Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 4 octombrie 2013

Muzeul ca un reality show

casa muzeul satului bucovineanDe când mă știu am fost o orășeancă. Convinsă! Aș fi preferat oricând o vacanță la oraș în detrimentul uneia la "gura vacii", "la țară". Cauza acestei atitudini a fost, cu siguranță, lipsa copilăriei "la țară", neavând bunici cu casă la curte, cine știe în ce sat răspândit pe coclauri. Bunicii mei erau la oraș (București și Brașov), prin urmare n-am muls niciodată o vacă și nici n-am cules via. Pentru o țară ca România, n-am fost o norocoasă; pentru străinătate, am avut o copilărie... normală.

Cu trecerea anilor, însă, m-am apropiat mai mult de natură. Acum prefer o ieșire la munte (și pe munte) în locul unui citybreak. Totuși, dragostea pentru tradițional nu m-a acaparat încă. Îmi place să zac pe o pajiște adulmecând prospețimea ierbii, dar nu mă dau în vânt să văd o stână, să beau lapte direct de la ugerul vacii, nu cumpăr artizanat sau oale realizate manual, muzica populară mă cam irită (în special versurile) și nici pașii de dans nu mi-au ieșit niciodată, nu vreau să dorm în fân sau să mă plimb cu căruța, mănânc mămăligă cu ceapă, dar urăsc să respect tradițiile de sărbători importante, deși mă bucur că unele se mai păstrează și pot, eventual, să le admir.

De ce tot acest preambul?  Pentru că în ciuda acestei "antipatii" pentru tot ce înseamnă "viața la țară", singurul loc pe care-l recomand oricărui turist venit în București este Muzeul Satului, cel din Sibiu mi-a plăcut la nebunie, nici cel din Timișoara nu mi-a displăcut, iar în iulie 2013 am ținut morțiș să ajung la Muzeul Satului Bucovinean, din Suceava, vizită care m-a impresionat mai mult decât mă așteptam.

Nu mai țin minte unde am vizionat o înregistrare precum cea care urmează mai jos, dar deși evocând un eveniment trist, m-a făcut să-mi doresc foarte mult să asist la o... înmormântare! Nu, nu sunt o excentrică din fire, dar și înmormântarea era simulată. Niște bocitoare personificate de niște manechine își deplângeau mortul, care nici el nu era mort, în mijlocul unei odăi sătești, o tânguire care nu putea să nu te atingă, chiar dacă scena era regizată și vocile răzbăteau dintr-un difuzor. 

Am aflat rapid că înmormântarea are loc zilnic între orele 10-18 (din octombrie până-n aprilie, se pare, doar în timpul săptămânii), tocmai la Suceava, și în loc de pomană, trebuie să scot din buzunar 6 lei și 5 lei taxă foto (deh, v-am zis că e atipic!). Ca să mai reduc din suspans (dacă nu v-ați prins încă), înmormântarea era pusă în scenă la Muzeul Satului Bucovinean și, trebuie să recunosc, mă gândeam că eu nu trebuie să ratez un asemenea spectacol. Casierița m-a avertizat imediat cum mi-a dat biletul să nu mă sperii când intru în casa cu ștergar negru, eu am zâmbit larg (ciudat răspuns!) și m-am abținut să-i răspund că eu de-abia aștept să intru acolo! Și... am intrat...



casa cacica muzeul satului bucovinean suceava
inmormantare muzeul satului bucovinean suceava

Capacul de sicriu care te "întâmpină" de la intrare, colacii pe masă, picioarele legate ale mortului și bocitul, acel glas sfâșietor, care, deși nu sunt eu fanul tradiționalului, simt că are un farmec aparte, izvorât din sufletul de român, o emoție pe care, cred eu, n-o poate înțelege un străin, oricât s-ar strădui. Entuziasmul mi s-a risipit brusc când am intrat în Casa Cacica, care deși era doar un obiectiv de muzeu, reușea să-ți aducă durerea în suflet și să te cutremure. Cred că oricine intră aici își aduce aminte de oamenii dragi pe care i-a pierdut și mai că varsă o lacrimă pentru defunctul-manechin.

