Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 1 august 2013

Sa cunoastem castelul care poate fi vizitat doar o singura data pe an

Nedorind să fiu acuzată de ipocrizie, spun de la bun început că acesta nu este cel mai frumos castel pe care-l puteți vedea în România. Dar fiindcă este cel mai important monument baroc din Transilvania, zic unii, și cel mai frumos castel din Transilvania, susțin alții (1, 2), merită să bați circa 400 km* ca să-l vezi în singura zi din an când poate fi vizitat. În 2013, 20 iulie a fost ziua norocoasă. Și ca un făcut, am fost și eu acolo! :)

castel gornesti iulie 2013

Îmi aduc aminte și astăzi data de 4 ianuarie 2007, o zi atipică de iarnă, fără zăpadă și destul de călduroasă, când am poposit alături de părinții mei în fața porții unui castel. În planul nostru zilnic de obiective musai de vizitat era deja al nu știu câtelea, le pierdusem deja numărul și nici prea mare chef de activități turistice nu mai aveam. Dar aici totul urma să se schimbe. Chiar de la poartă am sesizat că în interior funcționa un preventoriu TBC și tata imediat ne-a pus în gardă (pe mine și pe mama) să nu ne apropiem prea mult pentru că, cine știe, putem lua vreun virus. Dar ce pasionat de călătorii ascultă de asemenea argumente raționale când în fața lui se ridică o minunăție de castel, care-l atrage ca un magnet? 

Era o liniște suspectă și nici vântul nu se auzea jucându-se printre frunzele copacilor. De la poartă până la intrarea efectivă în castel aveam doar un singur hop de trecut - un pod. Se vedea clar că edificiul se află în mijlocul unui parc, dar prin el nu zburda picior de om, de ziceai că ai pătruns direct într-un tablou. Totul static, prins într-o nemișcare veșnică.

Dar nu apucăm să pășim pe pod că deodată niște dulăi fioroși se fac auziți. Am făcut rapid cale-ntoarsă la mașina care ne aștepta la poartă și duși am fost! Din cauza incapacității de a-l vizita la acea vreme, castelul a ajuns să mă obsedeze. Mă încurajam des: "Vei ajunge să-l vezi. Sigur! Nu-ți pierde speranța". Visam la castelul Gornești, din județul Mureș.

Jumătate de an mai târziu, pe 7 iulie 2007, tot nu apucasem să-l văd, dar m-am consolat să admir cel mai mare castel baroc din Ungaria, Gödöllő, la câțiva km de Budapesta, fratele mai mare al Gorneștiului. Seamănă aproape leit ca arhitectură. 

20 iulie 2013, la 6 ani distanță de la prima mea vizită la Gornești, iată-mă, din nou, în fața aceleași porți. Acum, însă, nici dacă îmi doream nu mai aveam cum să am parte de liniște. Zeci de oameni bătătoreau iarba parcului sau se zăreau la geamurile castelului. Toți erau sănătoși, evident turiști, pacienții plecaseră demult. Castelul îmi părea, însă, mai trist, în ciuda agitației din jurul său. Fațada parcă-i era mai scorojită, dar este foarte posibil să fi fost la fel și în 2007, iar farmecul depărtării să-mi fi învăluit memoria cu amintiri mai frumoase. La o scurtă inspecție a numerelor de înmatriculare ale mașinilor ce se aliniaseră în fața porții și după primii pași făcuți în siguranță pe podul la care tânjeam de atâta timp, mi-am dat seama că eu și Ionuț, însoțitorul meu de această dată, eram singurii români care vizitau castelul la prânz. La orele 13 era în derulare un tur în maghiară, pentru limba română mai aveam de așteptat o oră. Deși în curtea din spate, unde mi-am reamintit de cea din Gödöllő, se amenajaseră bănci și standuri cu băuturi și kurtoskalacs, nu venisem aici ca să mănânc! Trebuia să văd castelul și nu mai suportam amânare! 

Castelul se putea vizita, evident, și fără ghid, așadar am colindat foste saloane exasperant de goale, coridoare lungi și am trecut prin uși cu încadratură frumoasă de lemn ori am remarcat în colțuri sobe în stil rococo. Doar Salonul Mare m-a impresionat cu adevărat, cu un tavan splendid din care coborau candelabre din sticlă de Murano, și unde puteai ieși la balcon de unde zăreai podul și o părticică din iazul din parc. 

