Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Cazinoul din Constanta: Povestea a ceea ce a fost odata

Un pic de fard, o mână trecută prin păr, șuvița "domesticită"... "Sunt gata", își spune domnișoara, privindu-se  în oglindă, fără nicio fărâmă de modestie.

Coboară în lobby-ul hotelului luxos, de pe faleza mării, pentru a schimba doar perspectiva, nu și peisajul. În fața hotelului o așteaptă el, partenerul său elegant din această seară, care îi zâmbește timid și îi oferă brațul său protector. Amândoi se urcă în automobilul la fel de pretențios. Călătoria va dura doar câteva minute și îi va duce într-un loc la fel de fițos, tot la malul mării. Dar acel loc este diferit. Aici își vor făuri cele mai dragi amintiri, clipele de care își vor aminti cu plăcere la bătrânețe, despre care vor povesti nepoților care sigur nu vor ști să aprecieze un atu, o carte bună, un martini sorbit în isonul valurilor și a rafalelor de "ura!", "bravo!", "încă un rând!".

cazino constanta august 2013

Domnișoara privește pe geam și zărește lumini sclipind în noapte și aude agitația. Lume pestriță și fandosită se îndreaptă spre aceeași destinație. Râd larg, în anticipația distracției. 

Șoferul oprește în rând cu alte automobile, își pune, scurt, mâna la cozoroc, le zâmbește ștrengărește pasagerilor săi și le urează "Noroc!".

Ieșită în răcoarea serii și parfumul sărat al mării, la braț cu domnul "de catifea", pornește agale spre intrare. Câteva scări o mai despart de universul unde zarurile fac legea și pariurile distrug vieți. Ea doar se va juca, banii sunt suficienți, grijile lipsesc. 

Domnișoara își ridică un pic rochia sclipitoare și foșnitoare, pentru a urca treptele. Apoi ușa se deschide și valuri de muzică, fum și conversații se revarsă ca un tsunami direct în venele sale. "Ah! Asta-i plăcerea supremă!". La garderobă zăbovește puțin, nu mai are răbdare. Cărțile o cheamă, ruleta se învârte, băuturile se încălzesc...

O zbughește în sus pe scara maiestuoasă, de însoțitor a și uitat, se trântește pe un scaun pufos, tapisat în roșu, dă să mizeze pe o sumă oarecare, când își dă seama că a uitat să schimbe bănetul cu jetoane. "Jocul mi-a luat deja mințile și nici n-a început!". Râde în sinea ei... Dă să se ridice, dar o mână caldă o oprește, așezându-i-se pe umărul drept. El îi zâmbește și îi oferă o băutură spumantă. Din buzunarul costumului scoate câteva jetoane și i le întinde. Ea le ia cu poftă, repede, și le pune pe toate pe roșu. "Ce-o fi, o fi. Nu-mi pasă!". Pariurile s-au încheiat, crupierul dă drumul la bilă, care sare veselă din culoare în culoare, din număr în număr... Fata noastră își ține pumnii strânși, nu scapă din priviri bila... și... și... se... va... opri... pe...

--- 

Acum, priviți fotografiile de mai jos și imaginați-vă ce am descris mai înainte:

cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
interior cazino constanta august 2013
marea neagra vedere din cazino constanta

---

Cazinoul din Constanța a fost inaugurat în 1910, dată care se poate vedea și astăzi inscripționată pe pereții sălilor de bal. În timpul celui de-al doilea război mondial, transformat în spital, a fost afectat de bombardamente. În regimul comunist a funcționat exclusiv ca restaurant, din anii '80 fiind închis pentru lucrări de restaurare, ultimele întreprinse până acum. Din 1989, a continuat să funcționeze ca restaurant, în anii 2000 a intrat sub administrarea Primăriei Constanța. În 2007 ar fi trebuit concesionat pe 49 de ani unei firme, care apoi a renunțat la înțelegere. De atunci, minunatul cazino de altădată se degradează pe zi ce trece, nefiind deschis circuitului turistic.

Duminică, 18 august 2013, am avut plăcerea (și groaza în același timp) de a păși pe urmele domnișoarei din povestea de mai sus. A fost prima dată când am reușit să găsesc ușa deschisă și, în fața ei, doi paznici extrem de amabili, care mi-au îngăduit accesul. Am avut noroc să fiu la momentul potrivit (când tocmai ieșea pe ușă un grup și mi-a încolțit ideea că pot să le urmez exemplu), cu omul potrivit (Ionuț, care a negociat intrarea noastră). Paznicii ne-au îndemnat să "luăm câte cadre vrem" și ne-au atras atenția asupra locurilor unde să nu zăbovim prea mult, pe bună dreptate. Igrasie, geamuri sparte, porumbei pentru care cazinoul este "acasă", mochetă veche, mizerie, tavanuri ce stau să cadă... Dar în ciuda primei impresii, frumusețea nu a plecat niciodată de acolo. Este un loc care trezește, instant, emoții și de care nu ai cum să nu te îndrăgostești, chiar și în starea actuală. 

Dacă nu aveți ocazia unei astfel de întâlniri cu preafrumosul cazino, vă recomand să urmăriți filmul "Frații Bloom" (2008, cu Mark Ruffalo, Adrien Brody, Rachel Weisz), unde ultimele scene sunt filmate chiar în interiorul cazinoului nostru. Pentru mine, a fost cu atât mai emoționant să pătrund în incinta odată luxoasă având în vedere că vizionasem filmul și am recunoscut imediat sala cu scenă unde s-au petrecut ultimele momente de acțiune hollywoodiană.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!