"Casa morții" este printre primele în care ai ocazia să intri și deși eu aș fi lăsat-o spre finalul unui tur obișnuit al muzeului (așa cum moartea este ultimul capitol al vieții), apreciez ideea muzeografilor de a o amplasa la început, în așa fel încât, atunci când părăsești universul sătesc bucovinean să ai zâmbetul pe buze, nu întristare, amărăciune, jale. Ce se întâmplă la finalul plimbării? Ajungi într-o casă unde are loc o... nuntă. Mirii sunt binecuvântați de un colăcer, cel care prin versuri atent alese, cere iertare în numele tinerilor părinților, cei care în prealabil au fost de acord cu această comuniune (altfel nunta n-ar fi privită cu ochi buni), apoi toată lumea se pune pe dansat și petrecut. Ultima parte a acestui ritual este, bineînțeles, imaginată de fiecare privitor în parte, manechinele nemișcându-se de la locul lor, rămânând indiferente la veselia care s-a iscat în jurul lor. 




manechin muzeul satului bucovinean
nunta muzeul satului bucovinean

Vis-a-vis de locul fericitului eveniment se află o biserică din lemn, animată și ea de glasuri înduioșătoare și de o vietate la fel de tulburătoare - un motan.



biserica muzeul satului bucovinean suceava

pisica muzeul satului bucovinean suceava


Printre flori și iarbă verde, am intrat și în Gospodăria Straja unde o altă voce suavă își cânta bucuria venirii pe lume a copilului. Un cântec de leagăn emoționant, din care răzbătea grija pentru cel mic și o oarecare amărăciune pentru greutățile care vor urma...



nasterea muzeul satului bucovinean suceava


O vizită la Muzeul Satului Bucovinean rivalizează cu orice reality show de mare succes de la TV. Cel puțin, timpul petrecut aici este de calitate, plin de învățăminte și pentru o "orășeancă", ca mine, este poate unul dintre puținele locuri unde acest univers își dorește să-i fie accesibil. M-am simțit extraordinar de bine aici, chiar dacă nu mă văd trăind într-o casă precum cele expuse, chiar dacă nu mă văd respectând tradițiile așa cum cere cutuma societății, chiar dacă nu-mi e locul în această lume conservatoare... Ca muzeu, am apreciat oferta turistică inedită (momentele importante ale vieții, recreate), atenția la detalii (de exemplu, noroiul împroșcat pe pereții atelierului de olărit), taxa decentă de vizitare și fotografiere și, în general, starea muzeului, mic, dar îngrijit. Ah, și am fost foarte încântată să văd CEL MAI MARE OU TRADIȚIONAL de PAȘTE din LUME, așezat chiar la intrarea în muzeu. Are 7,25 m înălțime, 4,60 m diametru și cântărește 1800 kg!


atelier muzeul satului bucovinean suceava
casa campulung moldovenesc muzeul satului bucovinean
casa dorna candreni muzeul satului bucovinean
casa muzeul satului bucovinean
casa muzeul satului bucovinean
cel mai mare ou din lume suceava
crasma muzeul satului bucovinean suceava
crasma muzeul satului bucovinean suceava
floare muzeul satului bucovinean suceava


Cum ajungi?

Foarte simplu. În centrul Sucevei, între Curtea Domnească (în iulie 2013 era în renovare) și Palatul Justiției se întinde Bulevardul Ștefan cel Mare. Mergând pe el, în dreptul unui semafor, vei găsi indicator spre biserica monument Unesco Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și spre cetatea Suceava. Urmându-l până aproape de capătul său, pe stânga, vei zări muzeul, vis-a-vis de o parcare mare. Circa 2 km sunt de parcurs de la bulevard până la muzeu, trecând pe lângă un cimitir și biserica mai înainte amintită. Vezi și "Locația", din subsolul articolului.

 __________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!