Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 24 septembrie 2013

Biserica unica in Europa pe care o descoperi in 2 ore sau in... 5 minute

În Bucovina de Sud, nordul extrem al Moldovei românești, este un ținut calm și binecuvântat de Dumnezeu, îmbelșugat când cu dealuri arămii, prea răsfățate de soare, când cu dealuri încă crude. Aici, o liniște profundă se contopește cu pajiștele întinse, sclavele unui soare prea dogoritor, caii și vacile duduie de sănătate printre fânețe "coapte" și culturi roditoare, într-un loc pașnic, ce îndeamnă la meditație, loc desăvârșit de comuniunea dintre români și ucrainieni.

Într-un astfel de loc paradiziac apare, în 1802, o biserică, ca niciuna alta în România, și chiar Europa. Ctitorul ortodox Vasile Curt ridică, la subrațul unui deal, o bisericuță de lemn. În fața acesteia, însă, datorită norei sale catolice, ridică o minune. O clopotniță impunătoare cu un zid pe post de scut, protejată de 13 statui care, și la 211 ani distanță, au rămas la fel de emoționante ca la momentul creării lor. Cele 13 statui îi reprezintă pe cei 12 Sfinți Apostoli, așezați de o parte și de alta a Mântuitorului Iisus Hristos.

Neobișnuită decorație în preajma unei biserici ortodoxe! Într-atât de neobișnuită încât nici în toată Europa nu se mai întâlnește! Culmea, însă, punem pariu că nici nu știai de existența ei?

biserica hiliseu crisan statui apostoli

Până la începutul acestei veri, nici eu n-aveam habar de acest edificiu important și probabil n-aș fi aflat curând, dacă n-aș fi ascultat la momentul potrivit acest reportaj de la Radio România Actualități. A fost de-ajuns să aud doar "unică în Europa", "puțin cunoscută" și "statui originale" ca să dau iama pe internet, să o văd în fotografii. Mi s-a părut atât de interesantă încât a reușit să devanseze pe lista de priorități multe alte obiective frumoase din România și să mă determine să nu mi-o mai scot din cap până n-aș fi ajuns la ea, de preferință cât mai curând.

Vara lui 2013 m-a purtat în nordul României, singurul colțișor de Românie unde la finalul lui Cuptor se mai poate respira. Mă gândeam să ajung și în nordul județului Botoșani, undeva la marginea țării, acolo unde bisericuța mă aștepta. Dar era atât de departe de tot traseul planificat inițial, încât deja o amânasem în mintea mea pentru o altă dată. Totuși, renunțând la o zi de munte și reconfigurând excursia pentru a revedea un oraș tare drag (Suceava) și pentru a face cunoștință cu două orașe în care nu mai fusesem niciodată (și tare mi-era ciudă: Siret și Dorohoi), ocazie în care aveam de gând să descopăr noi sinagogi, iaca ideea de a poposi și la minunăția unicat nu mai părea așa de îndepărtată.

Dar cum îi șade bine unui navigator de la bord, nu se putea ca aici să nu scăpăm de o aventură în toată regula sau să ajungem (prea) direct. Eu îți recomand să o vezi (pentru că sigur vei dori asta :D) pornind din Dorohoi, pe DJ 291 C (un drum în stare foarte bună!), iar când dă să cotească dreapta, în localitatea Iezer, să mergi înainte pe DC 78, spre Hilișeu Horia. Drumul, deși comunal, este excelent, primarii din zonă își merită funcția :) Tot mergând înainte, la capătul localității, înainte să se facă dreapta spre Hilișeu-Horia (cam mulți Hilișei în zonă, ai grijă să nu te încurci în ei) vei întâlni indicatoarele următoare.

indicator biserica hiliseu crisan
indicator biserica hiliseu crisan
Dacă vremea este frumoasă, privind în zare, la 800 m s-ar putea să zărești biserica. Chinuie-te să o vezi, pentru că altfel, mergând pe un drum de țară n-o vei mai zări și riști s-o ratezi. Din păcate, nu-ți pot oferi un punct de reper, dar, în vârf de deal, trebuie să faci stânga, urcând o culme și apoi o vezi. Dacă de pe drumul inițial dai să cobori, nu e bine, trebuie să te întorci. Asta e varianta ideală în care s-ar putea să nu-ți ia mai mult de 5 minute s-o găsești. Din păcate, se deschide doar de două ori pe an (la hram și la sfințire), așa că nu te aștepta să găsești pe cineva prin preajmă sau s-o poți admira și din interior.

