurgi la viteza potrivită și am scris mai multe în mini-jurnalul Bike-Concediu prin Banat.

E drept că nu avem trasee dedicate bicicletei, dar încă avem foarte multă libertate de mișcare și zone de explorat. E suficient să alegi o zonă de deal și să mergi prin sate, să urmezi drumurile forestiere spre păduri sau cele printre ogoare sau vii sau livezi. Pentru iubitorii de mtb sunt trasee în zona montană cu duiumul, în Carpații de curbură mai ales, totul e să intri în ritm și să mergi constant cu bicicleta că apoi nu te mai poți lăsa.

Eu consider mașina un rău necesar, trenul un mod meditativ de a călători (măcar o dată pe an), iar bicicleta modul perfect de a cunoaște locurile prin care treci, de a lua pulsul lor, de a intra în atmosferă.


5. Mare sau munte?

Mare - o dată pe an, munte pe cât posibil în rest.


6. Care este “CEL MAI FRUMOS ORAS” al meu, după părerea ta și de ce?

Brașovul. E greu de spus, mai ales pentru că nu am văzut încă Iașul, Timișoara, Clujul, dar știi cum e, o dată ce-ți intră în suflet ceva, greu mai poate fi detronat. Pentru zona veche, pentru peisajul montan ce-l înconjoară, pentru căldura pe care am găsit-o acolo. E orașul unde pur și simplu m-aș duce într-o duminică ploioasă doar pentru o plimbare sub umbrelă și o cafea, dar evident aș lua trenul din București. Și o carte bună în caz că are întârziere

meetsun brasov strada sforii


Bucureștiul? Veșnic detestat, prea puțin descoperit, prea puțin iubit, dar totuși greu de părăsit.


7. Dacă ar fi să alegi un singur simbol care să mă reprezinte, ce ai alege?

salvati rosia montana
sursa foto
După atâtea săptămâni de proteste legate de Roșia Montană: frunza aceea jumătate verde, jumătate roșie. Excluzând mesajul strict legat de proteste, ca simbol reprezintă perfect contrastele de care vorbeam la început; verde versus roșu e un fel de bun versus rău: avem un peisaj variat și pitoresc, dar avem multe gunoaie și risipă, avem locuri cu potențial turistic și valoare de patrimoniu, dar ori le lăsam în ruină ori le transformăm în bâlci, avem valori tradiționale, dar nu și încredere în potențialul lor. ”Roșul” ne trage în jos, iar noi trebuie să prețuim partea verde și s-o recâștigăm.

Nu cred în simbolul creat de Ministerul Turismului cu frunza aceea inocentă și mesajul de grădină carpatică. Mai degrabă cred într-un copac pe o culme de munte, strâmbat de vânturile puternice, dar totuși acolo, rezistând, dând peisajului o amprentă, o forță, o identitate.


8. M-ai recomanda turiștilor străini ca destinație de vacanță?

Cu siguranță da și, evident, unui anume tip de turist, celui care vrea să descopere. Cineva care vine dintr-o țară mult mai civilizată regăsește în România imagini arhaice care au dispărut de mult în țara lui de origine și care se mai regăsesc sub formă de muzee sau zone bine conservate. La noi viața rurală e cât se poate de autentică, nu e muzeu și chiar dacă noi românii suntem obișnuiți cu ea și, uneori, în mod eronat rușinați de ea, pentru un străin poate fi o experiență de neuitat. Așa că trebuie invitați la noi, puși la masa de lemn, cu strachină dinainte, cu lingură de lemn sau aluminiu, nicidecum farfurii și tacâmuri de la Ikea.

Străinii au o toleranță destul de mare când vine vorba de oameni și culturi și o obișnuință de a lua lucrurile așa cum sunt. Noi, românii, credem că ei ne vor judeca, dar de fapt nu e așa, dimpotrivă, străinii ne vor prețui pentru naturalețea locurilor și a oamenilor. Nu trebuie să le ascundem, dar nici să facem bâlci, paradă, ci doar să fim noi înșine. Mai multă încredere în a arăta cine suntem, asta ne lipsește.


9. Recomandă 3 bloguri de turism, care includ și turismul pe meleaguri mioritice, în afară de hailabord.ro.

Am urmărit blogurile recomandate în celelalte interviuri și am încercat pe cât posibil să nu suprapun informația, ci să completez colecția. Așadar, recomand Bandă Roșie și Mecanturist ca bloguri colective în care se regăsesc multe locuri frumoase din România numai bune de descoperit alături de o gașcă mare de prieteni și Plecat de acasă pentru extraordinara varietate de locuri vizitate, multe inedite (ca și cele de pe Hai la Bord), fiind o adevărată sursă de inspirație pentru când te întrebi ”încotro?”.


10. Transmite un mesaj turiștilor români care mă vizitează.

Încercați să cunoașteți România mai de-aproape cât încă e naturală, sălbatică, lăsați mașina cât mai departe de locurile frumoase și îngăduiți-vă răbdarea mersului pe jos, nu lăsați gunoaie nici măcar acolo unde e deja un morman. Vor veni vremuri când se va ajunge cu mașina peste tot, inclusiv pe vârf de munte, dar farmecul descoperirii va fi pierdut pentru totdeauna.

Încercați să nu stați week-end-urile acasă, nu vă veți aminti niciodată o duminică în care ați dat cu aspiratorul și ați șters praful, dar cu siguranță una petrecută la o salină, pe munte, la pescuit sau cu bicicleta are toate șansele să devină memorabilă.

11. Ți-e dor de mine?

Cum momentan locuiesc în Montreal, da, chiar mi-e dor de România. Mai mult de România rurală decât de cea urbană, mai mult de munte decât de câmpie. De România oamenilor nu mai zic. Se spune că abia după ce pleci prețuiești cum se cuvine ce lași acasă; la mine nu e așa, prețuiam și înainte la fel de mult frumusețile țării și-mi mulțumesc pentru fiecare week-end pe care nu l-am stat acasă. Oricum, starea depărtării de țară e una subiectivă și nu o poți bănui de dinainte, de aceea mă cam irită cei ce-și dau cu părerea despre cum e „afară” luând de bun totul doar pentru că e „afară”, că așa au văzut ei într-un concediu de zece zile.

Ca o concluzie de final, mai avem mult de lucru în România, dar toate sunt legate de noi oamenii și de mentalitate. Un turist primit un drag și surprins cu lucruri autentice va uita de drumurile proaste și va vrea să mai ajungă și altădată.


---

"România întreabă, bloggerii răspund" este o inițiativă marca HailaBord, prin care încerc să promovez, încă o dată,  ideea de a călători prin România și frumusețea unei asemenea excursii, totodată prezentându-vă câțiva dintre bloggerii de turism, oameni minunați de la care mă inspir de multe ori și pe care îi citesc mereu cu drag. Timp de câteva luni, în fiecare zi de miercuri, un alt blogger va răspunde acelorași 10 întrebări adresate de cine altcineva, dacă nu chiar de... România? Sunt sigură că dacă ar avea ocazia, ar pune chiar și mai multe întrebări, ca să afle ce face bine și unde/cum ar trebui să se schimbe.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!