Când m-am întors în Salonul Mare, un microfon mi s-a înființat în față, și o duduie de la TVR (bănuiesc că era de la o secție regională), împreună cu un cameraman, ambii stângaci în abordare și operare, m-au întrebat dacă vreau să le acord un interviu. Pusă în fața faptului împlinit, că tot nu-mi putusem ține gura și mă auziseră că vorbesc în română (sigur se gândeau că au avut noroc că au prins un vorbitor de română în România!), am acceptat. Le-am spus că am observat că eu și Ionuț (care se făcea că citește niște informații pe un panou, ca să lase greul pe bloggerița "obișnuită" cu de-astea) suntem singurii români (nu m-am putut abține să nu spun asta!) și că e de bine, ne simțim ca în străinătate :D M-au întrebat ce-mi place aici (le-am zis că salonul în care ne aflam și parcul) și ce știu despre familia Teleki (le-am spus că de-abia am ajuns și aștept ghidajul de la ora 14 ca să aflu mai multe, altfel puteam să bat câmpii că am văzut și alte conace ale familiei prin țară, dar efectiv, ceva interesant nu știam ce să spun), le-am spus numele și cam asta a fost. Nu știu dacă le-a folosit materialul cu mine (eu nu l-aș fi folosit, recunosc), dacă m-ați văzut la tv dați-mi de știre, cert e că am rămas cu morala: dacă nu vrei să te abordeze televiziunile în județele unde sunt mulți maghiari, taci din gură! :D

În parcul englezesc din jurul castelului, diferite statui (cu cap sau fără) răsăreau printre verdeață, iar undeva, departe de toată lumea, niște belgieni încingeau un grătar, mai ceva ca românii la iarbă verde. Turiștii continuau să se reverseze pe domeniul Teleki, dar castelul rămânea la fel de trist... 

La o mai bună revedere, Gornești!

castel gornesti 20 iulie 2013
castel gornesti 20 iulie 2013
castel gornesti 20 iulie 2013
castel gornesti 20 iulie 2013
desene castel gornesti
lac castel gornesti 20 iulie 2013
lac castel gornesti 20 iulie 2013
sobe castel gornesti
statuie castel gornesti 20 iulie 2013
statuie castel gornesti 20 iulie 2013
tavan castel gornesti 20 iulie 2013
tavan castel gornesti 20 iulie 2013

Pe scurt, despre castel

Construit în stil baroc, la finalul secolului XVIII-lea, pe locul unei cetăți medievale, castelul are 52 de camere și 365 de ferestre, una pentru fiecare săptămână din an, respectiv pentru fiecare zi. Cine locuia aici, vreun membru al familiei Teleki, cu siguranță, nu se plictisea și putea să se laude că, în fiecare săptămână, avea ocazia să locuiască, gratis, în altă parte :D Visul oricărui călător înrăit. 

După cel de-al doilea război mondial, castelul a fost vandalizat, iar în 1956, soarta castelului s-a schimbat încă și mai drastic, când în interiorul său a început să funcționeze un preventoriu TBC pentru copii. Totuși, Gorneștiul a avut "noroc": spre deosebire de multe alte castele și conace din România aparținând grofilor maghiari, nu a ajuns sediu CAP sau depozit. În 2006, viața i-a surâs din nou, hotărându-se ca proprietatea să fie retrocedată moștenitorilor familiei Teleki, moștenitori care de-abia în 2011 au reușit să intre, efectiv, în posesia castelului. 

De atunci, castelul se poate vizita într-o singură zi pe an, când contele Teleki Kálmán binevoiește să vină din Belgia și să participe la "Ziua Porților Deschise". Nu există fonduri pentru a ține deschis castelul și în celelalte zile. 

Povestea de față este însoțită de imagini de la ediția cu nr. 3, celelalte două având loc în iulie 2012 și noiembrie 2011.

Arhitect: Andreas Mayerhoffer

castel gornesti 20 iulie 2013


Mulțumiri

...către fetele de la MonumenteUitate, pentru că prin intermediul lor am aflat, din timp, de "Ziua Castelului 2013" și am putut, la rându-mi, să vă anunț pe voi, dragi navigatori. De asemenea, tot lor le mulțumesc pentru pandantivul care-mi va aminti mereu de castel, pandantiv reprezentând pavilionul central pe care-l port mereu cu mândrie și pe care îl puteți achiziționa și voi contra sumei de 30 lei. Detalii aici

pandantiv gornesti

Cum ajungi?

Din Târgu Mureș mergi spre Reghin, pe DN 15, iar după 18 km ajungi în localitatea Gornești. Mergând tot pe strada principală, vei remarca la un moment dat, pe partea stângă, o pădure. Acolo este castelul. Se poate ajunge și cu trenul, din Târgu Mureș, Deda sau Gheorghieni.

*din București

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!