Acum, varianta noastră, a mea și a lui Ionuț :D

Noi am venit dinspre Siret, unde până la Dersca am avut parte de asfalt "condimentat" cu alunecări de teren. Mi-nu-nat! :) Din Dersca, însă, a început distracția, pe DC 77, unde până în Hilișeu-Crișan, ne-am dat seama cât de departe suntem de casă... Un drum relativ acceptabil (forestier, gen :D), foarte pitoresc, într-o pădure unde n-aveai semnal gsm și unde, vă asigur, poți scăpa ușor de un cadavru! Pustietate și natură pură... Apoi am pătruns într-o altă lume, la țară, la fel de liniștită, desprinsă parcă din romanele lui Slavici. Căutam deja din priviri biserica, dar ea era atât de bine ascunsă, încât ne-a luat circa două ore s-o găsim (!), cu tot cu neajutorul gps-ului și buna credință a localnicilor. Nu-mi pare rău acum, pentru că am avut răgazul să savurez Bucovina cât să mă satur (dar nu m-am săturat, evident!). 

peisaj bucovina august 2013

peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013
peisaj bucovina august 2013

Nu găsisem pe nimeni pe ulița unde aterizasem, un Logan cu numere de București printre case mici și modeste... Am ieșit la drumul care părea mai principal, unde ne-a șocat asfaltul, nu înainte de a opri o fetiță s-o întrebăm de biserică. Din păcate, nu ne-am înțeles, vorbea doar rusa. La drumul asfaltat (DC 78) am dat de o familie, care ne-a întrebat dacă vrem să vedem biserica nouă sau veche, noi i-am zis că vrem să vedem una de piatră, dar doar zidul și clopotnița s-ar fi încadrat, biserica fiind, însă, din lemn. În fine, păreau să știe ce voiam să vedem și ne-au explicat cum să ajungem "mai repede", ca să nu mai traversăm tot satul. Explicațiile însă s-au evaporat rapid când, hoinărind pe dealuri, dai de zeci de cărări identice. Care mai e prima la dreaptă? :)

O căsuță ascunsă de pomi și o bătrânică în grădină, care și ea știa ce căutam, dar care, deși părea să ne dea informații utile, nu ne-a adus mai aproape de destinație. Apoi cărările au dispărut și am ajuns într-o pajiște, unde tot o singură căsuță la umbra arborilor am găsit, cu un nene care și el știa unde e biserica, doar că tot n-am nimerit la dânsa! Culmea, era primul loc din România unde localnicii știau să-ți dea indicații și știau ce obiectiv vrei să vizitezi în zona lor, dar la care nu reușeam să ajungem! Gps-ul, în afară unui câmp întins, era mut... Dar pe bâjbâite și diferite ratări, cu aportul semnificativ a lui Ionuț, am găsit-o! Evrica!

Am mers pe un deal cu vegetație țepoasă, de-mi intrau vreascuri prin papuci, apoi m-am strecurat printr-un lan de porumb, cât am reușit să nu distrug chiar de tot recolta, și... am privit-o. Nu de foarte aproape, cum mi-aș fi dorit, dar totuși... Încă o reușită pentru echipa HailaBord! :D

M-au impresionat statuile, care arătau extraordinar de bine, având în vedere că n-au fost niciodată reabilitate, așadar am ținut morțiș să le surprind pe toate în poze, căci cine știe cât vor mai rezista! Eu sper... cât mai mult. 

statui biserica hiliseu crisan

statui biserica hiliseu crisan


Dacă aveți ocazia, vă rog să mergeți și în acest capăt de Românie și să o salutați pe această interesantă bisericuță. Este atât de ignorată de turiști încât îmi vine să urlu de supărare! Sper, însă, că am reușit să contribui la o viață mai bună pentru dânsa, dacă nu printr-o renovare, măcar prin aducerea mai multor oameni buni alături de ea. Vă asigur că merită să bateți atâta drum pentru ea și ar fi păcat să n-o faceți!

biserica hiliseu crisan


biserica hiliseu crisan

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!